În ultima perioadă Guvernatorul BNR este extrem de activ. Cred că în ultimele săptămâni a acordat mai multe interviuri decât în ultimii ani ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o performanţă. Mai ales pentru o personalitate reprezentând un domeniu care ar trebui să fie mai degrabă discret...
Una dintre ideile care se desprind din multele interviuri acordate este aceea că "ritmul de creştere al creditării va încetini până la sfârşitul acestui an atât ca urmare a măsurilor luate de banca centrală, cât şi a efectului de bază favorabil". Mai pe româneşte, guvernatorul pare sigur că a găsit formula secretă de a stopa creditarea. Prin stoparea creditării se doreşte o reducere drastică a importului(a se citi consumului) ceea ce se speră că va reduce presiunea care începe să se exercite asupra leului.
În cursul anului trecut, deficitul comercial al României(vezi graficul) s-a stabilizat(a scăzut foarte uşor) în cursul lunii iunie, iar în luna iulie, atât importurile cât şi exporturile au scăzut, ecartul menţinându-se aproape constant. Începând cu luna august, deficitul s-a adâncit până prin noiembrie, iar în lunile decembrie 2007 şi ianuarie 2008 acesta a scăzut pe fondul scăderii importurilor(atât decembrie cât şi ianuarie sunt luni în care importurile scad puternic). Marea necunoscută a acestui moment este nivelul deficitului din august şi care, tind să cred că este în creştere. Dacă această ipoteză se adevereşte, înseamnă că ceea ce i-a speriat pe cei de la BNR este posibilitatea ca pattern-ul de anul trecut să nu se mai repete şi în acest an, ceea ce ar avea ca rezultat o creştere necontrolată a importurilor. Creşterea acestora, dublată de costuri din ce în ce mai mari la energie(în mare parte cauzate de fratele de la răsărit) nu poate avea ca efect decât o dinamitare a cursului. În principiu, un curs mai mare ar regla o parte din dezechilibrele cu care ne confruntăm şi ar întări exportatorii. Reversul acestui fenomen ar fi o presiune suplimentară pentru creşterea salariilor şi a pensiilor, fenomen care într-un an electoral are efectul unei canistre de benzină aruncate într-un incendiu.
Soluţia aleasă de BNR este cea mai facilă. Scumpirea şi restricţionarea creditului se doreşte a fi un panaceu care să calmeze pe moment spiritele(în mod sigur instutuţia lui Isărescu nu are în vedere un orizont mai mare de 3-4 luni).
Ceea ce cred că vrea cu adevărat BNR este păstrarea monedei la nivelele actuale. Sunt convins că, la ora actuală, Banca Naţională face tot ce poate pentru a evita intrarea în incapacitate de plată a unor noi debitori ai băncilor, în special a celor care anul trecut au luat credite cu grad mare de îndatorare şi care ar fi loviţi frontal de o nouă devalorizare a leului. Un nou val de restantanţieri după încă nedigerata criză a creditelor de nevoi personale negarantate poate avea efecte fatale asupra unor bănci care activează pe piaţa noastră.
Aşa cum am exprimat într-un articol anterior, mi-e greu să cred că lucrurile se vor petrece aşa. Există numeroase portiţe de scăpare. Sunt o groază de IFN-uri şi sucursale care nu prea ţin cont de îngrijorările BNR şi care, în cazul în care pot încheia o afacere în mod sigur o vor face. Ceea ce au omis oficialii să ia în consideraţie este faptul că, indiferent de nivelul actual al creditării, există numeroase persoane eligibile şi care încă nu au aplicat pentru un credit. Stoparea (a se citi încetinirea) creditării nu s-a făcut pentru că nu mai există potenţial pe piaţă ci tocmai pentru că potenţialul este foarte mare. Iar când potenţial există, experienţa arată că acesta este fructificat, chiar dacă există piedici.
Celor care citesc acest articol, nu vreau să le reamintesc decât că au trecut numai 10 ani de la una dintre cele mai negre perioade din istoria economică a ţării şi nimeni nu ne poate garanta că ceea ce s-a întâmplat atunci nu se va repeta. Trăim într-o perioadă de volatilităţi extreme în care este bine să fii vigilent. Şi pentru că până acum am trăit într-o lume a orbilor, intrarea în tunel este inevitabilă(cei care au bănuit că titlul are legătură cu Sabato pot merge cu raţionamentul mai departe).
Una dintre ideile care se desprind din multele interviuri acordate este aceea că "ritmul de creştere al creditării va încetini până la sfârşitul acestui an atât ca urmare a măsurilor luate de banca centrală, cât şi a efectului de bază favorabil". Mai pe româneşte, guvernatorul pare sigur că a găsit formula secretă de a stopa creditarea. Prin stoparea creditării se doreşte o reducere drastică a importului(a se citi consumului) ceea ce se speră că va reduce presiunea care începe să se exercite asupra leului.
În cursul anului trecut, deficitul comercial al României(vezi graficul) s-a stabilizat(a scăzut foarte uşor) în cursul lunii iunie, iar în luna iulie, atât importurile cât şi exporturile au scăzut, ecartul menţinându-se aproape constant. Începând cu luna august, deficitul s-a adâncit până prin noiembrie, iar în lunile decembrie 2007 şi ianuarie 2008 acesta a scăzut pe fondul scăderii importurilor(atât decembrie cât şi ianuarie sunt luni în care importurile scad puternic). Marea necunoscută a acestui moment este nivelul deficitului din august şi care, tind să cred că este în creştere. Dacă această ipoteză se adevereşte, înseamnă că ceea ce i-a speriat pe cei de la BNR este posibilitatea ca pattern-ul de anul trecut să nu se mai repete şi în acest an, ceea ce ar avea ca rezultat o creştere necontrolată a importurilor. Creşterea acestora, dublată de costuri din ce în ce mai mari la energie(în mare parte cauzate de fratele de la răsărit) nu poate avea ca efect decât o dinamitare a cursului. În principiu, un curs mai mare ar regla o parte din dezechilibrele cu care ne confruntăm şi ar întări exportatorii. Reversul acestui fenomen ar fi o presiune suplimentară pentru creşterea salariilor şi a pensiilor, fenomen care într-un an electoral are efectul unei canistre de benzină aruncate într-un incendiu.
Soluţia aleasă de BNR este cea mai facilă. Scumpirea şi restricţionarea creditului se doreşte a fi un panaceu care să calmeze pe moment spiritele(în mod sigur instutuţia lui Isărescu nu are în vedere un orizont mai mare de 3-4 luni).
Ceea ce cred că vrea cu adevărat BNR este păstrarea monedei la nivelele actuale. Sunt convins că, la ora actuală, Banca Naţională face tot ce poate pentru a evita intrarea în incapacitate de plată a unor noi debitori ai băncilor, în special a celor care anul trecut au luat credite cu grad mare de îndatorare şi care ar fi loviţi frontal de o nouă devalorizare a leului. Un nou val de restantanţieri după încă nedigerata criză a creditelor de nevoi personale negarantate poate avea efecte fatale asupra unor bănci care activează pe piaţa noastră.
Aşa cum am exprimat într-un articol anterior, mi-e greu să cred că lucrurile se vor petrece aşa. Există numeroase portiţe de scăpare. Sunt o groază de IFN-uri şi sucursale care nu prea ţin cont de îngrijorările BNR şi care, în cazul în care pot încheia o afacere în mod sigur o vor face. Ceea ce au omis oficialii să ia în consideraţie este faptul că, indiferent de nivelul actual al creditării, există numeroase persoane eligibile şi care încă nu au aplicat pentru un credit. Stoparea (a se citi încetinirea) creditării nu s-a făcut pentru că nu mai există potenţial pe piaţă ci tocmai pentru că potenţialul este foarte mare. Iar când potenţial există, experienţa arată că acesta este fructificat, chiar dacă există piedici.
Celor care citesc acest articol, nu vreau să le reamintesc decât că au trecut numai 10 ani de la una dintre cele mai negre perioade din istoria economică a ţării şi nimeni nu ne poate garanta că ceea ce s-a întâmplat atunci nu se va repeta. Trăim într-o perioadă de volatilităţi extreme în care este bine să fii vigilent. Şi pentru că până acum am trăit într-o lume a orbilor, intrarea în tunel este inevitabilă(cei care au bănuit că titlul are legătură cu Sabato pot merge cu raţionamentul mai departe).
Te gândeşti la o posibilă repetare a crizei din Argentina?
RăspundețiȘtergere