O fractură pe care-o veţi vedea în curând

Începând cu secolul al XIII-lea, destinele Letoniei şi Lituaniei s-au separat: letonii au căzut sub stăpânirea nemţilor, iar lituanienii au creat Marele Ducat - o forţă a acelor vremuri, dar aflată sub o puternică influenţă poloneză. Sunt ţări care, aparent, împărtăşesc acelaşi spaţiu geografic şi cultural. Însă, fragmentarea dată de cele două influenţe diametral opuse şi-a spus definitiv cuvântul asupra concepţiilor celor două popoare. Culmea, chiar dacă letonienii şi lituanienii au fost uniţi sub URSS, diferenţele culturale au rămas şi, mai mult, n-au pierdut niciun moment pentru a se hărţui. 

Există o întreagă încrengătură care e destul de greu de descifrat. De exemplu, se ştie că unităţile letone au fost, alături de cele ucrainene, cele mai fidele aliate ale lui Hitler în Al Doilea Război Mondial. Inexplicabil este că, după terminarea războiului, s-a îngroşat teribil diaspora letonă din Anglia. În total vreo 15 000 de foşti nazişti letoni şi-au găsit refugiul acolo. Nu e ciudat? Fiind aliaţi ai Germaniei, aceştia au luptat inclusiv împotriva Angliei, astfel încât primirea lor ca refugiaţi efectiv nu are sens. 

O parte din diaspora letonă a rămas în Anglia, dar majoritatea au emigrat în SUA şi Australia. Ei s-au grupat în trei mari organizaţii: Centrul European pentru Eliberarea Letoniei(Anglia), Asociaţia Letonilor din America şi Asociaţia Letonilor din Australia. Ele s-au grupat sub auspiciile Asociaţei Mondiale a Letonilor Liberi(Londra) pentru a pregăti desanturile ideologice pentru infiltrare după obţinerea  independenţei ţării. Aşa cum, de exemplu, Uniunea Mondială a Românilor Liberi era pregătită tot pentru o asemenea acţiune. Spun asta pentru cei care mai cred în poveşti frumoase.

Să vedem puţin şi situaţia Lituaniei. Emigraţia sa a fost una solidă în Anglia, comunităţile lituaniene existând acolo încă de la sfârşitul secolului XIX, atunci când a avut loc o masivă emigraţie lituaniană(1886-1914) în care efectiv 25% din Lituania s-a mutat în Anglia. Comunitatea de acolo a avut timp să se implanteze în ţara de adopţie, ajungând să ocupe posturi importante în structura statului englez. Subliniez că uşurinţa cu care comunitatea lituaniană a putut să-şi facă meandrele pe-acolo s-a datorat protecţiei primite din partea ... familiei Rotschild. Iată o legătură esenţială despre care vom mai vorbi!

Primirea letonilor de după Război s-a făcut aparent sub auspiciile aceluiaşi Rotschild care-şi propusese să devină stăpânul zonei. Doar că aici s-a lovit de interesele familiei Rockefeller care se considera stăpână pe Letonia. De ce, nu-mi dau seama. Cert este că masivul exod al letonilor din Anglia spre SUA a fost coordonat de Rockefeller care astfel şi-a consolidat contactele în ţara lor mamă. De asemenea, exodul leton din Anglia a fot ajutat şi de lituanienii din posturile cheie care nu vedeau cu ochi buni protecţia pe care le-o acorda Rotschild.  

De-a lungul ocupaţiei sovietice, prin intermediul celor două ţări, KGB-ul adânc a stabilit contacte cu Anglia şi SUA. Pentru Anglia erau utilizaţi lituanienii, iar pentru SUA letonii. „Pacificarea” şi uniformizarea celor două zone, a fost făcută de către sovietici prin setarea permanentă în structurile de securitate ale KGB-urilor locale a oamenilor din cealaltă tabără. Asfel, KGB Lituania era condus de letoni(sau avea infiltraţi în funcţii cheie), în timp ce KGB Letonia era condus de lituanieni. Însă asta nu înseamnă că s-a obţinut coeziunea. Întotdeauna şi-au dat la gioale pe unde au putut. 

Un eveniment interesant a avut loc în URSS-ul anilor 50-60, atunci când şi-a început ascensiunea politică lituanianul Alexander Şelepin. Acesta a fost un individ extrem de alunecos. Ca să înţelegeţi, a fost promovat de Stalin, apoi a lucrat din plin la destalinizare sub conducerea lui Hrusciov, după care s-a aflat la baza loviturii de stat care l-a îndepărtat pe Hrusciov, aducându-l la putere pe Brejnev. Ce-i drept, cam aici i s-a finalizat cariera deoarece treptat a fost înlăturat din structurile de putere. Lovitura finală a primit-o în 1967 atunci când Vladimir Iefimovici Semiceastnîi a fost eliminat de la conducerea KGB, moment în care i s-au rupt toate pârghiile de putere. Decăderea lui Şelepin a fost ajutată de structuri letone din KGB ajutate de clanul ucrainean Dnepropetrovsk, în ascensiune  la acel moment. După cum v-am povestit în primul episod despre istoria necunoscută a URSS, clanul Dnepropetrovsk avea legături cu Rockefeller, a cărui viziune asupra Letoniei diferea de cea a lui Rotschild, care era mai apropiat de lituanieni şi cu dorinţe de a stăpâni inclusiv Letonia. 

Sărind în prezent, constatăm că atât Letonia cât şi Lituania sunt integrate din nou în aceeaşi structură militaro-politică. Dacă înainte erau în URSS, acum sunt în NATO şi UE. Însă diferenţele dintre cele două ţări sunt radicale, la fel ca şi structurile de putere la care se raportează. Puţini ştiu despre diferendele dintre marile familii care controlează lumea şi despre noua realitate geopolitică pe care-o vom vedea în scurt timp. Pe moment apar doar fracturi aparent de suprafaţă, dar ele se vor adânci. Vom vedea în scurt timp - de fapt deja se vede - o diferenţă fundamentală de abordare în politica din zona Mării Baltice. Ia această diferenţă se va accentua pe măsură ce fiecare pion se va raporta din ce în ce mai radical la centrul de putere căruia i se subordonează. Însă nu va trebui să uităm pe viitor că, în ciuda actualei subordonări americane, la modul tradiţional Letonia are un puternic ataşament faţă de nemţi, iar asta va complica teribil situaţia atât pentru zonă, cât şi pentru centrele de coordonare.

Probabil veţi considera că subiectul nu necesită atâta atenţie deoarece e vorba despre nişte ţări insignifiante. Aparent doar. Jocurile de putere şi schimburile care se vor face acolo vor reconfigura întregi zone ale planetei. Aste nu pentru că ar fi importante din punct de vedere geopolitic - da, au importanţa lor, dar nu atât de mare - ci pentru că, în general, la începutul partidei de şah de sacrificat se sacrifică pionii, nu piesele grele.