Cât de aproape sau de departe este Rusia de o nouă victorie tehnologică majoră?

Nu mă mai uit atât de atent la războiul fizic din Ucraina cât mă uit la războiul care se desfăşoară pe frontul tehnologic Aici Rusia a fost prinsă cu pantalonii în vine şi problemele se văd. Am mai spus-o odată: singurul domeniu în care sancţiunile americane funcţionează este cel tehnologic. Este o disperare acolo de a înlocui tot „importul” de junk bazat pe tehnologie. În ciuda rapidităţii cu care se petrece tranziţia, încă nu este suficient de repede. Într-adevăr, în domeniul soft ruşii se mişcă admirabil. Nu-mi imaginam să văd asemenea tranziţii. Sunt instituţii întregi care-şi schimbă depozite de date, sisteme de operare, software intern s.a.m.d. practic peste noapte. Chestiuni pe care le credeam imposibile acum devin posibile. Cu toate acestea, treaba nu se mişcă suficient de repede.

Să vă dau un exemplu: Rosenergoatom a trecut în proiectare de la soluţiile Autodesk la nanoCAD. Am rămas plăcut surprins când am constatat că o firmă rusească a produs un program de o asemenea complexitate, capabil să înlocuiască fără probleme software-ul american de vârf şi cu tradiţie în domeniu. De asemenea, am aflat că soluţia nanoCAD a fost aleasă de Rosenergoatom deoarece era intens folosită în proiectare înainte de restricţii. Cu alte cuvinte, în afara produselor consacrate, acolo deja era implementată şi „soluţia rusească”. Sunt impresionat mai ales în condiţiile în care îmi rezultă că, în ciuda „ieftinelii” soluţiilor care veneau din afară, ruşii şi-au continuat dezvoltările proprii.

Însă, dacă în domeniul software treburile par a merge destul de bine, în hardware e jale. V-am povestit despre procesoarele cu design rusesc - Elbrus şi Baikal - care nu mai pot fi produse deoarece Rusia nu deţine capacităţi performante. La or actuală, cel mai mare şi mai avansat producător rusesc de cipuri lucrează în tehnologie de  de 65 nm. Asta, în condiţiile în care TSMC a ajuns la 3nm, iar rumorile de pe piaţă vorbesc că ar trece la ... 1.4 nm! TSMC lucra la 65 nm prin 2008. Cred că înţelegeţi cam care e întârzierea tehnologică a Rusiei. 

Există însă şi o altă belea pe care o au de înfruntat ruşii. Şi nu doar ei. Aşa cum am anunţat ieri pe canalul meu de Telegram, şi pe MeWe, SUA doreşte să impună restricţii Chinei pentru a-i încetini dezvoltarea în domeniul electronicii. În principal este vorba despre introducerea unei interdicţii a ASML de a mai colabora cu China. Până acum mai nimeni nu ştia cine e ASML. Şi era logic ca această firmă să fie necunoscută deoarece ea colaborează strict cu producătorii de chip-uri, oferindu-le servicii de litografiere. Celor care nu ştiu „cu ce se mănâncă” le voi spune că ASML face „matriţe” care sunt utilizate de producătorii de chip-uri pentru producţia de masă. Înţelegeţi aşadar că ASML este un lanţ fundamental al industriei. Dacă însă vă voi spune că este şi singurul ofertant de asemenea  servicii, veţi înţelege că practic avem de-a face cu un monopol. 

ASML, cu toate că e în Olanda, este o companie care se bazează pe o cooperare internaţională, atent aleasă astfel încât peste 50% dintre componente să fie furnizate din SUA. Iată şi pârghia prin intermediul căreia SUA poate impune cu uşurinţă orice restricţii pe această piaţă. Iată şi motivul pentru care Rusia s-a hotărât să-şi dezvolte propria tehnologie de litografiere. 

Probabil vă gândiţi că ruşii s-au trezit puţin cam târziu, mai ales în condiţiile în care a devenit clar că le lipsesc multe componente cheie. Aiurea! Ei au cercetări fundamentale în domeniul litografierii circuitelor integrate încă din anii 80. Într-adevăr, au avut perioade de încetinire până aproape de pauză, dar şi-au continuat munca. La fel ca în toate domeniile, globalizarea aproape că le-a distrus cercetările, dar pare că nu au adormit niciodată. Din 2010 a devenit clar că s-a creat o ruptură, astfel încât domeniul litografierii s-a accelerat în Rusia, primind finanţări suficiente. Partea cu adevărat interesantă este că, în timp ce tehnologia ASML se concentrează pe utilizarea EUV(Extreme UV), ruşii pariază pe tehnologia bazată pe raze X. Acum vine partea cu adevărat spectaculoasă: lungimea de undă a razelor X este situată între 0.01nm şi 10 nm. În ciuda complexităţii maşinii de litografiat, sunt trei elemente determinante pentru tehnologia sa, date de ecuaţia fundamentală care guvernează domeniul, denumită şi criteriul Rayleigh:

CD = k1 • λ / NA    

Chiar dacă pare complicată, după ce vă explic termenii o să o înţelegeţi fără probleme. CD este dimensiunea critică(critical dimension) sau dimensiunea minimă pe care poate fi atinsă, k1 este o constantă care depinde de mai mulţi factori şi a cărei valoare este 0.25, λ este lungimea de undă, iar NA este diafragma. Este limpede că, în condiţiile în care avem o lungime de undă mai mică şi rezultatul final, adică tehnologia de litografiere este mai performantă. Ceea ce vă spun aici este că, în condiţiile în care ruşii reuşesc să dezvolte maşina proprie de litografiat pe bază de raze X, nu doar că îşi aduc tehnologia în propria curte, dar, mai ales, produc o ruptură tehnologică, lăsând în urmă occidentul. E drept, chiar şi cu un vârf al tehnicii în ogradă, tot nu pot face mare lucru deoarece nu au o tehnologie de tipărire atât de dezvoltată a circuitelor integrate. Însă aici poate veni în ajutor China care este mai actualizată la acest capitol.  

Eu unul urmăresc cu mare atenţie ceea ce se întâmplă în sectorul tehnologic rusesc deoarece aici avem de-a face cu un adevărat război demn de secolul XXI, anume un război al creierelor. Rusia a mai înregistrat o victorie despre care nu prea s-a spus, anume realizarea avionului de pasageri MS-21-300, o bijuterie tehnologică plasată în concurenţă directă cu marii producători aviatici mondiali. Este remarcabil că, spre sfârşitul finalizării avionului, au intrat în vigoare primele seturi de sancţiuni împotriva Rusiei care au afectat ... materialele compozite utilizate în construcţia MS-21-300. Partea spectaculoasă a fost că, într-un timp record, ruşii au reuşit să-şi producă intern propriile materiale compozite compatibile. De exemplu, aripile sunt făcute dintr-o fibră de carbon produsă 100% în Rusia. În acest fel, în fabricaţia respectivului avion intră 100% componente ruseşti. Nicio ţară din lume nu e capabilă de o asemenea internalizare!

Similar stau lucrurile şi în ceea ce priveşte tehnologia de litografiere. O maşinărie care face asta are aproximativ 100 000 de componente. ASML are 4600 de furnizori de prim rang situaţi în 16 ţări! Imaginaţi-vă doar ce performanţă extraordinară ar reprezenta capacitatea Rusiei de a-şi dezvolta singură, o tehnologie nouă şi mult mai performantă decât ceea ce există acum. Din sursele pe care le-am consultat rezultă faptul că Rusia chiar este aproape de această realizare epocală. Rămâne să vedem când se va face. Din acel moment putem spune că va începe cu adevărat marea separare tehnologică între Est şi Vest.