Nevoit fiind să mă trezesc cu noaptea în cap, am urmărit ieri live conferinţa de presă a lui Olli Rehn şi a Elenei Salgado(de la sfârşitul întrunirii de urgenţă a Miniştrilor de Finanţe din UE). Am avut în intenţie să scriu chiar în acele momente primele impresii pe care le-am avut, dar acest lucru nu a fost cu putinţă. Un prieten îmi promisese că mă trece graniţa unei ţări din "Axa răului" şi m-am grăbit ca un copil, chiar dacă eram conştient că e imposibil să intri acolo fără a primi în prealabil viză. Evident, totul a fost un eşec şi, întrucât sunt la al doilea refuz, este puţin probabil ca în viitorul apropiat să mai pot intra în respectiva ţară. :-(
Revenind la problemele continentale, trebuie subliniat că avem de-a face cu trezire bruscă din somn a oficialilor europeni. Şi cum când te trezeşti brusc din somn rişti să te sperii sau, mai rău, să dai cu capul în perete, cred că liderii ţărilor membre ale UE au avut câte puţin din ambele. Aprobarea pachetului substanţial de sprijin în valoare de aproximativ 1 trilion de dolari este într-adevăr un lucru pozitiv, care a mimat solidaritatea. În realitate s-a acţionat fix în ceasul al doisprezecelea, înainte de a se transforma totul în scrum. Se pare că, până la urmă, liderii europeni au conştientizat faptul că lucrurile deja sunt mult prea interconectate pentru a se putea face abstracţie de acest lucru. Apetitul pentru consum al porcişorilor a fost întreţinut cu generozitate de bănci germane şi franceze, ceea ce ar fi putut transforma intrarea în default a oricărei membre a EMU într-un adevărat dezastru pentru ceilalţi. Cu toate că mulţi spun că euro este o utopie, această "utopie" poate deveni extrem de toxică în cazul în care se prăbuşeşte.
S-a spus că a fost evitat un al doilea dezastru, că intervenţia a fost luată pentru a nu avea de-a face cu o a doua criză globală şi că, prin această injecţie, s-a rezolvat toată problema. Nu cred că este aşa. Pentru mine, pachtul actual de stimulare seamănă ca două picături de apă cu cel de peste Ocean, de după colapsul Lehman. Nu este nimic altceva decât o simplă injecție care, pentru moment, a amânat dezastrul. Schema este deja exersată în SUA și a funcționat până acum(BCE va cumpăra bonduri ale membrilor, la fel cum FED-ul cumpără bonduri ale SUA). Ceea ce uită unii este faptul că adevărata recuperare se obține în urma reformei. Iar pentru reformă ai nevoie de viziune, nu de arătat cu degetul către speculatorii răi.
În concluzie putem spune că aprobarea pachetului de ajutorare este un element pozitiv, chiar dacă în Germania Merkel pierde tocmai din această cauză(e greu să explici prostimii realitatea). Ceea ce însă trebuie făcut cu urgență maximă este reforma profundă a întregului spațiulu european. Dacă nu se va realiza, întregul pachet de stimulare va fi doar un element insignifiant care nu va mai conta în momentul în care lucrurile se vor înrăutăți cu adevărat. Deocamdată lucrurile s-au liniștit, dar asta până la apariția febrei galbene. Atunci, cei care nu vor fi pregătiți vor fi victime sigure. Dar mai trebuie să treacă ceva timp, așa că respiro-ul obținut de europeni poate fi benefic în cazul în care găsesc resursele pentru a acționa rapid.
Ei lasa, acuma europenii pot fi mandrii ca au si ei TARP-ul lor.
RăspundețiȘtergereUn articol interesant privind soarta monedei europene si nu numai gasim aici: Open Letter to EMU Heads of State. FOFOA este un blog bazat pe analiza unor discutii de la inceputul deceniului intre niste personaje "misterioase" care faceau previziuni pe tema economiei si evolutia monedelor. Previziuni care in mare parte s-au indeplinit in acesti zece ani de atunci. In acest ultim articol se propune o ipoteza interesanta privind o piata paralela a aurului destinata doar bancilor centrale si cunoscatorilor. Ceva in genul erei Bretton Woods in care pretul interbancar era sub cel de vanzare la liber, insa un pic pe dos de data asta. Pentru ca acum aurul tranzactionat de cumparatorii uzuali este un aur de hartie. Care se vinde la preturi mult subevaluate. Cat de subevaluate ? Cititi articolul ca nu vreau sa va stric surpriza. Oricum, coreland faptele prezentate acolo cu articole de genul ASTA anumite persoane pot ajunge la concluzii interesante. Se pare ca euro si alte monede mai au o sansa de a-si prelungi supravietuirea printr-o transformare radicala si o revenire la un alt fel de Bretton Woods. Cel putin pentru anii necesari finalizarii tranzitiei si asta doar daca isi joaca cum trebuie cartile si isi folosesc cum trebuie rezervele.
febra galbena? aur? :)
RăspundețiȘtergereYOU OWE ME 100 BUCKS, WHICH U CAN'T REPAY, SO I GIVE YOU ANOTHER 100 BUCKS. As simple as that. Bigger, and worse still, delayed. Mother nature will have her revenge.
RăspundețiȘtergereDeci, pana la urma... aurul?
RăspundețiȘtergereIi dai dreptate lui Flavian?
Nu, inca nu-mi da dreptate... :)
RăspundețiȘtergereEu zic ca dolarul e acum balonul care se va sparge, altii zic ca aurul este de fapt umflat.
Oamenii uita mereu care sunt banii reali si care sunt simple hartiute de monopoly. Eh, febra e de vina. O febra record, de 1234 grade azi... :)
Dan, pe cand un post legat de reducerea cheltuielilor impuse de guvern?
RăspundețiȘtergereO masura istorica pentru UE.Suedia si Polonia sustin cu fonduri chiar daca nu sunt membri eurozone.Tunarii cu tiparnite vroiau active euro,era un joc incorect,asa ca nemtii au scos sabia din teaca.febra galbena va deveni palida cand zona euro va pune bariere comerciale daca trebuie sa se apere.Pana atunci sa vedem unde mai cumpara active reale banii tipariti.
RăspundețiȘtergereCred ca si aurul este un tun pregatit,prea sunt toti convinsi ca asta este salvarea.Un vagon de aur in desert valoreaza nici cat o gura de apa.
Anonim(2):Felicitari! Ai inteles la ce ma refeream!
RăspundețiȘtergere>Un vagon de aur in desert valoreaza nici cat o gura de apa.
RăspundețiȘtergereSi un vagon de dolari in desert cat valoreaza ? :)