Fantasma chip-urilor americane

Am promis să vă vorbesc despre industria americană a chip-urilor. După cum probabil știți, Administrația Biden a început să arunce cu bani pentru dezvoltarea acestei industrii pe teritoriul american. Afirmația pe care am făcut-o a fost că întreaga așa-zisa investiție nu-s decât bani care se vor dovedi pierduți. 

Teoretic, treburile arată frumos. Sumele generoase date de Administrație au reușit să-i convingă chiar și pe taiwanezii de la TSMC să-și facă o fabrică de generație avansată(5 nm). Motivul oficial al Administrației americane a fost acela de a asigura dezvoltarea economiei locale și o mai bună competitivitate în raport cu China. Vor ajuta actualele investiții? 

Dacă vom privi istoric desfășurarea evenimentelor, vom constata câteva lucruri interesante. Nici Intel și nici TSMC nu aveau o motivație economică pentru a-și face noi fabrici în SUA. Motivele reale au fost explicate de către președintele TSMC: lipsa relevanței economice și, mai ales, lipsa de know how a angajaților americani. Cu toate acestea, ca efect al banilor generoși, au ales să facă respectivele fabrici. Taiwanezii au în planul de afaceri inclusiv aducerea de personal din Taiwan pentru a suplini lipsa de talent a americanilor. Banii așadar au avut ultimul cuvânt.

Putem bănui și motivul pentru care americanii s-au trezit atât de brusc să-și dezvolte industria locală de chip-uri. Zilele până când Taiwan va redeveni ceea ce e de fapt, adică o provincie a Chinei, sunt numărate. În ciuda flexării mușchilor, toată lumea știe că Taiwan e China. Ușor, ușor asta va deveni realitate, fie că ne place sau nu. Americanii știu bine că nu vor mai reuși să țină procesul în loc aruncând în joc baliverne ideologice, iar alunecarea spre război e cel mai grav scenariu pentru ei. Puterea gravitațională a Chinei deja nu mai poate fi combătută. Astfel încât întreaga aventură a chip-urilor taiwaneze care se vor produce în SUA e doar o tentativă de a trage ceea ce e mai valoros de pe corabia care nu mai merge în direcția pe care ți-o dorești. 

Însă, întrebarea simplă este dacă într-adevăr e nevoie de o asemenea risipă de bani. Răspunsul este, evident, nu! Până acum SUA a beneficiat de puterea pieței libere. Chip-ul este un concept american, iar SUA a beneficiat din plin de industria microelectronică. Acum, fie că vă vine să credeți sau nu, întreaga tehnologie nu mai e una atât de revoluționară. Asta înseamnă că diferențele tehnologice sunt marginale. Într-adevăr, putem spune că China nu e capabilă să facă chip-uri de 1 nanometru. Însă diferența dintre un chip de 1 nanometru și unul de 10 nanometri nu e atât de impresionantă. Într-adevăr, cu cât tehnologia e mai mică, cu atât ai un consum mai redus de resurse, o viteză mai bună și poți îngloba mai multe componente pe pastilă. Însă, la fel de bine îți poți face treaba și cu chip-uri în tehnologie de 20 nanometri. Diferențele nu sunt atât de mari! 

V-am prezentat într-un articol anterior cum sancțiunile americane i-au condus pe chinezi la o hotărâre extrem de curajoasă, anume aceea de a-și afirma autonomia tehnologică. Absolut toate instituțiile lor de învățământ vor fi dotate cu procesoare produse local. De asemenea, statul chinez le-a impus operatorilor telecom un plan de înlocuire a tuturor componentelor occidentale din infrastructura lor cu componente produse local. Ce înseamnă asta în plan economic e cât se poate de simplu de imaginat: o contracție teribilă a cererii de chip-uri. 

Cererea pieței americane e una rahitică. Așadar, noile fabrici nu vor avea în SUA o piață reală pentru că SUA nu prea mai e relevantă din punct de vedere tehnologic. În plus, mai e vorba de concurența acerbă din Coreea și Japonia. Acolo fabricile nu au fost ridicate cu subvenții, ci ca necesitate. Au avut o piață certă, pe care o domină. Samsung e un colos nu doar în domeniul electronicelor de consum, ci și în domeniul producției de componente. Fabricile sale sunt suficient de avansate pentru a acoperi o eventuală trecere a TSMC în barca Chinei. De altfel și Samsung a luat subvenții pentru a-și face fabrici de chip-uri în SUA, doar că, la fel ca și taiwanezii, va merge acolo cu penultima tehnologie. 

Pot face chip-urile americane o concurență reală? Mă îndoiesc. Dacă privim obiectiv vedem cum piața Intel se subțiază văzând cu ochii. La ce mai aveau nevoie de încă o fabrică de chip-uri? Nu aveau nevoie, dar au făcut-o strict ca să înhațe banii de la Guvern. Fabrica TSMC va avea piață acolo? Evident că nu. Faceți comparație între ceea ce se lansează în China și ceea ce se lansează în SUA. În domeniul hardware, în SUA e liniște. Orice tentativă cât de cât avansată(vezi Nvidia) are parte de un buzz atât de teribil încât conduce invariabil la supraevaluare în exces.  Așadar, producția avansată de acolo nu are o piață reală locală, dar nici o piață internațională certă. Dacă vreți o comparație, e exact ca dorința lui Ceaușescu de a avea fabrici de mașini. Au venit francezii, l-au păcălit cu niște fabrici în care se producea un singur model și așa au înțepenit fabricile respective. La fel e și cu fabricile de chip-uri care se fac acum. Poate că sunt de înaltă tehnologie, dar tehnologia e făcută pentru a fi depășită. Și, ca să fim corecți, pentru a se menține competitivă, o asemenea fabrică are nevoie de comenzi mari la intern. Spun asta deoarece pe piața internațională alții sunt jucătorii, care nu-s deloc bucuroși să-i vadă pe americani diminuându-le profiturile. În plus, când actuala tehnologie va deveni depășită, fabricile vor avea nevoie de retehnologizare. Vor mai fi producătorii dornici să investească acolo? Nu cred!

Ca orice chestie artificială și inițiativa strategică pentru chip-uri se va dovedi o investiție nefericită și mult prea scumpă. Veți vedea acest lucru în câțiva ani, când investițiile vor stagna din cauza lipsei de comenzi. Producătorii însă vor fi bucuroși deoarece și-au încasat banii. Iar americanii vor admira coloșii rămași părăsiți la fel cum admiram noi după Revoluție aglomerările industriale ale lui Ceaușescu ajunse, în final, la fier vechi. Cam aceasta va fi și destinația fabricilor americane de chip-uri. Motivul e unul cât se poate de simplu: când faci ceva, faci pentru că ai o piață certă, nu pentru că ți s-a pus ție să colecționezi tehnologii în ograda proprie.