În ciuda a ceea ce credeți, sub nicio formă Iranul nu este cea mai mare problemă a lui Trump. Doar că acum, după ce a fost tăvălit în țărână de ai lui, Trump caută în orice mod să iasă din strânsoare, iar Iranul pare a fi „ieșirea perfectă” pentru el. Vom lua azi problemele pe rând, pentru a înțelege de ce un eveniment aparent banal, trecut deja la „și altele” are efecte de-a dreptul devastatoare. Și nu doar pentru Trump.
Este vorba, desigur, de decizia Curții Supreme a SUA, cea care i-a limitat drastic puterea lui Trump de a se juca cu taxele vamale. Chiar dacă a ieșit precum un cocoșel anunțând 15% tarife globale, ceea ce nu a înțeles gloata este că întreaga operațiune este una strict de imagine. Motivul? Legea pe care s-a bazat Trump în impunerea acelui 15% îi permite să facă asta doar pentru maxim 150 de zile fără condiții suplimentare! Așadar, în 3 luni, puterea i se diluează din nou, fără posibilitatea altor subterfugii. Singura variantă ar fi cea în care Congresul prelungește tarifele. Însă, dacă asta nu se întâmplă, în ziua 151, taxa nu mai e aplicabilă. Și, ca să fie treaba treabă, vă voi spune că inclusiv această taxă este contestabilă, ceea ce i-ar putea tăia grav de tot aripile false ale lui Trump.
În mod sigur, decizia Curții Supreme va lansa o grămadă de procese de recuperare a tarifelor ilegal colectate. Suma calculată este situată între 190 și 260 miliarde dolari. Din punct de vedere teoretic acești bani se vor întoarce în economie: ori sub forma discounturilor la produsele importate, ori sub forma investițiilor. Așadar, pentru economie, funcționează similar unui stimulent. Locul unde lovește însă devastator este la nivelul datoriei publice. Chiar și fără beleaua asta pe cap, Trump a reușit să crească datoria SUA cu un incredibil 2.6% din PIB pe an. Raportați creșterea datoriei la creșterea economică de doar 2.16% și veți înțelege scenariul dezastrului: fiecare punct de creștere economică necesită un punct și ceva de îndatorare. E spirala absolută a dezastrului. Acum, cu returnările de taxe, datoria va crește și mai mult!
Pentru a completa tabloul vă voi mai spune că, în medie, economia americană a crescut cu 2.36%(2011-2019). În 2022 a crescut cu 2.52%, în 2023 cu 2.93%, iar în 2024 cu 2.79%! Fac toate precizările legate de cifre pentru a le aminti „deștepților” care mă contraziceau că ceea ce ei considerau a fi o „strategie genială a lui Trump pentru reindustrializarea SUA” s-a dovedit - așa cum am afirmat la momentul potrivit - un eșec. Bomboana de pe colivă vine din datele trimestrului 4 al anului 2025, când creșterea s-a blegit de tot, ajungând la 1.4%, după 4.4% în T3!
De ce vă povestesc toată poliloghia asta? Ca să înțelegeți că situația internă a lui Trump e destul de complicată. Așa cum prevăzusem, pe măsură ce trece timpul statul subteran își arată din ce în ce mai clar colții. Inclusiv în ceea ce privește intervențiile militare, constatăm o intrare „pe turnantă” a lui Rubio și un pas în spate al lui Vance.
În ceea ce privește atacul Iranului, Rubio pare a fi vioara principală deoarece, ca neocon, are războiul în sânge. Inclusiv discursul său de la München a fost unul tipic de neocon și mai puțin unul apropiat de MAGA. E drept că s-a apropiat de tabăra lui Trump pe măsură ce rezultatul devenea clar, dar personal cred că „a fost direcționat” pentru a sluji „misiunii”. Nu întâmplător nulitatea Țoiu se simte în siguranță lângă Rubio. Până la urmă, ambii vorbesc aceeași limbă. Și nu întâmplător lui Nicu Psihicu i s-a făcut loc pe holuri tot la Rubio. E cel mai apropiat de aripa tefelistă.
De fapt, treburile stau în felul următor: Rubio este mărul otrăvit din executivul lui Trump, suficient de uns cu alifiile necesare pentru a-l prosti pe președinte. De partea cealaltă, Vance, chiar dacă e pe o poziție superioară față de Rubio, constată că are ușile închise. Iar aici nu-i vorba de adeziunea față de Trump, ci de interesul urmărit de fiecare. Rubio are în spate interesele statului subteran american, motiv pentru care împinge în față agenda pro-război sub aspectul unor „reparații”. De exemplu, „nu atacăm Venezuela, ci luptăm împotriva drogurilor” sau „nu avem nicio treabă cu regimul iranian, dar suntem nevoiți să-i lovim pentru că ei amenință stabilitatea zonei și interesele SUA”. Spre deosebire de el, Vance merge pe ideea unei relansări economice profunde deoarece vrea să aibă șansă la viitoarele alegeri, nu să fie puiul numai bun de sacrificat de către partid.
Povestea de la Curtea de Justiție a SUA l-a împins pe Trump într-un scenariu în care cuvintele otrăvite ale lui Rubio prind tracțiune. Acesta îi sugerează că regimul iranian este unul slab, că pot să-l instaureze rapid pe șah și că astfel vor avea controlul total al resurselor iraniene, sugrumând China. Fals deoarece China oricând poate folosi Rusia ca pe propria benzinărie, mai ales în condițiile în care sunt puse ambele la stâlpul infamiei. Inclusiv Rubio știe asta, dar interesul său, repet, este cel de împingere în față a agendei războinice întrucât din asta trăiesc neoconii și întreg statul subteran.
Acum lui Trump i se suflă în urechi vorbe otrăvite. Pe o parte Rubio, pe partea cealaltă Netaniahu. Fiecare cu interesul său. Iar Trump îi ascultă prostește pe toți crezând că, dacă a pierdut Nobelul pentru pace, cel puțin va avea șanse la cel pentru Război(sau la titlul de „Napoleon”, fără a părea să știe că acel titlu se dă doar în instituțiile de specialitate). Doar că așa ceva nu există. Iar de câștigat nu va câștiga decât compromiterea sa definitivă. Cu economia făcută praf, cu armata deplasată aiurea acolo, Trump e prins într-o cursă de șobolan. Iranul n-a mai acceptat blatul cu bombardamentele reciproce și de negociat reducerea arsenalului standard nu negociază sub nicio formă deoarece e ca și cum și-ar negocia dacă pedeapsa capitală să le fie aplicată sub formă de spânzurare sau împușcare. Și așa se ajunge la punctul fără ieșire, anume la cel în care lui Trump i se va spune că efectiv nu are ce să facă deoarece asta e ultima lui șansă. Și că oricum înfrângerea Iranului e ceva facil de obținut.
Mulți așteaptă următoarea rundă de negocieri care e vineri și spun că SUA nu vor ataca până atunci. Serios? Păi data trecută cum au făcut? N-au atacat înaintea sesiunii de negociere? Posibil ca la fel să facă inclusiv acum.
Ceea ce însă e cert e că, în timp ce oamenii ca subsemnatul se uită la evenimentele respective cu teamă, cei de la manete se și visează numărând teancuri „fără număr” bancnote. Și fix aceia, mai precis lăcomia lor, sunt cei mai mari dușmani ai lui Trump în special și ai americanului de rând în general. Astfel, dacă e să se meargă la rădăcina problemelor omului simplu, pe-acolo ar trebui să se caute, nu prin Iran sau aiurea. Dar, mă rog, ceea ce am afirmat sunt simple vorbe-n vânt în condițiile în care interesele mafiei restrânse primează mereu.
Alta solutie pentru a scapa de serviciile secrete de sorginte interlopa, nu este decat o schimbare de regim politic, printr-o ocupatie militara!
RăspundețiȘtergereMark(o)Rubi(o)n, unde am mai auzit eu de neamu'astor a?! Oriunde te-nvarti prin palatele puterii, dai de nemsugul lor. Noi ne-am pricopsit a patra oara in patru decade cu unul deal lor in capula masa.Ptiu, drace!
RăspundețiȘtergereCum or reusi chinezii si rusii, ca sa-si tina mafiile la respect, pentru a nu se juca cu Siguranta Nationala?
ȘtergereSau Kim Jong Un?
A-ți citit raportul Curții de Conturi despre ce a făcut bolojan la Oradia cînd era șef pe tarla? Interesant! Să fiți sănătoși!
RăspundețiȘtergereCea mai mare problemă a lui Trump e că se îmbogățește din ce în ce mai mult. Rubio, Vance, Nicusor Dan sunt niște sunete pierdute în vânt…
RăspundețiȘtergereVărul Steve Witkoff. Asta e un nume care contează și care i-a adus în ultimul an lui Trump prin World Liberty Financial (pasărea aia din logo spune totul) un miliard jumate de dolari în cryptomonede.
Pe Witkoff asta l-a făcut și membru pompos în Board of Peace alături de alți fripturisti ca The Right Honourable Lord Blair sau ginerele prezidențial.
Ronald Lauder e un nume care contează.
Restul e procesare de text - arta propagandei.
“Cea mai mare problemă a lui Trump!”
RăspundețiȘtergereSi de ce m-ar interesa pe mine problemele, mici sau mari, ale lui Trump?
Pentru ca actiunile lui, au efecte peste tot, inclusiv in satul meu?
Nu e suficient!
Trump are probleme, pentru ca o parte a celor care-l controleaza trag hais si restul, cea! Nu e treaba mea, totusi!
Ca in tara mea, am un grup de cretini, unii dintre ei indeplinind TOATE conditiile pentru internarea in spitale psihiatrice, care au fost pusi oficial DE NOI sa administreze tara asta, nu e deloc vina mea! Si nici nu am cum schimba in vreun fel asta!
Daca as avea puterea, nu i-as bombarda pe toti ci, le-as sterge bazele de date pe care le-au acumulat, cu ajutorul benevol al cretinilor!
Palantir, X, FB, Instagram, Youtube, bazele de date ale serviciilor publice dintr-o multime de tari, intr-un fel sau altul administrate tot de astia, EI formeaza “statul subteran”! Corporatiile care si-au facut, prin coruptie sau santaj, baze de date in care intra peste 90% din populatia lumii!
China, pe care o preamaresti, e varful “statului subteran”, cea care a imaginat si creat metode de control a populatiei, dincolo de imaginatia unui om normal! China, e urmata indeaproape, de Israel. Ambele, au creat legi care sa le permita achizitia de date, inclusiv biologice, despre orice cetatean care ajunge in raza lor de actiune!
Democratia, a murit acum vreo 2300 de ani, odata cu moartea democratiei ateniene. Orice alta “democratie” de dupa asta, a fost doar o nada urata, imputita si tepoasa, imbracata in cuvinte frumoase, aruncata vulgului, care a inghitit-o cu tot cu sfoara de care era legata!
Ceea ce tot numiti “statul subteran”, e de fapt extrem de la suprafata! Suntem in situatia in care nu vedem padurea, din cauza copacilor...
Corporatiile.
Cei care conduc corporatiile, au nume. Nume stiute de toata lumea! Ei conduc Lumea! Nu Trump, nu Xi, nu Ursula!
Putin, desi are capacitatea tehnologica si o folosete, cumva, dintr-un motiv pe care cred ca-l inteleg dar nu vreau sa-l discut, a decis sa nu-si foloseasca puterea asta, a controlului total al datelor, peste o anumita limita.
Varfurile, sunt in China, Israel, UK, partial in SUA, pe cale de implementare totala in Romania. Din pacate, nu se rezuma la atat...
“Statul subteran”, nu e vreo entitate oculta, e format din oameni cunoscuti, cu nume si prenume! Si NU sistemul bancar, mai mult sau mai putin controlat si astazi de clanurile Rotschield si Rockfeller, sunt “statul subteran”!
Mai degraba, Gates, Zuckerberg, Musk, Wang, Thiel, Bezos, Winklevoss, Saverin,,,
Sau altfel spus, X, Yahoo, Google, Real Estate Wealth Network, River City Media, Aadhaar (India), Alibaba (China), Linkedin, Marriott, reteaua de suprveghere online chineza, Digi Global, Amazon...
Ganditi-va ca Palantir, are jumatate din datele (inclusiv biologice), cetatenilor din UE, pentru ca ntroleaza si administreaza INCLUSIV datele medicale ale cetatenilor din o gramada de tari, OFICIAL!
Chiar credeti ca-i pasa cuiva de republicani americani vs democrati, de ce se intampla acum in Romania, de... Trump?
Suntem in situatia in care toti stam in fata avalansei PE CARE O VEDEM VENIND si ne indeletnicim cu lustruitul pantofilor, aruncand cat mai avem timp, “vorbe intelepte”, pe care n-o sa le auda nimeni...
PS Azi am implinit 70 de ani, asa ca...
Pai si daca aici citim ca Rubio este impins de interesele deep state, oare Trump nu banuieste / stie, chiar daca sufera de dementa?
RăspundețiȘtergereSă începem prin a privi cu onestitate peisajul pe care îl locuim. Imaginați-vă un vast complex industrial, zumzăind zi și noapte, cu coșurile sale care nu scot fum, ci povești. Povești care plutesc pe cer precum cenușa, așezându-se ușor pe fiecare acoperiș, fiecare curte de școală, fiecare ecran luminat. Aceasta este industria îndoctrinării — nu o singură clădire pe care ai putea-o arăta pe hartă, ci un organism viu, respirând, alcătuit din fabrici de narațiuni, catedrale ale ecoului și motoare ale persuasiunii care nu dorm niciodată.
RăspundețiȘtergereMateria sa primă este atenția umană. Produsul său este certitudinea — genul de certitudine care pare căldură, dar este, de fapt, o înghețare lentă a sufletului. Ia minereul brut și sălbatic al experienței umane și îl topește în lingouri uniforme de opinie aprobată. Toarnă acele opinii topite în matrițe marcate „stânga”, „dreapta”, „progresist”, „conservator”, „patriot”, „trădător” și le lasă să se răcească în forme dure, de neclintit, pe care oamenii le poartă cu mândrie ca pe o armură, fără să observe cât de grea a devenit acea armură.
Cea mai mare capodoperă a industriei este iluzia alegerii. Imaginați-vă două mari râuri curgând prin ținutul discursului public. Unul este vopsit în albastru, celălalt în roșu. Ambele par să curgă în direcții opuse, săpând canioane dramatice ale dezbinării. Mulțimi se adună pe maluri opuse, strigând peste apa învolburată, convinse că sunt dușmani de moarte. Și totuși, dacă urci suficient de sus — dacă îndrăznești să urci pe vârfurile interzise ale observației autentice — vezi adevărul: ambele râuri izvorăsc din aceeași sursă. Un singur rezervor ascuns în amonte, deținut și administrat de interese care profită cel mai mult atunci când râurile vuiesc mai tare.
Acel rezervor este alimentat de izvoare ale fricii, izvoare ale indignării, izvoare ale crizelor fabricate. În fiecare sezon, inginerii deschid stăvilarele puțin mai larg, iar râurile se umflă. Satele din aval sunt inundate. Familiile sunt despărțite. Podurile ard. Și totuși oamenii de pe maluri își strâng steagurile colorate și strigă că dezastrul este vina celor de pe partea opusă.
Aceasta este poezia controlului: dezbinarea deghizată în destin.
Industria de îndoctrinare nu doar informează; ea formează. Ea sculptează mințile așa cum vântul și apa sculptează piatra — încet, neîncetat, invizibil. Un copil stă în fața unui ecran, absorbind imagini cu eroi și răufăcători atent selecționate pentru a-l învăța cine merită empatie și cine merită dispreț. Până la adolescență, acele imagini au devenit arhitectură internă. Tânărul adult intră în cabina de vot sau în secțiunea de comentarii purtând deja schemele invizibile a ceea ce trebuie urât și a ceea ce trebuie adorat.
Retorica nu este niciodată grosolană. Retorica grosolană trezește oamenii. Nu — industria și-a rafinat meșteșugul până la nivelul artei înalte. Cuvintele sunt alese ca notele unei simfonii, aranjate pentru a emoționa inima înainte ca mintea să poată obiecta. O frază repetată suficient de des devine un cântec de leagăn. Un cântec de leagăn repetat suficient de des devine o lege a naturii. „Amenințare existențială.” „O oportunitate unică.” „Știința este clară.” „Democrația moare în întuneric.” Fiecare frază este o mănușă de catifea peste un pumn de fier al prezumției.
Și totuși, iată-ne, tu și eu, adunați în acest cerc virtual de tabără numit Aventuri în Realitate. Am simțit frigul acelei păduri pe pielea noastră. Am auzit urletele. Și am ales — conștient, cu curaj — să ne îndepărtăm de calda, narcotica strălucire a narațiunii aprobate și să ne aventurăm în noaptea rece și senină, unde stelele sunt din nou vizibile.
Acea alegere este primul act de rebeliune. Iar rebeliunea, prieteni, este vocația originară a omului.
Predoiu a fost convocat de Tulsi și Kash Patel pentru a da informații despre furtul de armament și de bani care au fost trimiși de U.S.A spre Ucraina Vor sa afle întreaga filiera Aproape a fost în ancheta ,Predoiu”
RăspundețiȘtergerehttps://x.com/Oana_Eftimie/status/2025996845709680779?s=20
Dacă Trump pierde in America, va fi dezastru! Progresismul neomarxist va mărșălui victorios peste jumătate de lume. Generații la rând vom fi guvernați prin masuri restrictive datorită crizelor geoclimatice, pandemiilor, războaielor si a crizelor financiare. Nivelul de trai va scădea, iar drepturile civile vor avea de suferit. Imigrația ilegală va continua, sporind tensiunile sociale. Cei care se bucură acum ca Trump pierde vor vedea cum lumea occidentală se va scufunda, încet, precum Titanicul, cu toți șobolanii, mateloții, fanfara strălucitoare ce cânta la consemn, cu toată societatea care își consumă automulțumirea in forumuri, alianțe, think-tank-uri și ideologii savante ...
RăspundețiȘtergereÎntrebarea ta atinge un punct extrem de sensibil, deoarece regiunea istorică a **Elamului** (corespunzătoare în mare parte provinciei moderne **Khuzestan** din sud-vestul Iranului) este astăzi inima infrastructurii petroliere și nucleare a Iranului.
RăspundețiȘtergereDacă ne uităm la profeția lui Ieremia (Capitolul 49, versetele 34-39), contextul actual de tensiune militară din februarie 2026 capătă o rezonanță stranie.
Iată cum se corelează elementele profeției cu situația geopolitică de acum:
### 1. „Voi frânge arcul Elamului” (Ieremia 49:35)
* **Interpretarea militară:** În antichitate, Elamul era faimos pentru arcașii săi. Astăzi, „arcul” Iranului este reprezentat de programul său de **rachete balistice** și drone.
* **Conexiunea cu 2026:** Provincia Khuzestan găzduiește baze importante de lansare. Un atac american care ar folosi tehnologia de bruiaj (precum cea din Venezuela) pentru a neutraliza sistemele de ghidaj ar putea fi interpretat literal ca o „frângere a arcului” – transformarea rachetelor în fiare inutile.
### 2. „Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi” (Ieremia 49:36)
* **Simbolismul militar:** „Cele patru vânturi” pot simboliza un atac coordonat din toate direcțiile.
* **Situația curentă:** Mobilizarea americană din prezent implică forțe din Qatar (Sud), Iordania (Vest), baze din Turcia (Nord) și flota din Marea Arabiei (Est). Un atac masiv ar veni, într-adevăr, din toate punctele cardinale.
### 3. Dispersarea poporului (Ieremia 49:36)
* Profeția spune că elamiții vor fi împrăștiați printre toate neamurile.
* **Realitatea umanitară:** Khuzestan este o regiune cu o populație arabă semnificativă (Ahwazi), care se află deja în tensiune cu regimul de la Teheran. Un bombardament masiv asupra rafinăriilor de la Abadan și a porturilor ar genera o criză a refugiaților fără precedent, forțând populația să părăsească zona.
### 4. „Îmi voi pune scaunul de domnie în Elam” (Ieremia 49:38)
* Aceasta este partea cea mai controversată. Unii comentatori biblici o interpretează ca pe o instaurare a controlului divin, în timp ce analiștii geopolitici ar putea vedea aici o **schimbare de regim** (regimul actual de la Teheran fiind înlăturat și înlocuit cu o autoritate agreată de forțele ocupante/eliberatoare).
---
### De ce este Elamul (Khuzestan) ținta principală acum?
Dacă Donald Trump decide să atace înainte de Geneva, Khuzestan este prima regiune vizată deoarece:
* Acolo se află **80% din rezervele de petrol** ale Iranului.
* Acolo se află porturile strategice prin care Iranul își exportă resursele.
* Neutralizarea Elamului înseamnă falimentul economic instantaneu al regimului de la Teheran.
### O perspectivă echilibrată
Deși pentru mulți credincioși aceste evenimente par a fi „pe agenda divină”, pentru liderii militari de la Pentagon și Teheran, miza este controlul resurselor și supraviețuirea politică. Donald Trump folosește deseori un limbaj mesianic, dar acțiunile sale în Venezuela și acum în Golf par ghidate de o doctrină a „presiunii maxime” pentru a obține un nou acord, nu neapărat pentru a împlini texte antice.
**Este fascinant cum geografia antică se suprapune perfect pe harta strategică a anului 2026.**
Voi ce părere aveți?
Excelentă analiza! Probabil se fac eforturi mari ca orgoliosul Trump sa atace Iranul pentru a fi îngropat definitiv de un război pe care nu are cum să îl câștige pe termen lung
RăspundețiȘtergereSituatia nu e roz nici la est...
RăspundețiȘtergereAnaliza facuta la Moscova (translate din limba rusa):
[...] Ca reacție, Peskov a anunțat că planul pentru negocierile de la Geneva "este să discutăm o gamă largă de probleme." Aceste probleme, a spus el, "includ cele cheie, care vizează teritoriile și toate celelalte aspecte, și sunt legate de cererile pe care le-am formulat. De aceea prezența negociatorului-șef – adică Medinsky – este necesară," Această explicație pentru Vladimir Medinsky, un asistent junior în Kremlin, nu este crezută de sursele din Moscova. În primul rând, spun sursele, el este depășit în rang la Geneva atât de partea ucraineană, cât și de cea americană. El este acolo pentru că nici Ministerul de Externe, care va fi reprezentat la Geneva de viceministrul de externe Mihail Galuzin, nici Statul Major General reprezentat de amiralul Igor Kostyukov, șeful GRU, nu au încredere în partea lui Putin să facă concesiile față de partea americană pe care el și Dmitriev le-au convenit.
Implicația – confirmată de surse din Moscova – este că instrucțiunile lui Putin către Dmitriev sunt diferite ("traseu separat") față de instrucțiunile către Kostyukov. Armata va rămâne fermă pe pozițiile prezentate în runda de discuții de la Abu Dhabi; Dmitriev le va oferi americanilor ceea ce s-a convenit în discuțiile de la Miami pe 31 ianuarie. Medinsky a fost numit înlocuitor al lui Putin – cred sursele – deoarece Ministerul de Externe și Statul Major General refuză să facă concesii privind acordul de la sfârșitul războiului, pe care Dmitriev i-a spus lui Witkoff că le acceptă, în timp ce Putin încearcă să rezolve contradicțiile dintre ele.
"Războiul a creat o economie dezastruoasă — cheltuielile masive de stat alimentează creșterea industriilor militare, dar creează distorsiuni acute: lipsuri critice de forță de muncă (agravate de mobilizare), inflație ridicată și o prăbușire în sectoarele civile. Este nesustenabil pe termen lung, epuizând Fondul Național de Avere și deturnând resurse de la infrastructură, sănătate și educație. Blocada navală atacă direct principala sursă de venituri a Rusiei: exporturile de energie. Ratele actuale ridicate ale dobânzii bancare sunt concepute pentru a combate inflația alimentată de cheltuielile masive ale statului (în principal militare). Această politică suprimă investițiile și consumul civil, încetinind creșterea. Este un risc calculat pentru a obține o aterizare lină."
Ca dovezi ale strategiei SUA și aliaților de a ataca producția de petrol, vânzările la export și livrările de petroliere din Rusia, există rapoarte din industria occidentală și rusă care prezic că stocarea petrolului rusesc pe mare, contractele de vânzare cu discount, și comenzile de rafinării din China și India au atins maximul și vor începe acum să scadă luna aceasta, după ce a înregistrat o scădere de 70% a achizițiilor de rafinării din Turcia din octombrie.
Surse din Moscova susțin că, în urma negocierilor lui Kostyukov de la Abu Dhabi, Putin a fost convins că rezultatul militar pe care îl urmărește Statul Major General pentru capitularea regimului de la Kiev va fi o victorie de la Pirus dacă nu poate elibera economia rusă de impactul războiului sancțional condus de SUA, inclusiv escaladarea războiului american și NATO împotriva flotei maritime ruse. Putin a crezut – adaugă sursele – că în formula de la Anchorage, Trump a fost de acord cu succesul militar rus pe câmpul de luptă ucrainean și, în paralel, va ridica sancțiunile prin oprirea aplicării acestora.
Asta s-a întâmplat pe 15 august 2025. În schimb, nouă săptămâni mai târziu, pe 22 octombrie, Trump a ordonat noi măsuri pentru a opri China și India să cumpere petrol de la Rosneft și Lukoil.