Scutul si neputința

Îmi amintesc de perioada în care, elev fiind, ne stabileam ierarhiile în funcție de diverse criterii: care e cel mai bun la fotbal, la învățătură, la aptitudini artistice s.a.m.d. Dintre toate criteriile, pentru noi băieții unul era cel mai important: care e cel mai bun la bătaie, prin bătaie înțelegând încăierarea aceea fără nicio regulă, al cărei unic scop era doborârea celuilalt, indiferent de mijloace. Nu conta că-i dădeai un șut sub centură sau că, la un moment dat, din disperare, aruncai cu o piatră în el sau cu nisip în ochi. Un joc barbar al cărui scop era acela de a stabili o ierarhie, o banală ierarhie.

Nu am fost niciodată un campion al acestui sport. De fiecare dată mă situam undeva prin partea mediană a clasamentului, în afara extremelor. Ceea ce nu pot uita este faptul că întotdeauna extremele ieșeau în evidență. Așa cum exista cel mai bun, bătăușul șef, cel în fața căruia nu se comenta, tot la fel exista cel mai prost, cel mai neajutorat, cel care și-o lua întotdeauna de la toată lumea, uneori fără niciun motiv. Pentru a evita aceste situații avea două soluții: ori devenea un bun diplomat reușind să fie prieten cu toată lumea, ori cumpăra bunăvoința celui puternic devenind un prieten de complezență al acestuia. În primul caz, fiind prietenos cu toată lumea, situațiile penibile aproape dispăreau, iar dacă cineva îl mai pocnea din senin, își găsea aliați neașteptați printre cei care-l simpatizau. În cel de-al doilea caz însă lucrurile erau complexe deoarece neputinciosul împrumuta din puterea protectorului. Astfel, la un semn al stăpânului își permitea glume nesărate la adresa rivalilor acestuia. Probabil pe moment se simțea bine, dar când era prins singur, sau când devenea neinteresant pentru protector i se decontau toate neghiobiile la un nivel înzecit.

Am lungit destul de mult amintirile din copilărie deoarece lucrurile se petrec la fel și în lumea reală. Puneți în locul puternicului SUA și în locul neghiobului România. Veți obține o imagine destul de clară a ceea ce unii numesc pompos geostrategie. O țară săracă și neputincioasă care se laudă cu un scut. Un scut care va fi cumpărat pe bani grei pentru luxul de a fi belicos față de unii cu care nu ești în aceeași ligă. Ne ajută cu ceva că facem o autostradă invizibilă, că dăm bani pe niște avioane pe care peste câțiva ani le vom vinde la fier vechi? Da, ne ajută să cumpărăm un scut inutil pentru a apăra interesele unora, interese care nu ne includ. Văd indivizi bucuroși că le-am tras-o tuturor, că suntem mai puternici, mai apărați și că, începând de-acum vom putea să-i înjurăm pe unii de pe poziții de superioritate. Rămâne să vedem cum ne vom descurca atunci când nu vom mai prezenta interes pentru stăpân din cauză că plătim prea puțin. Pentru elevul neghiob exista posibilitatea de a se muta în altă clasă sau în altă scoală. Pentru țări acest lucru e imposibil.