Dileme

Citesc pe un blog că vreo câteva muște au ieșit în piață să protesteze împotriva tăierii subvenției pentru studenți la transportul cu trenul. Trei muște cu niște fițuici. Atât. Dacă ar fi tăiat PSD-ul, s-ar fi umplut piețe, ar fi tunat și fulgerat tefelimea muncitoare. Acum nimic.

Turcanca se pregătește să pedepsească noua muncitorime de excel. Când patronului multinațional o să i se scoale, va putea să reducă programul de lucru și cu 80%. Iar tefelistul va primi fix cât i se cuvine, adică 20% din salariu! Marfă, frate. PSD-ul era rău când îi obliga pe evazioniștii naționali sau multinaționali să-și țină angajații la normă completă. Urla tefelimea că e cu „încălcarea libertății”. Hai să vă văd, micuților, cum e acum cu libertatea?

Dacă „Dracnea” îndrăznea să propună(atenție, să propună!) vreo modificare a legilor justiției, ieșea pulimea în piață, în frunte cu Steven. Că cică era pus în joc viitorul țării. Urlau proastele pe facebook, whatsapp și pe alte medii de distribuție pentru cei cu IQ deficitar că e în joc „viitorul copiilor”. Tocmai ce l-au pus pe limbricul ăla la Justiție și vrea să facă „rivuluție” schimbând totul prin OUG. Cu toate că CSM-ul a respins propunerea de desființare a SIIJ, tefelimea tot o face. Că cică așa e corect! Pe vremea lui Dracnea, doar dacă zicea ceva vreun limbric din CSM curgea sânge pe străzi. Acum urlă ăia ca din gaură de șarpe și nu-i bagă nici Sulea în seamă. Merită!

A cam început să curgă o sudoare rece pe spatele judecătorilor. Bate ceasul. După ce se va termina comedia cu pensiile speciale ale parlamentarilor - și se va termina - următorii la rând sunt ei. Ei și procurorii. Și să vezi atunci chin și jale. Deh, înainte erau cu „independența justiței”(sic!). Iaca independență! Și dacă măcăni prea tare ca magistrat, neo DNA-ul o să-ți pună botniță definitivă. Că, deh, se dă liber abuzurilor cu care ne obișnuiserăm.

Plânge pulimea. Nu mai sunt locuri de muncă, treaba se împute. Plânge și ștăbimea de prin justiție. În scurt timp li se vor carota sutele de meleoane pe care le încasau ca ștăbimea. Deh,țara n-are bani. Pe vremea lu' Dracnea avea. Iar datoria publică scădea. Pe vremea ăstora țara n-are bani, dar datoria publică se umflă precum Făt Frumos. Iaca paradox!

În toată această atmosferă infernală n-are însă nimeni curaj să întrebe pe ce naiba s-au cheltuit miliardele împrumutate de Cîțu. I-a cuprins pe toți orbul găinii. Nu mai văd cum s-a furat, cum s-au dat șpăgi și cum s-a sparanghelizat România. Nu mai spune nimeni nimic. A tremurat prostimea de frig toată iarna și n-a zis nimeni nici pâs. Deh, nu-s bani! Zău, dar ce s-a făcut cu banii? Dacă lua tefelimea frigul ăsta pe vremea lu Firea, cred că am fi revăzut Revoluția din 1989 în Bucureștiul de azi. Acum pulimea e resemnată și tremură de frig cum n-a mai tremurat din 1989.

E abia începutul, micuților! Ce e mai rău urmează. Iar voi stați și tremurați resemnați ca niște răhăței. Știu, e nedrept, dar v-o meritați! Cu vârf și îndesat.