Noua cale navala

Este un an crucial pentru Turcia, un an în care trebuie să facă faţă unor provocări serioase cu care se confruntă. Principalul target este menţinerea economiei pe fundamente solide. Desigur, există numeroase ameninţări şi temeri având ca punct de pornire deficitul de cont curent al ţării şi volatilitatea pieţelor financiare. Cu toate acestea, Turcia îşi permite să gândească la scară mare.

Aflat în campanie electorală, primul ministru Recep Tayyp Erdogan a anunţat intenţia sa de a construi o nouă cale de navigaţie între Marea Neagră şi Marea Marmara. Kanal Istanbul, căci acesta îi va fi numele, ar urma să traverseze o zonă nedezvoltată din partea europeană a Turciei. Cu o lungime de aproximativ 50 kilometri va fi al doilea mare canal al lumii după Canalul Panama.

Probabil vă veţi întreba, pe bună dreptate, ce sens are o lucrare de infrastructură oarecum redundantă. Marea Neagră este legată de Marmara prin intermediul Strâmtorii Bosfor, motiv pentru care iniţiativa anunţată poate părea nebunească. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. Bosforul este una dintre cele mai aglomerate căi de navigaţie. La ora actuală, circulaţia prin strâmtoare este greoaie şi, din cauza curenţilor şi a aglomeraţiei au loc numeroase accidente. Având în vedere că Bosforul trece prin apropierea extrem de dens populatului centru al Istanbulului, orice accident poate însemna o ameninţare pentru populaţie. De asemenea, ar mai fi vorba si de poluare, zgomot şi alte elemente deranjante. Existenţa unui canal la vestul Istanbulului ar avea ca efect o reducere substanţială a traficului prin Bosfor(Erdogan spune că ar ajunge aproape de zero) reducând aproape total efectele negative ale traficului naval. În jurul canalului ar urma să apară două noi mini-oraşe şi un aeroport care va prelua o mare parte a curselor de pe mult prea aglomeratul aeroport Ataturk din Istanbul.

Fiind vorba de o zonă nedezvoltată, iniţiativa pare foarte isteaţă. O investiţie de asemenea amploare atrage ca un magnet investiţii secundare şi poate avea ca efect transformarea unei zone pustii într-un furnicar economic. Cu toate că mulţi ar fi tentaţi să considere proiectul doar o idee electorală de-a lui Erdogan, lucrurile nu stau chiar aşa. În trecut, Erdogan a amintit în treacăt că are o idee măreaţă, dar că nu o poate face publică decât în momentul în care va avea certitudinea că este realizabilă.

Ceea ce nu este clar e modul în care va fi finanţat proiectul şi constructorul. Poate pe hârtie pare tentant, dar un canal de 50 Km lungine cu o lăţime de 150m şi o adâncime de 25m nu se poate face bătând din palme. Chiar dacă nu e vorba de provocările de care au avut parte constructorii Canalului Panama, o asemenea lucrare necesită know-how şi bani. Aflându-se într-un stadiu incipient, proiectul va trebui, în primul rând, să facă rost de fonduri pentru a putea trece mai departe.

Visul lui Erdogan este să inaugureze canalul în 2023, atunci când se împlinesc 100 de ani de la fondarea Republicii. Probabil, visul lui şi mai secret este acela de a fi un nou tată al Turciei, iar pentru aceasta este posibil să transforme Turcia într-o republică prezidenţială al cărei preşedinte să fie chiar el. Dar deja este vorba despre un alt subiect pe care-l vom aborda ceva mai târziu.