E momentul ca cei care se bat cu Rusia să-și demonstreze eroismul!

Înainte de a citi articolul pe care vi-l propun astăzi, v-aș ruga să mergeți să faceți cunoștință cu Rusia reală. Evident, e simplu de intuit că nu vă invit să faceți o călătorie până la Moscova pentru a-mi face hatârul. De altfel, majoritatea covârșitoare a celor care ajung acolo, în ciuda faptului că ar avea ceva de învățat, se întorc mai proști decât s-au dus. 

A face cunoștință cu Rusia e foarte simplu acum. Tot ceea ce aveți de făcut e ca, dimineața devreme, să ieșiți puțin pe terasă, eventual luându-vă pe deasupra pijamalelor maxim un halat. Se înțelege de la sine că nu-i un exercițiu pe care să-l faci dacă ești cardiac. Diferența dintre cele 24-25 de grade pe care le ai în casă și cele -5 până la -15 grade de afară te vor face să simți cum îngheață respirația în tine. N-ai să poți face mai mult de câțiva pași și te vei simți obligat să te întorci în căminul tău. Eventual, pentru a compensa frigul pe care l-ai luat în piept, te vei simți obligat să apeși isteric pe termostat.

Temperatura scăzută de afară, pe care, din cauza confortului specific vremurilor, o percepi mult exagerat, e o lecție suficientă pentru a înțelege Rusia. Ceea ce simți tu acum e ceea ce au simțit oștile lui Napoleon sau mai organizatele hoarde ale lui Hitler. Frigul obsedant, lovind năpraznic, fără milă și fără nicio rațiune, are sensul său: pare a ne reaminti de fiecare dată că Rusia există. Ceea ce însă n-ați realizat este un lucru care ar trebui să vă dea de gândit: odată intrați în casă, în confortul căminului propriu în care căldura vă înconjoară protector, ar trebui să vă ducă cu gândul tot la Rusia. Și de-abia după ce veți conștientiza acest lucru banal putem începe discuția.

Frigul teribil de-afară e un dat. O masă de aer rece, venind din adâncurile Polului Nord, suflă nemilos peste noi. Și uite-așa, peste noapte, ai parte de-o experiență rusească. Ascultând vâjâitul parcă instinctiv auzi în urechi: „Sălbatic iarna cântă,/Iar pinii se frământă-n/Bătrânele păduri./Împovărați de gânduri/Spre alte zări trec rânduri/De nori greoi și suri”.

Frigul de-afară ar trebui să ne facă să înțelegem forța brută a Rusiei, capabilă să anihileze orice. Asemeni acelui frig venit din tărâmuri misterioase și reci, Rusia, avându-și obârșia tot pe-acolo, are puterea de a lovi în același fel: radical și fără drept la replică. Ceea ce însă ar trebui să înțelegem e că atmosfera caldă din casă își are soluția tot în tărâmurile Maicii Rusia. Așa cum se întâmplă peste tot în lume, există o compensație. Popoarele nordice, obligate să suporte hatârurile radicale ale vremii reci, au parte din belșug și de resursele necesare supraviețuirii. Pentru Europa, înainte de orice, Rusia înseamnă energie. Gazul acela care face să-ți duduie centrala și să-ți asigure confortul de care ai ajuns dependent spune, într-un anumit procent, o poveste rusească. 

Iată-ne față în față cu forța brută a Rusiei: frigul obsedant de afară vine de la ei, la fel cum căldura din calorifere ne vine tot de acolo. Vă puteți imagina ce s-ar întâmpla dacă, la un moment dat, rusul ar spune „niet”? Un întreg continent ar dârdâi de frig. Indiferent cum ați lua-o, alternativa la gazele rușilor nu există! Sau, mă rog, există, dar la un preț care-ar aduce focul în buzunare. E o realitate pe care o știu bine europenii, la fel de bine cum o știu și rușii. I-aș invita pe toți idioții care văd conspirații rusești la fiecare colț de stradă, să se apuce să ne dovedească acum înaltul spirit anti-rusesc care-i animă. Ce altă posibilitate mai bună au - alta decât momentul actual - pentru a protesta împotriva „abuzurilor” cărora trebuie să le facă față Navalnîi? E simplu: pentru a-l lovi pe Putin în moalele capului nu trebuie decât să-și oprească gazele. Să refuze căldura făcută prin intermediul „agenților” ruși. De ce n-o fac? 

Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă Europa fără ruși, acesta e singurul exercițiu pe care poți să-l faci: oprește-ți acum căldura! Sau încălzește-te, dacă-ți permite buzunarul, cu energie electrică. Aș vrea acum să le văd eroismul tuturor scrufuloșilor care vorbesc despre „războiul” pe care „avem datoria” să-l ducem împotriva Rusiei. Până la marile lor vorbe, ar fi cazul să aibă puterea de a susține acest război minor cu propriul lor confort. Abia după ce reușesc să-l câștige le-aș putea asculta cât de cât doleanțele. Până atunci însă, absolut toate balivernele băloase pe care le scot pe gură ar trebui tratate fix ca ceea ce sunt: un rahat.