Apus de soare

Pe la începutul anului vă spuneam că „cel mai mare regres pe care-l vom vedea în acest an va fi cel al retailului”. E-adevărat? Desigur! Singura problemă e că, stând aici unde consecințele mișcărilor tectonice se simt mult mai târziu, nu reușim să distingem corect încotro merg lucrurile. De-aceea cred că, în ciuda evenimentelor care ne iau ochii în aceste zile, e bine să aruncăm o privire proaspătă peste Ocean. 

La începutul anului îmi bazam analiza pe comportamentul gigantului Walmart care, simţind presiunea pieţei, nu mai găseşte resursele necesare pentru a menţine deschise unele magazine, procedând la închideri masive. Era greu de crezut că avem de-a face cu ceva întâmplător. În realitate, mişcarea Walmart s-a dovedit a fi doar o parte din vârful iceberg-ului.

În urmă cu trei luni gigantul „Sports Authority” s-a pus sub protecţia legii falimentului. Încercarea de redresare a fost zadarnică şi, săptămâna trecută s-a anunţat închiderea tuturor magazinelor retailer-ului. A urmat anunţul făcut de Staples care va închide încă 50 de magazine, după ce anul trecut „volatilizase” aproximativ 250 de locaţii.

Un alt retailer care s-a pus sub protecţia legii falimentului este Fairway, o reţea de supermarket-uri cu acoperire regională în zona New York. Este o chestiune de timp până când Fairway, probabil, îşi va închide magazinele. Şi lucrurile se mişcă în aceeaşi direcţie.

Exemplele pe care le-am dat sunt doar câteva extrem de sugestive pentru retailul american. Nu am ales întâmplător aceste nume, ci tocmai din cauză că ele reprezintă - pentru mall-uri sau parcuri comerciale - adevărate ancore, pe spatele cărora, mai trăiesc mii de mici comercianţi care închiriază spaţii în „templele comerţului”. Orice închidere a unui gigant trimite - automat - căteva mii de necunoscuţi în foame deoarece se reduce traficul şi, automat, locaţia devine neprofitabilă.

De altfel, ne putem da seama că ceva nu e în regulă deoarece în SUA principalul domeniu  care duduie este cel al avocaţilor care se ocupă de falimente. Aici avem activitate din plin şi lucrurile „se mişcă”. Ce altă dovadă mai clară putem avea despre  cancerul care a cuprins întreaga Americă? Probabil sunt unii care vor veni cu argumentul că retailul se prăbuşeşte din cauza ascensiunii comerţului online. Este şi nu este adevărat.

Este adevărat că retailul clasic îşi vede hălci substanţiale închiţite de comerţul online, însă sunt două aspecte care trebuie înţelese. Faţă de comerţul clasic, comerţul electronic are nevoi mai mici, angajează mai puţini oameni şi, per total, întoarce mult mai puţin în economie. De cealaltă parte, comerţul clasic susţine segmente importante ale economiei: de la constructori până la ultimii ofertanţi de servicii de curăţenie, toţi au de câştigat.

Celălalt aspect care nu a fost observat până acum este că, în ciuda „atacului”, cifrele de creştere ale comerţului electronic sunt net inferioare celor ale închiderilor din zona clasică. Şi aceasta se întâmplă pentru că, în realitate, consumul se prăbuşeşte.

În ciuda programelor de peticire a economiei, în ciuda încercărilor disperate de a acoperi găurile, politicile monetare se dovedesc din ce în ce mai inutile. La baza societăţii „nevoile” încep să scadă, iar această scădere(sau neputinţă) se va transforma la nivel macro într-un adevărat dezastru. Deocamdată, aşa cum v-am spus la începutul articolului, încă suntem la vârful iceberg-ului. Multe evenimente urmează să se producă.