Directii novatoare

O să încep destul de rapid, fără alte introduceri inutile. Ceea ce doresc să subliniez în acest post este legat de principalele trenduri asupra cărora cred că e timpul să ne concentrăm puternic. Şi aceasta deoarece cred că suntem în momentul în care se consolidează fundaţiile unor direcţii deosebit de importante ca urmare a unor rezultate palpabile din zona cercetării. Dacă până acum ne plângeam că nu exită nimic palpabil în zona inovaţiei, ceva care să ne rupă de modelul actual, iată că veştile bune încep să apară, iar viitorul chiar pare a prinde contur.

Voi începe cu două realizări deosebit de interesante ale cercetătorilor de la Stanford University. Este vorba de mult prea complicata problemă a stocării energiei electrice, adică banalele baterii care, prin prisma cercetărilor recente, par a evolua către un nou nivel. Ambele descoperiri sunt aplicaţii directe ale nanotehnologiei şi promit lucruri la care ne e greu să visăm în prezent. Voi începe cu proiectul care va avea cea mai mare aplicabilitate în viitorul apropiat: un acumulator de mare putere, cu o durată mare de viaţă, capabil să stocheze energia electrică produsă în exces. La ce este necesar un asemenea acumulator? E simplu: la stocarea energiei provenite din diverse surse, dar cu preponderenţă din cele regenerabile. Cum vântul nu bate mereu, la fel şi soarele nu străluceşte întotdeauna. Mai mult, sunt cunoscute cazurile în care avem nevoie de energia provenind din anumite surse mult mai târziu decât atunci când este produsă. Ei bine, cei de la Stanford şi-au propus să rezolve această problemă şi se pare că au reuşit: mega-acumulatorul pe care-l propun va avea o viaţă lungă, reuşind să reziste la nu mai puţin de 40 000 de cicluri complete de încărcare descărcare fără a-şi pierde din capacitatea de stocare(mai mult, acumulatorul este capabil să realizeze deosebit de rapid atât încărcarea cât şi descărcarea sa, ceea ce-l face deosebit de fezabil) . Deocamdată, din acest proiect a fost dezvoltat doar electrodul care este construit din ... cupru. Întreg proiectul îşi propune să utilizeze materiale comune şi ieftine ceea ce ne duce cu gândul la o tehnologie ieftină, capabilă să se dezvolte deosebit de rapid. Dacă acest proiect va fi finalizat, vom intra, cu siguranţă, într-o nouă etapă în care am putea avea parte de independenţă energetică personală, lucru benefic în special pentru locaţiile aflate în afara acoperirii diverselor sisteme energetice integrate. 

Ajunşi în acest punct, o să aduc în prim plan şi cea mai recentă descoperire a celor de la Stanford: o tehnologie care permite prelungirea timpului de utilizare a comunelor acumulatoare litiu-ion de zece ori. Practic, prin utilizarea unor nanotuburi de siliciu s-a reuşit reinventarea acumulatorilor li-ion care au parte de o nouă tinereţe. Ce înseamnă aceasta e simplu de imaginat: de la laptopul capabil să mergă numai pe baterie timp de câteva zile, la automobilele electrice având o autonomie de ... 1000 Km. Sună promiţător nu-i aşa? Putem spune că, prin cele două descoperiri, Stanford devine un fel de Mecca a cercetărilor în domeniul acumulatorilor, iar finalizarea acestor proiecte poate impulsiona, fără doar şi poate, întreaga economie.

Alt domeniu în care intuiesc vremuri turbulente, cu răsturnări spectaculoase de situaţie este cel al sănătăţii. Prăfuita industrie farma se află în centrul numeroaselor suspiciuni şi, colac peste pupăză, multe medicamente intră în neprofitabila zonă a genericelor. Noile cercetări nu fac altceva decât să lanseze versiuni actualizate ale genericelor pe care le marketează precum detergenţii. Ei bine, iată că sunt două firme care vor să facă posibilă determinarea completă a genomului uman individual. Astfel, printr-un set de analize al căror cost n-ar trebui să depăşească (atenţie!) 1000$, fiecare om va putea să-şi cunoască genomul personal. Vi se pare puţin? Aceasta deschide posibilitatea tratamentului pur personalizat, adaptat profilului genetic al persoanei, adică o adevărată revoluţie în sănătate. Este un adevărat cutremur care va schimba ierarhiile din domeniu şi va permite lucruri imposibile în prezent.

Şi, pentru că am pomenit de genom, cred că este momentul potrivit să ne concentrăm pe un proiect care vine direct din laboratoarele lui Craig Venter. Recent, acesta a anunţat că lucrează la un genom sintetic auto-replicabil. Targetul ar fi crearea unui organism artificial capabil să absoarbă dioxidul de carbon din atmosferă şi să-l transforme în combustibil. Nu cred că trebuie să explic impactul unei asemenea tehnologii. 

Sunt trei direcţii capabile să producă mutaţii spectaculoase şi să ne porteze într-o nouă lume, mult mai eficientă din punct de vedere energetic. Frumuseţea constă în faptul că noua economie se naşte exact în perioada în care realmente va curge sânge pe pieţele financiare. Acestea fiind spuse nu pot decât să afirm că ne aflăm în faţa unor noi mega-trenduri. Câştigătorii vor fi cei care vor fi capabili să le urmeze.