SUA e deja în groapă

De la Islamabad, iranienii au plecat relaxați. Un membru al delegației lor a declarat că e vorba de o primă rundă de negocieri, că nu se așteptau să se ajungă la un consens din prima, dar că discuțiile vor continua. De partea cealaltă, Vance a fost bombastic, de parcă urma să se dărâme lumea. A anunțat pe un un ton ultimativ că „s-au făcut toate eforturile”, iar consecința faptului că iranienii nu au semnat diktatul va fi distrugerea lot totală. Imediat, Trump a anunțat blocada Strâmtorii Ormuz. 

Când am auzit, m-a pufnit râsul. Cum adică să vii cu o asemenea acțiune în condițiile în care până mai ieri te lăudai că vei debloca Strâmtoarea? O acțiune absolut inutilă, făcută doar pentru imagine. Și, ca să-și întărească spusele, Trump a anunțat că va trimite și portavionul Bush în Golf. 

Mai multe surse care raportau din Golf au arătat că, în ciuda așa-zisei blocade americane, în realitate cei care dau bănuțul Iranului - conform mersului de până acum - primesc drept de trecere și nu au nicio problemă. La modul preventiv, China a dat un comunicat oficial de presă în care s-a răstit la Trump, lăsând să se înțeleagă că, dacă navele sale vor avea probleme, China va trece la escortarea militară a acestora. E o palmă directă pe care SUA o ia peste bot. De altfel, cel puțin două petroliere servind transportului de țiței către China au trecut ieri fără probleme prin așa-zisa blocadă: nava „Rich Starry”, aflată sub sancțiuni americane(!!!) și circulând sub pavilion malaezian și nava „Elpis”, aflată sub pavilionul Insulelor Comore și legată direct de transportul de țiței iranian. Probabil sunt mai multe, dar acestea două mi-au atras atenția deoarece s-au aflat în mijlocul controverselor legate de „transport ilegal” al petrolului sancționat de SUA. 

Acum putem să ne întrebăm dacă avem de-a face cu o blocadă - în adevăratul sens al cuvântului - sau de un nou circ în care „Radu Tudorii” sunt scoși să behăie verzi și uscate de dragul circului mediatic. Pentru a înțelege vă voi mai da două elemente văzute de toată lumea. Primul, un interviu din mult prea multele date de Trump în care afirmă că el oricum a câștigat acolo și că, dacă se retrage acum, „Iranului îi va lua 20 de ani pentru a se reconstrui”. Cealată ieșire a fost cea a lui J.D. Vance, care poate fi categorisită cu ușurință drept cel puțin bombastică. Citez din memorie: „Motivul pentru care negocierile întârzie este acela că se dorește o pace mare. Vrem să ne asigurăm că Iranul nu va produce arme nucleare și, dacă vom fi siguri, îi vom ridica restricțiile asigurându-i accesul la prosperitate”. Declarația m-a făcut să râd. Păi, stai puțin, nu erai opărit după ce „eșuaseră” negocierile, nu te-ai șifonat atunci? Ce s-a schimbat între timp? Mai mult, cea de-a doua rundă de negocieri va fi condusă tot de Vance(dacă n-ați auzit declarația lui de la finalizarea negocierilor anterioare, în care ilustra totul cu ce n-are voie să facă nevastă-sa, vă rog să o căutați pentru că e delicioasă!). 

V-am dat câteva exemple care ne duc facil cu gândul la ceea ce urmează: SUA e disperată să semneze un acord cu Iranul, dar din care să pară că „este învingătoare”. De cealaltă parte, Iranul își vede de treabă, e drept, cu mâna pe trăgaci. 

Și, ca să avem și bomboane pe coliva americană, vă voi da două elemente trecute cam sub tăcere. Primul este traseul USS Bush. Știți pe unde merge spre Iran? Prin sudul Africii pentru a evita Marea Roșie. Ce altă dovadă de neputință mai poate exista? Când te deplasezi cu „arma finală” și ocolești o zonă de teama rebelilor Houthi, care, în esență, sunt niște desculți, înseamnă că ai probleme grave. Celălalt element stupefiant este mișcarea Spaniei de redeschidere a Ambasadei sale de la Teheran. Mai mult, comunistului Pedro Sanchez a aprobat un plan de subvenționare a prețului carburanților, iar în comunicatul oficial a acuzat „războiul ilegal” declanșat de SUA și Israel. Aici ar trebui urmărit cu atenție, întrucât mișcarea survine unei vizite în China a lui Sanchez, element pe care îl consider un „leading indicator” a ceea ce urmează să se întâmple la nivel de UE. 

Trebuie acum doar să unim punctele pentru a vedea realitatea: SUA nu mai este de mult sperietoarea din alte vremuri, iar mișcările sale seamănă, mai degrabă, cu ultimatumul pe care-l poate da un tigru de hârtie unui melc. Chiar dacă „se agită fioros”, melcul tot va trece peste el, murdărindu-l cu dâra sa lipicioasă.

Vom vedea o pace rușinoasă în Golf? Aș spune că acum e foarte posibil. Dacă se va anunța că „Iranul renunță la programul său de a fabrica o bombă atomică”, atunci trebuie să fiți siguri că SUA e în dezastru. În realitate, Iranul nu a avut niciodată un plan de fabricare a bombei atomice. E doar o obsesie propagandistică israeliană, care încă din 1979 tot anunță că „Iranul mai are o săptămână până să fabrice bomba atomică”. Doar că, în timp ce până acum nu i-a ascultat nimeni, au avut neșansa să-și găsească prostul la Casa Albă, pe care l-au târât într-un război devastator atât pentru SUA cât și pentru Israel. Iar faptul că din acest război SUA iese cu statutul de putere regională „acolo, la ei” este, probabil, cea mai proastă veste pentru Israel. Nu de alta, dar să se ajungă ca premierul Canadei, Mark Carney, să-i spună direct lui Trump că s-a săturat să mai achiziționeze aiurea arme din SUA, arată limpede despre ce este vorba. SUA nu mai e o putere reală, publicul american e mai degrabă anti-israelian, Europa e absolut împotriva războiului ilegal provocat de Israel, iar China e total împotrivă. 

Un ultim element vă va lăsa fără replică: Arabia Saudită a activat cooperarea militară cu ... Pakistanul, căruia i-a cerut protecție defensivă. Pakistanul, de altfel, a trimis soldați și a Asigurat Arabia Saudită că va beneficia de „umbrela sa nucleară”. Brusc, saudiții au avut o iluminare: n-au ce face cu SUA în condițiile în care sunt alți băieți care fac jocurile în zonă. 

Tocmai ce s-a încheiat o eră. Rețineți ce vă spun acum: în câteva luni vom vorbi despre Venezuela, mai precis despre reușita sa de a se elibera de sub imperialismul american sau, mai bine spus, de sub regimul-marionetă al americanilor. Așteptați, nu mai e mult. Deocamdată sunt manifestări violente care au condus la o eliberare rapidă de către SUA a tuturor restricțiilor impuse Băncii Venezuelei.