Isarescu

Anul trecut Isărescu îşi exprima îndoiala certă cu privire la prăbuşirea economiei. Anul acesta a recunoscut că s-a înşelat. În urmă cu vreo câteva luni spunea că conomia îşi va începe creşterea în trimestrul trei, acum a pregătit terenul pentru amânarea "evenimentului" cu un trimestru. 

Sincer, pe zi ce trece, înţeleg din ce în ce mai puţin din comportamentul lui Isărescu. Ca "şef al bancherilor" ar trebui să dea dovadă de ceva mai multă discreţie. Jocul pe care-l face însă este aproape destructiv. S-au strâns atâtea afirmaţii contradictorii încât aş putea să fac un articol similar cu cel al lui Aristotel Costel pe tema Băsescu. Nu o voi face pentru că nu cred în utilitatea unui astfel de demers în ceea ce priveşte BNR. Voi semnaliza numai faptul că în ultimul an Isărescu s-a comportat mai mult ca un politician în campanie şi mai puţin ca un guvernator de bancă centrală.

Din toată declaraţia de ieri mi-au reţinut atenţia afirmaţiile despre întoarcerea cursului şi "sustenabilitatea" unui deficit de cont curent de 8%. Ele sunt periculoase deoarece trădează "crezul" economic al lui Isărescu. Faptul că Guvernatorul este în continuare adeptul unui model de creştere economică nesănătoasă mi se pare ciudat şi chiar periculos. Ca economist ar trebui să fie, mai degrabă, adeptul unui echilibru între import şi export. Noi încă ne aflăm la stadiul rudimentar în care exportăm buşteni şi importăm mobilă! Cu toate acestea, lui Isărescu nu i se pare nimic ciudat în impulsionarea consumului, chiar dacă acesta este din import şi(atenţie!) se face la un curs subvenţionat. 

Cartea pe care se joacă acum este una extrem de riscantă. Se speră într-o recuperare rapidă a economiei globale şi la reluarea fluxurilor financiare. De asemenea, se speră la îndeplinirea condiţiilor pentru trecerea rapidă la euro şi la forţarea unui curs cât mai mic înainte de adoptare(acesta era şi motivul pentru care Libocor&comp. "estimau" în urmă cu ceva ani scăderea cursului). Numai că ceea ce se stabilise cu unii în trecut nu este obligatoriu să rămână valabil în continuare. De asemenea, jocul "de-a mutatul găurii" s-ar putea să nu mai funcţioneze, iar cei care şi-au luat-o l-ar putea interzice. Problema pe care o văd e alta: ce se va întâmpla în cazul în care Isărescu se va înşela din nou? Dacă economia mondială va mai cunoaşte încă un colaps îi vom mai putea face faţă? Evident că nu. Realitatea este că economia românească nu există. Mai grav este că, prin structura sistemului bancar, ea nici nu poate exista(nu spun mai multe deocamdată, dar cei care trebuie să înţeleagă vor înţelege exact ce am vrut să spun).

Deocamdată încă trag speranţa că declaraţiile de ieri nu au fost altceva decât elemente ale unei campanii de imagine. Probabil după "marea realegere" lucrurile vor reveni la normal, iar analizele vor fi ceva mai mult ancorate în realitatea economică şi bazate pe date certe nu imaginare.

În final nu-mi rămâne decât să lansez o afirmaţie cu iz strategic: dacă aş fi Isărescu şi mi-aş dori rămânerea în postul de Guvernator m-aş retrage.