Viata in iluzie

Într-una din primele serii ale "The Apprentice", Trump îl concedia pe un concurent care amestecase moralitatea şi conştiinţa cu business-ul spunându-i unul dintre cele mai interesante lucruri din tot show-ul: "te apreciez şi te stimez pentru ceea ce ai făcut, dar lumea asta nu funcţionează aşa!". Este un element de care trebuie să ţii cont întotdeauna, deoarece, în caz contrar, vei avea de pierdut.

Acum vreo trei zile, citem în Financial Times un articol monumental: "To avoid crises, we need more transparency". Autorul? Nimeni altul decât Lloyd Blankfein, boss-ul Goldman Sachs. Citindu-i articolul în care se face apologia reglementării stricte, ai impresia că stai faţă în faţă cu arhanghelul dreptăţii. Nici n-ai crede că el vine din partea unuia care este principalul vinovat pentru "sofisticarea excesivă", care şi-a desfăşurat cinstita activitate la umbra lobby-ului şi a manipulării. Iar când vorbeşte despre reglementări stricte o face pur şi simplu pentru că este terenul ideal pentru mulţi ca el. Vă reamintesc faptul că toată nebunia în care încă ne scăldăm nu s-a întâmplat pe o piaţă nereglementată, ci pe o piaţă prost reglementată, de care au profitat binevoitorii  gen Blankfein. Nu ştiu dacă nu cumva, pe o piaţă absolut nereglementată lucrurile s-ar mai fi putut dezvolta atât de haotic. Marea problemă este că o piaţă absolut dereglementată ar fi una eminamente concurenţială, iar asta nu le convine meseriaşilor de la Goldman. Nu de alta, dar pe o aremenea piaţă nu ai avea flash trading sau alte instrumente sofisticate de care să beneficiezi pentru că te numeşti X.

Cu fiecare zi care trece, observ cu amărăciune cum lucrurile se reaşează pe vechile făgaşe. Această criză s-ar fi putut transforma într-un element de cotitură pentru tot ceea ce înseamnă finanţe internaţionale, dar lucrul acesta nu se va întâmpla. După momentul critic al colapsului Lehman, lucrurile au mers spre mai prost. S-a ajuns într-o situaţie atât de stupidă încât băncile au început să-şi dea una celeilalte rating pozitiv, într-un incredibil cerc de interese. În acest timp, o groază de active toxice sunt cosmetizate, iar la nivel oficial se organizează tot felul de întruniri inutile în care unul sau mai mulţi băieţi fac deliciul presei atunci când apar beţi în public.

Indiferent dacă lucrurile se vor aranja sau nu, sechelele nu vor întârzia să apară, iar noile baloane se vor umfla unul de la celălalt, din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai radical, după modelul enunţat de Andy Xie(citiţi Why one Bubble Deserves Another). Din păcate, aceasta înseamnă o instabilitate în creştere, o economie mai precară având însă indicatori din ce în ce mai bine cosmetizaţi. Este, dacă vreţi, tragica ironie a unei iluzii în care ne place să ne scufundăm.