Am stat mult să mă gândesc dacă are sens să mai scriu despre SUA. Cred că este subiectul pe care l-am atacat cel mai des, aproape obsesiv. Dat fiind amploarea fenomenului care se petrece sub ochii noştri cred că a meritat. Cu toate că de fiecare dată îmi propun să nu mai atac subiectul elementele noi care apar mă împing să mai scriu câte o notiţă.
Ultimul element care a apărut a fost discursul preşedintelui Bush în care justifică necesitatea acordării celor 700 mld. $. L-am ascultat în direct şi am avut o clară senzaţie de deja vu. Dacă am suprapune discursul actual al lui Bush peste cel ţinut în primăvară(atunci când au fost injectaţi 500 mld.) am observa clar că nu este nicio diferenţă. Aceleaşi argumente, aceleaşi promisiuni, aceleaşi cereri.
Ceea ce mi se pare de-a dreptul sfidător este încercarea tuturor de a "duce cu zăhărelul" contribuabilul, de a manipula piaţa prin aruncarea unor capse cu efect de bombă. Orice om normal, în momentul în care aude de 700 de miliarde are o tresărire. Suma e imensă, iar la nivelul omului obişnuit, o asemenea sumă ar putea rezolva orice. Numai că, dacă ţinem cont de dimensiunea totală a pieţei "instrumentelor creative" construite pe suport ipotecar, ne dăm seama că cei 700 de miliarde nu reprezintă nimic, poate ceva mai puţin decât o picătură de apă aruncată într-un incendiu de proporţii.
Tot ceea ce se petrece acum este un megajoc la cacealma. Grav este faptul că, dincolo de acţiunile texanului de paie, este pusă în pericol însăşi ideea de capitalism. Iar implicarea unor oameni precum Buffet în salvarea căruţei se va dovedi mai mult decât greşită(oare cum va explica "oracolul" prostia pe care a făcut-o?).
Ultimul element care a apărut a fost discursul preşedintelui Bush în care justifică necesitatea acordării celor 700 mld. $. L-am ascultat în direct şi am avut o clară senzaţie de deja vu. Dacă am suprapune discursul actual al lui Bush peste cel ţinut în primăvară(atunci când au fost injectaţi 500 mld.) am observa clar că nu este nicio diferenţă. Aceleaşi argumente, aceleaşi promisiuni, aceleaşi cereri.
Ceea ce mi se pare de-a dreptul sfidător este încercarea tuturor de a "duce cu zăhărelul" contribuabilul, de a manipula piaţa prin aruncarea unor capse cu efect de bombă. Orice om normal, în momentul în care aude de 700 de miliarde are o tresărire. Suma e imensă, iar la nivelul omului obişnuit, o asemenea sumă ar putea rezolva orice. Numai că, dacă ţinem cont de dimensiunea totală a pieţei "instrumentelor creative" construite pe suport ipotecar, ne dăm seama că cei 700 de miliarde nu reprezintă nimic, poate ceva mai puţin decât o picătură de apă aruncată într-un incendiu de proporţii.
Tot ceea ce se petrece acum este un megajoc la cacealma. Grav este faptul că, dincolo de acţiunile texanului de paie, este pusă în pericol însăşi ideea de capitalism. Iar implicarea unor oameni precum Buffet în salvarea căruţei se va dovedi mai mult decât greşită(oare cum va explica "oracolul" prostia pe care a făcut-o?).
$700mld + $500mld = $1200mld; impartim suma la 300mil (populatia USA) si rezulta 4000USD per cap de locuitor; e o suma imensa, cu banii astia se puteau face multe...
RăspundețiȘtergereBuffet a câştigat într-o singură zi, din cumpărarea acţiunilor Stanley Morgan, 800 milioane de dolari. De asta s-a băgat. În rest, sper că celor de la tiparniţa de bani a Unchiului Sam li se plătesc orele suplimentare. Sigur nu-şi văd capul de atâta treabă!
RăspundețiȘtergereDe la renunţarea la etalonul aur, economia mondială se bazează doar pe ficţiuni. ştie cineva cu adevărat care este situaţia economiei americane? Îşi va putea plăti America datoriile? Sau toţi vom fi captivii unei supraputeri militare, care ne va face sclavii ei, obligându-ne să muncim pentru ca ei să poată consume ca până acum? Că 80% din economisirea lumii sunt investite în SUA.