Alibaba si cei 2300 de hoti

În freamătul evenimentelor politice ale ultimelor zile, o ştire cu adevărat importantă a trecut practic nevăzută. Este vorba despre demisia CEO-ului David Wei şi a COO-ului Elvis Lee. Probabil e prima dată când auziţi aceste nume, dar nu este vorba despre nişte necunoscuţi ci de top managementul colosului Alibaba.

Alibaba.com nu mai e de mult un simplu site de comerţ, ci, mai degrabă, o multitudine de servicii online care se adresează unui public imens. Început ca un site de comerţ pentru firmele mici şi mijlocii, Alibaba s-a dezvoltat continuu adăugând numeroase facilităţi care au permis minimizarea riscului în comerţul cu Asia în general şi cu China în special. Nu ştiu exact dacă fondatorul companiei, un fost profesor de engleză din Hangzhou(Jack Ma pe numele său) a intuit în 1999 dezvoltarea fabuloasă a companiei sale. Poate că unii vor crede că a fost o întâmplare, dar faptul că acum avem de-a face cu cel mai mare operator comercial asiatic nu cred că poate fi doar meritul hazardului. Nume precum AliPay, AliEscrow sau Taobao sunt poate necunoscute multor occidentali, dar nu trebuie uitat că în spatele acestor denumiri exotice se află sute de milioane sau poate miliarde de utilizatori. Iar când e vorba de un asemenea puhoi de utilizatori perspectivele nu pot fi decât măreţe.

Wei a fost adus la conducerea Alibaba în 2006, un moment de cotitură pentru companie. Era perioada în care site-ul devenise standardul de facto pentru comerţul cu lumea asiatică, astfel încât era nevoie de personal experimentat care să organizez şi să conducă mai eficient activitatea. Wei şi Lee au reorganizat întreaga structură în două unităţi de business: una care s-a ocupat exclusiv de comerţul B2B şi una de retail. De asemenea, au organizat Alisoft care, între timp, a devenit Alibaba Cloud Computer, practic întreg creierul de dezvoltare a companiei. Astfel, în afara consolidării business-ului B2B s-a reuşit impunerea firmei în zona de retail prin intermediul Taobao(lansat în 2003) care, în acest moment, este cel mai mare site de comerţ retail din China(alături de Taobao Mall). De asemenea, serviciul de procesare a plăţilor online, AliPay a devenit lider de piaţă contribuind la integrarea operaţiunilor companiei.

Cu toate acestea, în urmă cu câteva zile, Wei şi Lee şi-au prezentat demisia. Motivul ar putea fi considerat hilar pentru unii: în urma unei investigaţii interne s-a constatat existenţa a 2300 de selleri care au efectuat tranzacţii frauduloase cu ajutorul unor persoane din staff-ul companiei. Persoanele care au fost găsite responsabile sunt din zona de jos a ierarhiei. Este vorba de aproximativ 100 de agenţi de vânzări cu congtract(deci nu angajaţi permanenţi), care au permis unor vânzători obţinerea statutului de Gold Supplier fără ca aceştia să îndeplinească condiţiile necesare. De-aici s-a ajuns la fraude clasice: marfă nelivrată, vânzători negăsiţi s.a.m.d. Aşa cum spuneam, unii ar putea considera aceasta o problemă minoră, inerentă în dezvoltarea unei companii, numai că titlul de Gold Supplier este o marcă a Alibaba, reprezentând garanţia cea mai bună pe care o poate avea un cumpărător. Orice atingere a credibilităţii acestui brand poate afecta întreaga organizaţie. Astfel, cei doi, chiar dacă nu au fost implicaţi în niciun fel în această fraudă, şi-au prezentat demisia de onoare, demisie care le-a fost acceptată imediat.

În dulcele stil chinezesc, după demisie, toate datele referitoare la existenţa lui Wei şi Lee au fost şterse de pe serverele publice ale companiei. Este interesant că, în istoricul companiei publicat de Alibaba, anul 2006, cel în care Wei a fost numit CEO, a fost şters cu totul, astfel încât, în noua variantă de istorie a companiei, după 2005 urmează 2007. Desigur, aceasta nu va şterge meritele pe care le-a avut Wei, dar este o mostră de cultură corporatistă chineză.

Deocamdată niciunul dintre cei doi nu a anunţat planuri de viitor. Experienţa lor însă nu poate fi ştearsă cu buretele şi, probabil, în scurt timp, îi vom putea vedea la conducerea unei alte companii internet. Piaţa chineză are specificul ei, acesta fiind principalul motiv pentru care marile companii americane nu au reuşit să pătrundă acolo. Dacă te uiţi la cum arată Taobao sau 1688.com vei avea impresia că ai de-a face cu un haos total, absolut imposibil de înţeles pentru un occidental. Designul pare stângaci, paginile sunt încărcate, iar culorile folosite sunt ori banale ori ţipătoare. Cu toate acestea, avem de-a face cu o marfă care se vinde bine în China, lucru de neînţeles până acum. Ceea ce vreau să spun este că nu numai amestecul politicului a stat în calea atragerii chinezilor către serviciile cu tradiţie ci şi o uriaşă diferenţă culturală, încă nedescifrată de către occidentali. Aceasta face ca oameni precum Wei să fie ţinte pentru cei care vor să intre pe deja mult prea complexa piaţă internet chineză. Probabil în scurt timp îl vom vedea la conducerea unei alte companii mari şi vom putea să-i urmărim îndeaproape noua aventură.