Mai are viitor masina electrica?

Crizele petroliere ale a anilor '70 au adus în prim-plan necesitatea unei alternative viabile la petrol. Bine finanţate, programele dedicate energiilor alternative, păreau a-şi fi stabilit o cale de parcurs cât se poate de clară în vederea schimbării radicale a paradigmei. De-atunci datează primele optimizări remarcabile ale energiei solare sau eoliene, programele orientate către un consum raţional al energiei s.a.m.d.

Tot în acea perioadă încep să-şi facă apariţia treptat automobilele electrice. Faţă de motorul clasic, cel electric are numai avantaje. Nu mai ai nevoie de cutie de viteze, schemele constructive se simplifică şi întreg procesul de fabricaţie se scurtează. Teoretic ar însemna mai multă profitabilitate atât pentru constructor cât şi pentru consumator.

Există însă o „mică-mare” problemă: sursa de energie. Puţini ştiu că automobilul electric a fost „inventat” înaintea celui căruia acum îi spunem clasic. La începutul secolului trecut, primele automobile erau cele electrice. Şi atunci, ca de altfel şi în prezent, problema era reprezentată de atingerea unei autonomii decente. Cu bateriile de-atunci acest lucru era imposibil şi aceasta a fost cauza pentru care motorul cu combustie internă a spulberat „speranţele electrice”. Similar s-a întâmplat şi în anii '70-'80. Ieftinirea petrolului a aruncat la gunoi tot ceea ce se studiase în perioada crizei. Peste studii seriase s-a aşternut praful pentru încă trei decenii. 

Iată-ne ajunşi mai aproape de prezent. Din anul 2000 preţul petrolului creşte din nou abrupt. Din nou barilul sare de 100$. Lumea ia foc. Vechile studii sunt reluate, se discută strategii pentru crearea unor sisteme energetice bazate preponderent pe regenerabile. Reapar „morile de vânt”, panourile solare. Întreg arsenalul este scos la lumină. Şi, printre toate acestea revin în atenţie ... automobilele electrice. Se vorbeşte mult, dar se face puţin. Teoretic tehnologia e pusă la punct, iar liniile de producţie ar putea inunda piaţa. Prin prisma crizei, producătorii auto care se vedeau în posesia unor stocuri imense de maşini nevândute, erau interesaţi de o nouă paradigmă deoarece ipoteza unei schimbări totale a parcului auto e una tentantă. Însă e o problemă: aceeaşi jenantă sursă de energie. Într-un secol şi ceva „mica” problemă a stocării energiei electrice n-a putut fi rezolvată. Chiar dacă în perioada de creştere a preţului petrolului s-au investit bani serioşi în studii, chiar dacă s-au făcut mici optimizări, lucrurile în domeniu nu se află foarte departe de situaţia de la începutul secolului trecut. Desigur, s-au făcut optimizări, dar paşii făcuţi sunt destul de mici.

Cu toate acestea, în plină criză a apărut ... Tesla. O maşină integral electrică, având performanţe comparabile cu cele ale automobilelor de lux şi preţ pe măsură(începând de la 70.000$). Ce a făcut Tesla a fost să revoluţioneze business-ul în domeniu. A avut o abordare radical diferită, lăsând în spate tehnologiile penibile(gen motorul hibrid) şi adoptând o tehnologie care o rupea radical cu trecutul. A rezultat o maşină scumpă, dar deplin funcţională, cu autonomie decentă şi cu o întreagă infrastructură în spate(staţiile de încărcare). Mai mult, Tesla a şocat prin modul în care şi-a construit de la zero linia de producţie, într-un domeniu în care reglementările stufoase par făcute pentru a proteja „elita tradiţională” a constructorilor existenţi.

Întorcându-ne la realitate, cu toate peerformanţele înregistrate, trebuie să recunoaştem că Tesla este o iniţiativă interesantă, dar care nu a înregistrat profit. Cu toate că Elon Musk promisese că 2016 va fi primul an în care compania va înregistra profit, decizia sa de a investi încă 2 mld. $ în capacităţi de producţie transferă acest deziderat spre calendele greceşti.

Lipsa de profit nu este singura problemă. În ultimii ani preţul petrolului s-a înscris pe o pantă radical-descendentă, oarecum similară celei din anii '80. Iar ceea ce a urmat, se vede cu ochiul liber: interesul în regenerabile a scăzut, schemele generoase de finanţare-subvenţionare sunt pe cale de a fi abandonate, iar revenirea la vechile paradigme pare a avea un parcurs similar. Ne aflăm oare într-un al doilea episod de abandonare a regenerabilelor şi revenire la lumea petrolului? Cu preţurile de azi, aşa s-ar părea.

Cu toate aceste bănuieli personale sunt câteva lucruri care ne demonstrează contrariul. Spre deosebire de anii '80, ideea maşinii electrice nu este abandonată, ci din contră. Tesla propune o variantă mai ieftină de automobil al cărui preţ începe de la 35.000$. Poate părea strategia disperată a unui producător care-şi vede paradigma pierzând iremediabil în faţa mai vechii şi mai stabilei tehnologii. Însă, decizia lui Musk de a intra pe un segment inferior de preţuri s-a făcut nu din cauza lipsei comenzilor ci din raţiuni strict comerciale: piaţa se încinge.

Dacă până acum fiecare producător anunţase, mai mult obligat, câte un model electric propriu, data de 4 august a schimbat radical lucrurile. Mercedes-Benz a anunţat că lucrează la o întreagă flotă de vehicule electrice, care, practic, ar dubla linia produselor comercializate în prezent de companie. Astfel, Mercedes-Benz intră direct în competiţie cu Tesla şi ... BMW. Este o luptă strânză, iar Mercedes a luat decizia intrării pe această piaţă din raţiuni strict comerciale sugerându-ne că a venit timpul să se scoată bani din acest domeniu.

Lucrurile însă nu se opresc aici. Strategiile de investiţie arată cât se poate de clar că doi giganţi tehnologici, Apple şi Google, au planuri clare de a intra în industria auto. Apple şi-a suplimentat serios fondurile destinate cercetării, iar Google este un pionier al tehnologiei „self driving car”. Maşinile echipate cu tehnologia „self driving car” se află deja în testare live în zonele adiacente sediului companiei. Cu toate că n-a fost dezvăluit încă un plan de bătaie, putem lesne bănui că Google nu va sta în afara domeniului.

Probabil cele mai mari aşteptări sunt cele de la Apple. Abilitatea companiei de a livra produse care nasc dependenţe s-ar potrivi de minune noului domeniu. Zvonurile care circulă sunt multe, inclusiv cel referitor la dezvoltarea unei strategii revoluţionare de business, anume un mix între un producător auto şi o companie de închirieri similară zipcar. Lucrurile sunt însă mult prea departe pentru Apple, primul model al companiei urmând să fie lansat - conform zvonurilor - în 2022.

Ceea ce putem însă afirma este că maşina electrică sparge gheaţa, devenind, pe zi ce trece, viabilă din punct de vedere economic. În condiţiile în are companiile singure, fără nicio impulsionare din partea decidenţilor, se îndreaptă spre acest domeniu ne face să credem că gheaţa s-a spart, iar automobilul electric intră într-o nouă fază, aceea a dezvoltării bazate pe cererile certe venite din piaţă. Având fundament economic, practic intrăm într-o nouă eră şi nu văd de ce, în scurt timp, din raţiuni de poluare, circulaţia autovehiculelor clasice prin oraşe să nu fie interzisă.

Fie că ne vine să credem sau nu, industria auto intră într-o nouă revoluţie. Electricele intră în forţă, în paralel cu task-urile care se cer rezolvate. Aceasta implică noi linii de finanţări private ale cercetării pentru dezvoltarea imperfecţiunilor din domeniu, cea mai stringentă fiind cea a densităţii energetice. Dacă acum domeniul pare la început, pot să vă garantez că în 3-5 ani veţi sta serios să vă gândiţi dacă mai are sens să păstraţi autovehiculul zgomotos şi „murdar” pe care-l posedaţi sau nu cumva a venit timpul să fiţi „în rândul lumii”.