Pentru prima dată o agenţie de rating americană sugerează că lucrurile nu stau OK în SUA. Scăderea perspectivei rating-ului SUA de la stabil la negativ tronează astăzi cu litere de-o şchioapă pe prima pagină a tuturor ziarelor. Aşa cum am precizat, este vorba de o sugestie, deoarece rating-ul SUA rămâne neatins.
Până la urmă, chiar dacă avem de-a face cu o avertizare, este un lucru pozitiv deoarece, în sfârşit, o agenţie de rating americană revine cât de cât cu picioarele mai aproape de pământ. Cred că este deja clar pentru toată lumea că lucrurile nu stau deloc OK în SUA. În aceste condiţii, menţinerea ratingului maxim este prea mult. Desigur, ceea ce a făcut S&P este un lucru mai mult simbolic. Modificarea perspectivei este doar o atenţionare, rating-ul rămânând neschimbat. Dar, chiar şi aşa, avem de-a face cu un prim pas, mai bine zis cu o fisură în opiniile până acum de neschimbat ale agenţiilor americane de rating.
Ştirea a fost minimalizată de mulţi oficiali şi analişti americani. Opinia unora a fost că este vorba de un fenomen temporar şi că oricum lucrurile nu stau atât de rău încât să se ajungă la scăderea rating-ului. Oare aşa să fie? Să ne uităm puţin pe cifre. Anul acesta SUA va avea un deficit de 10,8% din PIB, iar datoria guvernamentală va depăşi 70% din PIB. Practic, la 70% este nivelul de alarmă. Odată depăşită această valoare, luarea de măsuri de reducere a gradului de îndatorare devine obligatorie. Are oare SUA puterea de a se comporta matur de-acum înainte? Personal cred că nu. Previzibila schimbare de putere de anul viitor va aduce un nou executiv şi, în mod sigur, un apetit proaspăt pentru cheltuieli. În plus, teatrele de luptă actuale şi viitoare unde SUA este sau va fi implicată vor necesita foarte mulţi bani. Renunţarea sau, mai bine spus, restructurarea fronturilor de lupta s-ar putea să nu mai poată fi o alternativă din cauza complexităţii fenomenelor generate de intervenţiile haotice ale armatei americane. În plus, partenerii SUA care acum luptă cot la cot pe diverse fronturi s-ar putea retrage din cauza jenei financiare. În condiţiile în care economia nu se mişcă aşa cum ar trebui, e de aşteptat să vedem cum gradul de îndatorare a SUA va depăşi 100% în câţiva ani. Într-un fel, o opinie similară par va avea şi cei de la Standard & Poors(desigur, mult mai rezervată, dar împărtăşind aceleaşi temeri). Analistul Nikola Swann a declarat pentru Financial Times:
“More than two years after the beginning of the recent crisis, US policymakers have still not agreed on how to reverse recent fiscal deterioration or address longer-term fiscal pressures”(...) “The outlook reflects our view of the increased risk that the political negotiations over when and how to address both the medium- and long-term fiscal challenges will persist until at least after national elections in 2012.”
Dacă vă mai amintiţi, acum aproximativ un an vă aduceam în atenţie o chestiune care, pe vremea aceea putea fi considerată mai mult o ştire legată de faptul divers: o agenţie chineză scăzuse ratingul SUA cu două puncte, la AA. Ştirea a fost trecută cu rapiditate la categoria "şi altele" deoarece s-a considerat că este o scădere mai mult politică şi că impactul unei agenţii de rating chineze nu contează. Ceea ce mi-a atras atunci atenţia a fost metodologia strictă după care lucra agenţia respectivă, pe numele ei Dagong Global Credit Rating Co. Faptul că ceea ce chinezii au văzut cu aproape un an în urmă începe să fie confirmat şi de către agenţiile americane înseamnă că ştirea de anul trecut nu era una care ar fi meritat trecută cu vederea.
Oricum am privi este cert că lucrurile se complică din ce în ce mai mult pentru cea mai mare economie a lumii. Rămâne de văzut dacă americanii vor avea forţa să redevină ceea ce au fost. Istoria ne sugerează că răspunsul la această întrebare este da, dar, cum bine ştim, viitorul întotdeauna ne rezervă surprize.
Rămâne de văzut dacă americanii vor avea forţa să redevină ceea ce au fost. Istoria ne sugerează că răspunsul la această întrebare este da, dar, cum bine ştim, viitorul întotdeauna ne rezervă surprize.
RăspundețiȘtergereMie istoria imi sugereaza tocmai ca raspunsul la aceasta intrebare e nu.
Unde e Imperiul Spaniol, comparativ cu unde era in urma cu 200 de ani?
Unde e Imperiul Britanic, in comparatie cu unde era acum 100 de ani?
Stilul de viata american e peste ce ne putem imagina noi si acest lucru se datoreaza conjucturii financiare care a urmat celui de-al 2lea razboi mondial, cand SUA era singura economie puternica ramasa si a tras foloase uriase de pe urma planului Marshall de reconstructie a Europei de vest. Acum insa petrolul s-a scumpit, fabricile se muta in China iar conjunctura economica care permitea oricarui american sa isi cumpere un Mustang a disparut.
RăspundețiȘtergereNu cred ca SUA vor reusi sa revina pe calea cea corecta din cauza disputelor politice dintre cele 2 partide mari care se lupta pt putere pt ca republicanii vor sa impoziteze clasa medie in timp ce democratii vor sa ii impoziteze pe cei foarte bogati.
Pai tinand cont ca de peste 20 de ani Fed-ul si consilierii prezidentiali pe probleme financiare vin din firmele care au generat imensa hotie cu CDS & shit de ce va mirati? Un Caritas la scara mondiala, cu o factura gigantica platita de toti iobagii din lumea larga. Si toti sunt bine merci - cele 3 agentii de rating si cele 3 mari banci de investitii. Probabil la S&P inca nu au fumat toata iarba si s-a gasit unul mai treaz. Este doar un accident.
RăspundețiȘtergereSunteti copii ;)
RăspundețiȘtergereAgentiile americane dau oricarui instrument/tara etc ratingul pentru care sunt platiti. Cu alte cuvinte, bancile/ tarile sunt cele care platesc agentiile de rating sa le clasifice. Dupa cum s-a vazut clar la declansarea crizei cand multe CDS-uri si alte "pachete" aveau rating AAA.
In momentul de fata probabil ca S&P face un simplu joc politic, ca sa-i dea un sut lui Obama la anul si sa vina aialalti la putere.
Daca nu sunteti un cardiac dovedit, tastati pe google
RăspundețiȘtergereUSA debts clock
Veti avea un display plin cu date relevante despre tara visurilor (unora)
Datorii care insumeaza 70% din PIB..
Ma intreg ce rating avea imperiul sovietic inainte sa dea faliment ? La fel ca Lehman ? :)
RăspundețiȘtergereCea mai utila mi se pare comparatia intre USSA si USSR, pentru ca acesta e cel mai recent mare imperiu intrat in colaps. Sunt multe elemente comune prabusirii imperiului sovietic comparat cu cel american, de la situatia resurselor, la cheltuieli, armata, politica expansionista etc. Dimitri Orlov este un povestitor simpatic, jumatate american si jumatate rus, care face o prezentare excelenta pe aceasta tema: Closing the 'Collapse Gap'
Ce a facut S&P? Toata lumea stia situatia.
RăspundețiȘtergereNu intra asa usor SUA in faliment, sunt prea multe state dependente de ea si o vor finanta in continuare.
Va avea loc o reducere a cheltuielilor bugetare insa si atunci se va umbla iar la prognozele de crestere ale economiei mondiale.
Păi sigur că lucrurile nu stau OK în SUA, asta o recunosc până şi toţi politicienii lor. Reacţia agenţiilor de rating vine din incertitudinea asupra soluţiilor care vor fi adoptate şi din suspiciunea că acestea ar putea fi ineficiente.
RăspundețiȘtergereRepublicanii insistă asupra reducerilor de cheltuieli şi exclud orice măriri de impozite, dar dacă sunt întrebaţi ce anume să taie enumeră câteva programe cu care ei nu sunt de acord din motive ideologice însă care au sume minuscule de la buget. Iar atunci când vin cu propuneri ceva mai serioase (Paul Ryan), acestea conţin măsuri extrem de impopulare şi deci dificil de susţinut. Republicanii controlează camera inferioară a Congresului însă aceşti parlamentari au alegeri la fiecare doi ani fiind permanent în campanie; Senatul şi Casa Albă sunt ale democraţilor şi probabil vor bloca orice măsuri extreme.
Cele mai mari găuri în bugetul SUA nu sunt războaiele, ci nişte reduceri fiscale operate în 2001 şi 2003 de fosta administraţie Bush şi care avantajează exclusiv pe cei mai bogaţi americani: reducerea ratei marginale a impozitului pe venit de la 39% la 36%, scăderi ale impozitelor pe avere şi a taxei pe moştenire etc. O eventuală revenire la fiscalitatea din timpul lui Clinton însoţită de nişte tăieri fezabile politic ar rezolva problema deficitului american. E important de precizat că acele reduceri fiscale expiră automat la sfârşitul lui 2012, deci nu e nevoie de vreun vot. Acesta pare să fie planul lui Obama, şi e măcar realist spre deosebire de propunerile republicane.