Dilema nationala (II)

Îmi propusesem să atac un subiect special, asupra căruia meditez de ceva vreme, dar întâmplările petrecute ieri m-au obligat să revin în realitatea mioritică. Aşa că, în loc de discuţii despre noile graniţe vom discuta despre marea dilemă a cursului corect.

"Nu este nici nevoie şi nici bine pentru economia românească ca leul să se mai deprecieze". Este declaraţia halucinantă a lui Mugur Isărescu făcută ieri, în cursul audierilor de la Parlament. Dincolo de topica stranie şi cacofonia usturătoare, declaraţia şi motivarea ei ar fi trebuit să se constituie într-un semnal de alarmă pentru orice observator economic serios. Numai că la noi, în momentul în care un individ ceva mai sofisticat se lansează în afirmaţii categorice, armata de "analişti" preferă preluarea ad litteram a afirmaţiilor, fără a depune nici cel mai mic efort în direcţia analizării şi disecării respectivelor spuneri.

Motivaţia lui Isărescu pentru un curs mic este la fel de aproximativă: "Ne-am duce spre surplus, ceea ce nu este benefic pentru o ţară emergentă. Avem nevoie de intrări de capital, importuri de tehnologie...". Cu alte cuvinte, subvenţionarea cursului practicată de BNR are ca efect intrări de capital. Nu e aberant? Evident că da, numai că indivizii care-l audiau probabil îşi uitaseră creierele pe la cârciuma parlamentului, altfel nu înţeleg cum au înghiţit gogoaşa. 

Aruncarea cu miliardele de euro pe geam în "operaţiunea cursul" nu este numai costisitoare ci şi anti-economică, iar continuarea ei nu va avea ca efect decât reînscrierea României în zona economiilor gri. Cursul actual, subvenţionat cu o dărnicie suspectă de către BNR nu are alt efect decât repatrierea valutei şi îngroparea economiei româneşti. Iar când spun îngropare nu exagerez deloc. Intrarea în UE  ne-a pus în faţa unei avalanşe de produse ieftine care au aruncat industria autohtonă în zona necompetitivităţii. Pe fondul unor intrări speculative de valută, "binefacerile" cursului mic şi aparenta bunăstare au generat aberaţii economice. Vreau să fiu înţeles cât se poate de clar: în acest moment cursul este singurul care poate juca rolul taxelor vamale din trecut, putând proteja eficient activitatea economică autohtonă şi, de asemenea, putând sprijini exporturile. Iar afirmaţia conform căreia excedentul nu este benefic pentru o ţară emergentă este o aberaţie! Nu trebuie decât să ne uităm la China care înregistrează numai surplusuri şi nu pare a fi afectată prea rău de această realitate.

Există însă o problemă în ceea ce priveşte trecerea la cursul real: creditele în valută. În cazul unei creşteri masive a cursului s-ar consemna o explozie a creditelor neperformante în valută. Aici este, cred eu, marea problemă la care priveşte cu teamă BNR. Ea însă nu ar fi cu adevărat o problemă dacă BNR, înainte de devalorizare, ar obliga refinanţarea în lei a tuturor creditelor în valută.

Ca o concluzie, nu-mi rămâne decât să remarc un fapt cât se poate de grav: pe fondul politicii aberante a unui guvern prost asistăm la impunerea unei politici monetariste înguste, în defavoarea unei abordări holistice a fenomenului economic. Lipsa de viziune din ministerele coordonatoare ale economiei conduce la impunerea unor modele sterpe care, aplicate economiei reale, produc aberaţii. Nu vreau să se creadă că vina ar aparţine lui Isărescu. El are o viziune îngustă, specifică domeniului său de activitate. Marea problemă a noastră este că în partea cealaltă a baricadei nu a existat până acum cineva destul de competent, care să contrapună monetarismului promovat de BNR un model ceva mai flexibil şi mai funcţional.