Recaderea

Spania şi Italia sunt cele două economii care  pot dinamita întregul continent. Încă de acum un an vă semnalam posibilitatea ca una din aceste ţări să devină ţintă pentru ca, în final, să avem parte de o nouă perioadă de foc pentru UE. 

Spania trăieşte în prezent drama unor alegeri locale pierdute de socialişti în defavoarea popularilor. Ironia face ca tocmai cei care au reuşit menţinerea ţării pe linia de plutire să capituleze în faţa promisiunilor fără acoperire ale popularilor. Din punct de vedere electoral, Spania este total defazată faţă de continent, ceea ce ar putea avea ca efect înrăutăţirea situaţiei de-acolo. Este unul din motivele pentru care ratingul ţării este puternic ameninţat, iar efectul direct al acestei situaţii este creşterea presiunii pe piaţa bondurilor. De altfel, guvernatorul Băncii Spaniei, Miguel Angel Fernández Ordóñez, a atras atenţia asupre problemelor recomandând refuzul finanţării la costuri mari şi propunând un angajament pentru continuarea reformelor economice.În cazul în care politica pe care s-a înscris Spania va continua, ţara ar putea evita dezastrul, mai ales că până acum politicienii de-acolo au dovedit un pragmatism solid, preferând abordarea frontală a problemelor şi refuzul cosmetizării. Pentru aceasta este obligatoriu ca recenţii câştigători ai alegerilor locale să lase de-o parte sloganele mincinoase şi să permită Guvernului să continue programul de consolidare. 

În Italia însă situaţia este de-a dreptul dezastruoasă. Cu toate că economia pare a funcţiona, politicile tembele practicate de un aventurier politic încep să-şi arate colţii. Perspectiva negativă a rating-ului acordată de către S&P este numai unul dintre elementele de presiune pe care le putem vedea în viitor. Şi aceasta pentru că, dincolo de imaginile vândute în discursurile oficiale, fundamentele ţării sunt extrem de îngrijorătoare. Trebuie înţeles că această scădere a perspectivei rating-ului vine la câteva zile după ce a fost anunţată scăderea perspectivei rating-ului pentru Unicredit. Sistemul bancar cred că este călcâiul lui Ahile pentru economia peninsulară ceea ce mă face să cred că în scurt timp vom putea afla adevăratele motive ale debarcării lui Alessadro Profumo. Încă nu putem şti dacă grupul bancar italian a moştenit şi comportamentul Credit Anstalt, însă viitorul apropiat ne va dezvălui dacă temerile ne sunt justificate. Cert este că sistemul bancar italian va avea în curând nevoie de injecţii serioase de capital. Nu o spune oricine, ci însuşi viitorul şef al ECB, Mario Draghi. 

Şi pentru că a venit vorba de Banca Centrală Europeană, voi aminti că aici se află cheia rezolvării problemelor Europei.  În condiţiile în care datele venite dinspre Franţa şi Germania arată prost, soluţia nu poate fi decât o abordare integrată având în centru moneda unică. Până acum statele europene s-au dovedit incapabile să creioneze o strategie economică pentru întregul continent. Eşecul luării unor decizii radicale ar putea avea ca efect amplificarea mişcărilor centrifuge şi reîntoarcerea în istorie. Ar fi de-a dreptul tragic pentru toată lumea ca progresele făcute într-o perioadă de peste jumătate de secol să se sfârşească cu un eşec răsunător. 

Ne apropiem cu paşi din ce în ce mai repezi de adevăratul test de maturitate al naţiunilor europene, un test care poate avea ca efect o sărăcire masivă a populaţiei. Posibil ca aceasta să fie preţul final pe care fiecare dintre noi să-l plătească pentru ideea europeană.