De ce taxele vamale impuse Canadei sunt sinucigașe?

Azi va fi o zi extrem de importantă. Este de urmărit piața bursieră din Canada întrucât agresiunea economică a lui Trump nu se va lăsa fără consecințe. Oamenii se crucesc, nerevenindu-și din perplexitate, dar asta nu înseamnă că nu se vor vedea consecințele imediate. Ele își vor face efectul de la primele ore, de ambele părți ale graniței. O să vă dau câteva exemple pentru a înțelege ce urmează să se întâmple. 

Sectorul construcțiilor de mașini este unul care va fi lovit drastic. Canada nu este un producător auto, dar produce repere pentru multe firme din domeniu. Industria auto este unul dintre cei mai mari contributori la Bugetul Canadei și un domeniu strategic pentru regiunea Ontario. În special zona de lângă graniță, cea situată în proximitatea Detroit-ului este integrată practic în construcția de mașini din SUA. Ford dețime trei mega-facilități de producție(Essex Engine Plant, Oakville Assembly, Windsor Engine Plant), General Motors alte trei(CAMI Assembly, Oshawa Car Assembly, St. Catharines Engine Plant), iar Stellantis patru(Brampton Assembly, Windsor Assembly, Etobicoke Casting Plant). Toyota și Honda au și ele facilități mari de producție care lucrează în conjuncție cu facilitățile industriale pe care le dețin în SUA.

Imaginați-vă acum un scenariu absolut halucinant. Îmi povestea cineva care lucrează în domeniu că sunt repere care ajung să traverseze de câteva ori granița întrucât anumite stadii ale producției se fac într-o parte a graniței, iar celelalte de cealaltă parte. Astfel, conform noului framework, la fiecare trecere de graniță, acele repere mai primesc câte 50% la preț(25% din partea americană+25% din partea canadiană). E o nebunie care efectiv nu poate funcționa. Asta înseamnă ori că se va face contrabandă cu piese ori că - cel ma probabil - facilitățile își vor opri activitatea. Doar că acele facilități de producție sunt americane(chiar dacă sunt în Canada!), iar scopul pentru care se află acolo e strict legat de costuri. Relocarea unei facilități e treabă grea. Însă nu aici e problema adevărată, ci perspectiva unor blocaje ample în zona industriei constructoare de mașini din SUA. Fără reperele canadiene, fabricile americane pur și simplu șomează. Întrucât, după cum bine știți, lucrul cu stocul la furnizor a devenit o practică în automotive, asta înseamnă că blocajele se vor vedea chiar de azi. 

Petrolul canadian a primit și el taxe de 10%. Va scădea cererea pentru petrol canadian din SUA? Posibil. Iar aici e jale întrucât Canada este legată ombilical de SUA prin tot felul de conducte. Când s-a pus problema construirii unor conducte către Est și Vest, vizând accesul la porturile din Atlantic/Pacific pentru vânzarea de hidrocarburi în Europa și Asia, idiotul de Trudeau s-a opus din rațiuni ... ecologice. Acum, cu tarifele pe cap, Canada ar trebui să se apuce de acea construcție pentru a accesa piața internațională. Ceea ce, dacă se va întâmpla, va da o lovitură mare SUA deoarece petrolul și gazele canadiene nu se vor mai tranzacționa pe piața americană care, până las urmă, va fi nevoită să accepte cotațiile internaționale. Nu-i un lucru deloc neimportant. 

Sunt însă și alte elemente care vor cântări greu. De exemplu nichelul. SUA se aprovizionează aproape în exclusivitate cu nichel din Canada și cu o grămadă de alte materii prime. Peste noapte, acestea sunt cu 25% mai scumpe în SUA. Ciudat, nu-i așa? 

Dacă ar fi să prezentăm schematic schimburile comerciale între Canada și SUA am avea cam așa: Canada exportă materii prime și importă din SUA produse finite. Impunând tarife de 25%, SUA și-a scumpit importurile de acolo, multe dintre ele fiind esențiale pentru economia sa. Imaginați-vă doar la lemnul importat din Canada care, devenind mai scump, va scumpi prețul caselor din SUA! Și sunt mii de alte exemple. 

Acum să ne gândim la tarifele inverse(cele pentru produsele americane care merg în Canada). Acestea sunt puse ... produselor finite. OK, dacă produsele americane ajung cu 25% mai scumpe ce se întâmplă? E simplu: explodează vânzările concurenței. La ora actuală problemele lumii apar la bază, la aprovizionarea cu materii prime, nicidecum la vârful lanțului economic unde, mai degrabă, ne confruntăm cu o supraproducție. Luați exemplul auto. Ce va face un canadian care vrea să-și cumpere mașină? Va lua un Ford sau GM, care au oricum au tehnologii învechite în ele, sau  va prefera o Toyota, o Honda, un BYD la un preț mai mic? Puteți multiplica povestea la fiecare produs finit pe care Canada îl importă din SUA.

Mișcarea lui Trump este una cât se poate de anti-capitalistă. Care-i definiția capitalismului? Libera inițiativă, libera circulație a mărfurilor și optimizarea costurilor în vederea maximizării profitului. Capitalismul aleargă după producția ieftină și piețele de desfacere scumpe. Totul e simplu, doar de aceea au apărut atâția miliardari dintre oameni care n-au habar de nimic în afara chestiunilor de bază. Capitalismul e un teritoriu rudimentar și perfect democratic. Ei bine, în momentul în care începi să-i pui bariere, capitalismul se răzbună. Rămâi în urmă, te decuplezi și, la un moment dat, ești nevoit să cedezi. 

Cam asta se va întâmpla și cu Trump. Momentan e în euforie, între două mingi de golf mai dă câte-o lovitură și-și savurează victoriile. Dar oare acestea sunt victorii? Meciurile sunt abia la început. Eu vă propun să nu vă încingeți și să așteptați finalul. Până una-alta constat că SUA a reușit să impună tarife de 25% Canadei și Mexicului, ajungând la 30% în raport cu China! E vorba de putere aici? Aiurea, e prostie! Așa cum am mai explicat, tarifele te ajută să-ți protejezi producția internă, nu să-ți construiești o industrie. Dacă nu ai industria respectivă, consumatorii tăi, pur și simplu, vor plăti mai mult, iar inflația ți se va duce la cer. 

În actualul context, dincolo de sângele care probabil va curge pe bursele canadiene, se va vedea în scurt timp reversul medaliei pentru SUA. Care revers nu e tocmai ofertant. Pentru final am păstrat bomboana de pe colivă. Să ne imaginăm, pentru scurt timp, că Trump va reuși să integreze Canada în SUA. OK, trecem peste toate problemele inerente și presupunem că totul a ieșit perfect. Vă întreb acum o chestie de-a dreptul banală: pe cine vor vota canadienii la proximele alegeri? Îi vor vota pe democrați sau pe republicani? Hai să ne gândim puțin! Dacă vom lua conservatorii canadieni, vom constata cu stupoare că, în afara demențelor cu genurile pe care le refuză din rărunchi, ei se află cumva mai la stânga decât democrații americani. Așadar, din punct de vedere electoral, canadienii ar înclina definitiv balanța în favoarea democraților. Nu mai vorbesc de perspectiva ca, în condițiile unei crize de personalități din zona democrată, să-l vedem pe Trudeau cocoțat la vârful puterii americane. Desigur, visez, poate chiar mult prea departe, dar vă dați seama ce comunism temeinic s-ar pune acolo în practică?

Să lăsăm visele de-o parte și să ne concentrăm pe spectacolul care e deosebit de ofertant. Puneți-vă centurile, spectrul scânteilor dezastruoase se apropie.