Cine sunt sinistrii astia?

Ieri s-a petrecut un fapt memorabil. E un licăr de speranţă că, până la urmă, mai există şi oameni care se ridică la nivelul funcţiilor pe care le ocupă. Pentru o ţară normală ar fi un fapt banal însă la noi, locul transformat pe nesimţite în colonie de proşti, putem considera că avem de-a face cu un eveniment remarcabil.

Totul a început cu solicitarea însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA de a discuta cu Tăriceanu. Conform unor surse, iniţial Dean Thompson a găsit de cuviinţă să-l convoace pe Tăriceanu la Ambasada SUA. Neavând atitudinea de chelner a lui băsescu, Tăriceanu i-a transmis individului că dacă are neclarităţi trebuie să vină el la Parlament, nu invers.

Aşa se face că, nervos nevoie mare, reprezentantul ocupaţiei din România a venit însoţit şi de reprezentanţii Germaniei, Angliei şi Olandei. În acest fel, Parlamentul ţării a fost din nou martorul descălecării acestui straniu cu călcătura sa de plăvan obez. Misiunea sa a fost una măreaţă: să dicteze că nimeni nu are voie să se atingă de Codul Penal. 

Oprindu-ne aici e cazul să ne întrebăm ce caută ăia în Parlament? Daca-ar fi venit să propună o conferinţă, o aniversare sau mai ştiu eu ce altceva, poate că vizita ar fi fost de înţeles, dar să vii pentru a te amesteca în procesul legislativ al unei ţări mi se pare o obrăznicie fără margini. Păi, băi siniştrilor, s-a mai pomenit în istoria diplomaţiei aşa ceva? Cine sunteţi voi, băi neghiobilor, să maculaţi una dintre instituţiile esenţiale ale democraţiei? 

Buni sau proşti, curaţi sau corupţi, ticăloşi sau morali, aşa cum sunt ei, parlamentarii reprezintă oglinda societăţii şi sunt legitimi. Ei au fost votaţi de oameni pentru a-i reprezenta. Decredibilizarea Parlamentului este o altă cretinătate a regimului imbecil al lui băsescu(realizată la îndrumarea licuriciului). Aşa cum e el, este organul suprem în stat, cel care îşi obţine legitimitatea direct de la popor. Aşa se face că, descălecrea de ieri nu reprezintă doar o jignire a Parlamentului, ci o jignire directă adusă poporului român.

Din fericire, indivizii de ieri găsit în Tăriceanu un politician cu personalitate care le-a explicat în termeni diplomatici că au sărit calul. Vizibil iritat, la terminarea întrevederii, Tăriceanu a subliniat cu subiect şi predicat că îngrijorarea exprimată de ambasada americană cu privire la modificările Codului Penal nu fac parte din atribuţiunile ei. 

Şi-acum să încercăm să înţelegem cine sunt însoţitorii lui Dean Thompson de ieri. Ambasadorul Angliei reprezintă o ţară care, la nivel oficial, promovează cea mai scârboasă atitudine antiromânească. Şi asta, în ciuda faptului că românii din Anglia contribuie substanţial la PIB-ul insulei. Reprezentantul Germaniei ar fi avut o justificare doar dacă ar fi fost interesat să discute despre datoria pe care "cinstiţii nemţi" o au faţă de România. Nu de alta, dar chiar avem nevoie de banii ăia! Despre olandez chiar nu ştiu ce să zic. Atunci când reprezinţi un gândac de ţară şi vrei să te dai mare cocoş eşti chiar penibil. Dar se pare că România acceptă multe. În ritmul ăsta nu-mi dau seama dacă nu cumva ar trebui să cerem şi părerea celor din San Marino. Cine ştie, poate că grădinarul, poliţaiul şi soldatul care formează poporul de-acolo se simt ameninţaţi de politica Parlamentului autohton.

Totuşi, de ce-or fi supăraţi indivizii ăştia? Pe americani i-am lăsat să scurme în pământ după gaze de şist, le-am dat voie să exploreze şi să exploateze moka în Marea Neagră, le-am acceptat prostia aia de scut care ne transformă în ţinte ale Rusiei şi, colac peste pupăză, le mai şi cumpărăm fierul vechi pe post de avioane de luptă. Pe englezi i-am lăsat să ne calce în picioare, le-am cumpărat fiarele scoase din uz pe post de fregate acoperidu-le şpăgile, am acceptat traficul de influenţă la privatizarea Sidex şi atâtea alte trăsnăi. De nemţi şi olandezi ce să mai spun? Că încalcă cu nesimţire tratatul de aderare semnat cu noi şi găsesc motive hilare de a ne interzice aderarea la schengen? Dar totuşi, de ce-or fi aşa ofensaţi? Până una alta noi suntem cei care ne sacrificăm pentru ei, nu invers!

Sensibilităţile politicianului român în faţa obrăzniciei unor ambasadori ţin de un provincialism al nostru. Trebuie însă să conştientizăm şi să trecem la un nivel superior. Nu te poţi lăsa călcat în picioare de o şleahtă de obraznici care nu-şi mai văd lungul nasului şi care n-au absolut nicio legătură cu diplomaţia. Din acest punct de vedere atitudinea lui Tăriceanu trebuie aplaudată, la fel cum servilismul lui Zgonea trebuie sancţionat. 

Atât pentru azi. Deoarece mă simt călcat în picioare de obrăzniciile care nu se mai termină ale ambasadei SUA, poromit ca într-un episod viitor să vă compilez faptele de vitejie ale unora dintre cei mai nătărăi reprezentanţi ai licuriciului. Pregătiţi-vă să vă cruciţi de ceea ce veţi afla!