Vremea protectionismului

Vă povesteam prin februarie cum, la Davos, Putin şi Jiabao erau "cavalerii libertăţii", luptând cu toate forţele împotriva protecţionismului. Într-adevăr, schimbarea regulilor comerţului mondial poate afecta decisiv atât exportatorii de produse finite cât şi pe cei de materii prime. Cu economiile destul de prost aşezate, cei doi atenţionau asupra consecinţelor nefaste ale revenirii unor practici comerciale pe care unii le dăduseră uitării.

Ei bine, primul pas a fost deja făcut de administraţia Obama, prin impunerea unui tarif de 35% pentru anvelopele importate din China. Justificarea? Protejarea producţiei interne în faţa unor preţuri de dumping  practicate de chinezi. Sună atât a atenţionare cât, mai ales, a ameninţare. Şi spun a ameninţare deoarece acesta pare a fi primul pas al unei politici extrem de dure. Replica Chinei a fost una anemică, ameninţând cu reclamarea SUA la Organizaţia Mondială a Comerţului. Realitatea este mult mai complexă, iar un diferend înaintat la WTO nu este cu nimic ameninţător pentru SUA.

Tentaţia protecţionisă îşi are rădăcinile în campania electorală a lui Obama, atunci când se criticau la scenă deschisă parteneriatele comerciale americane. Mulţi au crezut că este vorba doar de un slogan electoral, dar lucrurile au început să iasă la iveală pe la începutul anului, când s-au  transmis semnale clare către firmele americane pentru reinternalizarea producţiei. Şi cum argumentul patriotic nu prea ţine când e vorba de bani, tarifele vamale vor face în mod sigur minuni!

E greu să dai dreptate unora sau altora. Dacă vi se pare că în toată această ecuaţie chinezii sunt victime cred că vă înşelaţi. Ani la rândul au practicat un curs valutar ireal în raport cu monedele occidentale pentru a impulsiona competitivitatea produselor proprii. Aceasta, în defavoarea partenerilor comerciali care se confruntau cu falimente(sau relocări forţate) în rândul firmelor producătoare(vă amintiţi cum o groază de firme pur şi simplu nu au mai făcut faţă avalanşei de preţuri mici?).

SUA înregistrează un deficit comercial cu China de aproximativ 270 mld. dolari(în 2008; valoarea pe primele nouă luni ale anului curent este de 124 mld. dolari). Motivul pentru care s-a ajuns la aceste valori este cât se poate de simplu. Ani la rândul în America nu a funcţionat impecabil decât producţia de bani(inovaţiile financiare intră în aceeaşi categorie), iar acum se fac eforturi susţinute pentru revenirea cu picioarele pe pământ.Un nivel atât de mare al deficitului comercial poate a fi o bază solidă pentru acţiuni menite a recupera fonduri atât de necesare Administraţiei.

Desigur, readucerea în discuţie a protecţionismului este cea mai simplă variantă. Pentru americani ea este şi deosebit de productivă întrucât împuşcă mai mulţi iepuri dintr-o lovitură. Pe de o parte îşi readuc acasă o bucată consistentă din producţie, iar pe de altă parte îşi asigură stabilitatea monedei. Vi se pare ciudată ultima afirmaţie? Mai gândiţi-vă! În aceste noi condiţii, devalorizarea monedei americane este chiar ultimul lucru pe care şi l-ar dori chinezii deoarece, pe lângă efectele devastatoare asupra rezervelor valutare se vor simţi repercusiuni clare mai ales la nivelul exporturilor. Brusc, produsele chinezeşti vor deveni mult mai scumpe! Cred că, din acest punct de vedere, americanii vor avea destul spaţiu de manevră.

Evident, lucrurile nu pot lua o turnură atât de radicală întrucât China nu e România. La fel de bine cum americanii pot lovi în interesele chinezeşti s-ar putea ca şi chinezii să găsească destule "nişe" de atac pentru economia americană. Deocamdată vor răspunde cu aceeaşi monedă, impunând taxe la im portul de maşini şi păsări. De câtva timp însă există numeroase ştiri şi articole care descriu "invazia" chinezească asupra proprietăţilor americane. Iar acesta ar putea fi numai începutul. O contra-măsură eficientă a chinezilor ar putea fi inundarea pieţei americane cu dolari din rezervă, bani care ar putea achiziţiuona laolaltă firme, proprietăţi sau politicieni.Ca să nu mai vorbim că şi-ar putea reaminti brusc de bombardarea ambasadei lor din Belgrad din 1999(sunt renumiţi pentru "reamintirile istorice"). Iar când se vor confrunta cu "proteste" ale populaţiei pe această temă s-ar putea să fie "nevoiţi" să adopte un ton belicos şi măsuri radicale.

Personal cred că revenirea protecţionismului nu este nimic mai mult decât o cutie a Pandorei care ne poate proiecta brutal înntr-o lume mult mai complexă şi cu mult mai multe distorsiuni decât cea actuală. Este însă una dintre cele mai facile măsuri cu efecte cuantificabile pe termen scurt, lucru care se potriveşte de minune stilului de gândire al politicienilor. Iar dacă e să facem un exerciţiu simplu, vă propun să încercaţi  să judecaţi din punctul de vedere al lui Obama: între măsurile protecţioniste şi introducerea TVA ce aţi alege? Care dintre aceste două măsuri v-ar asigura atât rezultate palpabile cât şi materie primă suficientă pentru discursuri patetice?