PSD spre groapa istoriei

Poziția în care se găsește PSD în acest moment nu reprezintă o premieră. Pentru a interpreta corect meciurile care se dau nu e nevoie de investigații prea laborioase, ci de o minimă raportare la trecutul recent al acestui partid. Penetrările, belirile, sacrificiile și manipularea sunt, din păcate, parte integrantă a vieții partidului.

Pentru a înțelege mai bine cum stau treburile, ar trebui să ne reamintim ce s-a întâmplat cu Adrian Năstase. După ce a fost trădat pe față de către Securitate prin câștigarea frauduloasă a președinției de către Traian Băsescu - prima afacere electorală la care s-a furat porcește - lui Năstase i s-a pregătit puciul din partid. Cu toate că ținea destul de bine frâiele în mâini, influența i-a scăpat printre degete. La momentul acela întreaga tevatură a fost organizată de „Agentura Cluj”, o filială cu rezultate dezastruoase, dar deosebit de vocală. A fost probabil momentul cel mai nefast al partidului care, pentru cel puțin opt ani a fost deturnat de la frâiele puterii. Impunerea telecomandatului prostănac Geoană a venit la pachet cu o auto-detonare la prezidențialele din 2009. Și, pentru trecerea la „nivelul următor”, i s-a ordonat trecerea în rezervă și cedarea puterii către  telecomandatul de rit nou Ponta. 

Dragnea n-a fost cavalerul pe cal alb. În mod normal, după demisia lui Ponta, înțelegerea era ca partidul să fie demolat prin lipsa unui centru. Numai că șmecherul de Teleorman și-a dat seama că poate profita de ceață și de degringoladă pentru a-și însuși una dintre cele mai bine organizate tabere politice autohtone. Practic așa apare Dragnea în scenă: dintr-o eroare. O face pe niznaiul, joacă aparent abulic făcând blatul cu numirea lui Cioloș, dar o face pentru că simte fragilitatea și, mai ales, prostia din zona adversă. Așa s-a născut cel mai comic executiv pe care l-a avut România: o adunătură de prostovani incompetenți care nu știau decât să bată călcâiele și să spună artistic „Să trăiți!”. Un executiv care a netezit calea către câștigarea detașată a alegerilor de către un PSD, devenit invincibil în ciuda tuturor blaturilor jalnice care se făcuseră pe spatele său. 

Ce s-a întâmplat după câștigarea categorică a alegerilor de către PSD știți bine. În ciuda scorului excepțional, provincialismul și lipsa de determinare a lui Dragnea - brusc trezit pe cap cu o pălărie mult prea mare  - n-au făcut altceva decât să se constituie în frâne ale partidului. Securiștii „uitați” au început să joace la rupere, ascultând și îndeplinind cu abnegație ordinele primite. Chiar și-așa, lupta a fost una dificilă. Tabăra ilegitimă a avut pierderi spectaculoase: Coldea, Mitică „Câmp Tactic”, Koveși s.a.m.d. Bașca plecările „tehnice” la pensie. Dar nici PSD-ul n-a dus-o grozav, cu liota sa de premieri telecomandați, gata oricând să se auto-detoneze de dragul unui spectacol destructiv în esență. 

Totul a culminat cu umilirea lui Dragnea la Europarlamentare. Mișcarea a fost atât de disperată încât securiștii au furat porcește, pe față. Dacă PSD ar fi reușit să-și impună oameni care n-ar fi picat la blaturile mărunte, cu siguranță că securiștii erau capabili să declanșeze un război civil în toată regula. Cu sprijinul ambasadelor, desigur! Rețineți, afirmația anterioară nu-i una „artistică”. Era programat ca plan de backup un război civil! Care credeți că era miza violenței și a presiunii continue exercitate de devianții manipulați de securiști? Fix obișnuirea populației cu contextul exploziv, numai bun de demarat acțiuni violente și reprobabile. Dacă mai adăugați și existența unui președinte inconștient și fără pic de atașament față de această țară, obțineți mixul exploziv care-ar fi aprins fără probleme societatea. Numai că lucrurile s-au petrecut domestic: securiștii au lucrat cum știau ei, blatiștii au venit de bună voie, iar Dragnea a picat precum mielul de Paști. 

Iată-ne așadar în punctul de inflexiune de la care se reia istoria. Rolul rivuluționarilor de la Cluj a fost luat acum de manechinuitul Oprișan, acest furuncul provincial uitat prin întorsătura Moldovei. Revoluționarul Oprișan, în loc să fie concediat definitiv pentru sforăitoarele eșecuri electorale, a reușit să-și asigure un rol de trepăduș central prin puparea cu virtuozitate a curului Veorichii. Parcă și-ar retrăi tinerețea în care-și învigora limba-i lungă prin meandrele concretului vreunei tovărășici transpirate și epuizate de căcatul pe care-l mânca peste zi. Iată-l renăscând pe Marean, cavalerul blegit și reîntărâtat de fustele tovarășei Veorica, această „păpușe” de rit vechi, incapabilă de a fi adaptată tehnologiei telecomezii și care se manipulează prin fire, coarde sau atele. În fapt, fix tehnologia rudimentară de manipulare a sa o făcuse pe Veorica premiera ideală a Prințului de Tereolman. Numai că, odată picat sforarul șef, frâiele au ajuns „în mâna la băeții care știe ei mai bine cum să face cu astea”.

Ceea ce urmează azi e un spectacol de aceeași factură cu cel în care partidul i-a fost predat lui Geoană. Singura diferență e că, pentru spectacolul de azi, au avut grijă să-l bage pe „șăful” la metitica cu mult înainte. Asta pentru ca să înțeleagă prostanii „ce s-alege dă iei dacă nu e conformi”. Este, dacă vreți, cronica unei morți anunțate. Partidul reintră în feuda SIE, astfel încât „băeții” să fie din nou reprezentați pe scena politică „dă succesuri” a țării.

Cu șmecherul de Teleorman la butoane, cel puțin PSD-ul mai avea câte-un scrâșnet specific autohton, mai rima cu dorințele boborului. Așa cum se prevede acum, cu dobitocii întronizați în urma unor alegeri cu cântec, șansa partidului de a depăși 15% se micșorează din ce în ce mai vizibil. De altfel ăsta era targetul fixat încă din 2004, dar, mai din prostia securiștilor, mai din fatalitatea istoriei, PSD-ul a scăpat. Poate c-a sosit momentul să ajungă să concureze defunctul PNȚ-CD. Nu de alta, dar parcă se simte nevoia de puțină dreptate. Cât naiba să reziste o căruță  care se-aruncă singură-n prăpastie ascultând sfaturile unor birjari beți?