Lucruri inca neclare(1)

Chiar dacă mulţi preferă să uite, eu unul am boala rememorărilor. De fiecare dată când nu înţeleg ceva mă uit în spate. E un exerciţiu util, dar nu i se poate garanta eficienţa. Chiar dacă priveşti în urmă, neavând toate datele, rişti să rămâi în aceeaşi ceaţă.

Sunt elemente pe care nu reuşesc să le înţeleg. Sunt chestiuni neclare care mă obsedează. Poţi alege să le ignori, să te faci că nu le vezi. Poate fi o strategie însă ea nu te scapă de obsesie. Am fost învăţat că toate lucrurile au un rost al lor. Chiar şi iraţionalul poate fi explicat, teoretizat şi încadrat între anumite limite. Istoria însă pare a fi cel mai mare terorist al vremurilor deoarece ea, prin ascunderea unor amănunte, ne lasă să credem că o groază de enigme ale sale nu au explicaţie. Toate aceste mistere o fac pe ea mai atractivă şi mai misterioasă, în timp ce unora dintre noi le creşte frustrarea.

Poate că dacă ar fi vorba de evenimente din trecutul îndepărtat, dorinţa mea patologică de explicaţii logice ar putea fi cumva împăcată de ipoteze mai mult sau mai puţin verosimile. La urma urmelor, existenţa chiar şi a unor informaţii modeste despre unele perioade ale istoriei poate fi considerată o binecuvântare. Chiar dacă nu poţi reface şirul evenimentelor, te mulţumeşti cu "fotografia" pe care ai privilegiul să o vezi. Ce se întâmplă însă atunci când lucrurile inexplicabile se desfăşoară sub ochii tăi, când istoria pe care o trăieşti nu mai are logică, când evenimentele par disparate, generate de întâmplări aleatoare şi fără sens? Pentru mine e frustrant şi, asemeni obsedaţilor, mă apuc să reparcurg episoadele trecute cu speranţa că voi regăsi ceva uitat, acel fragment care-mi poate revela logica faptelor.

N-am scris acest articol pentru că am certitudini, ci din contră. Mă văd proiectat într-o lume pe care efectiv n-o mai înţeleg. În Ucraina avem o luptă perpetuă şi inexplicabilă. Orientul e un butoi cu pulbere. China şi ale sale mări sunt asemeni terenurilor minate. Africa nici n-o mai aduc în discuţie pentru că n-ar face altceva decât să sporească haosul. America de Sud reintră într-o epocă romantică şi, în acelaşi timp, obtenebrată. Să ne uităm la economie! Dolarul creşte pe fondul începerii QE-ului european. Însă creşterea sa nu are absolut niciun sens. Euro de-abia acum începe politica tipăririi aberante, în timp ce dolarul (teoretic) a terminat-o. Aurul începe şi el să crească în acelaşi timp cu aprecierea dolarului. Are vreun sens? Desigur că nu! Scade în schimb petrolul. De ce scade? Aparent fără sens! E clar că totul pare aiurea, însă fiecare element ne la locul lui trebuie să aibă o explicaţie pentru care se află într-o anumită situaţie.

O să încerc să rederulez şirul istoriei recente. Poate ne-o ieşi ceva acum. Să pornim de la Ucraina. În urma evenimentelor de-acolo, media internaţională are, la unison, un unic vinovat: Putin. OK, sunt perfect de acord. Putin e diavolul, Rusia e principalul vinovat. Ceea ce însă nu-mi dă ghes e amintirea zilelor în care Putin era OMUL, era cel care aducea stabilitate, cel care reda Rusiei strălucirea de altă dată. Vă mai amintiţi petrecerile fastuoase de la Sankt Petersburg? Întâlnirile amicale cu mai marii Europei şi ai lumii? Cum era Putin invitat pe la toate G-urile, cum era el în centru atenţiei? Poate veţi argumenta că pe atunci Putin era alt om. Chiar aşa? Păi Hodorkovski când a fost umflat? Yukos vă spune ceva? Se-ntâmpla atunci, când Putin era băiatul bun. Toţi marii lideri ai lumii închideau ochii argumentând doct că politica internă e treaba fiecărei ţări. Şi-atunci, când s-a petrecut ruptura?

Dând înapoi evenimentele aş fi tentat să mă opresc la anul de graţie 2011. În Siria al-Assad era contestat din ce în ce mai vehement. Încă din ianuarie 2011 s-au organizat manifestaţii şi ţara părea a fi într-un setup de revoluţie pseudo-paşnică. Lucrurile se desfăşurau live, televiziunile transmiteau, dar nimic nu se întâmpla. Din luna iulie 2011 lucrurile scapă de sub control şi începe războiul civil. Aşa-zisa opoziţie(în fapt grupuri extremiste sunite adunate de prin toate ţările arabe) este înarmată generos de către coaliţa invizibilă(SUA-Arabia Saudită-Kuwait plus ceva state europene). Lucrurile însă sunt destul de vagi deoarece nu se ţine cont de interesul Rusiei. Baza militară de la Tartus e esenţială pentru prezenţa rusească în Mediterana.

Aici avem prima dilemă. De ce au ales americanii s-o rupă definitiv cu al-Assad? Din cablogramele făcute publice ştim că vizita lui al Assad în România s-a făcut, în special, pentru a da SUA un semnal de împăcare. Americanii au refuzat, continuându-şi planul de "militarizare" a opoziţiei siriene. Se bazau oare pe desfăşurarea unei "primăveri" care ar fi avut ca scop eliminarea ruşilor din Siria? Greu de spus. Cert e că, în faţa inevitabilului, Putin are o poziţie tranşantă: califica evenimentele din Siria ca tentativă de lovitură de stat şi anunţă sprijinul necondiţionat pentru regimul Assad. Ce înseamnă aceasta e simplu de dedus: sprijin militar nelimitat şi informaţii preţioase livrate la timp. Exact ce avea nevoie al-Assad pentru supravieţuire.Şi, pentru a arăta că nu e de glumit, Moscova dă publicităţii o "alertă de rachetă", identificând exact locul de unde fusese lansată: era vorba despre un exerciţiu militar comun Israel-SUA. "Suntem cu ochii pe voi" - a fost primul mesaj transmis, iar cel de-al doilea a fost că, în ciuda "slăbiciunilor" de care erau suspectati rusii, chiar aveau o tehnologie de localizare despre care nimeni nu ştia nimic.

Americanii şi aliaţii lor occidentali au încearcat să-l îmbuneze pe Putin indirect, trimiţând Arabia Saudită la negocieri. Putin probabil s-a simţit jignit şi a dezvăluit presei propunerile indecente făcute de saudiţi. Practic, acesta cred că este momentul marii rupturi. Occidentalii şi americanii înţeleg că Putin nu e omul de paie pe care-l credeau. Relaţiile se răcesc, dar nu de tot. Vechile canale de comunicaţie rămân deschise însă în subteran diferendurile se adâncesc.

De-aici aş sări în 2014, la un alt moment pe care-l consider esenţial: Olimpiada de iarnă de la Sochi. Putin şi-a dorit un eveniment grandios. A pompat peste 50 miliarde pentru a reconstrui Sochi-ul de la zero. A proiectat grandios şi a investit enorm pentru ca totul să arate perfect. Ceva însă plutea în atmosferă. Mass media propagandistică a început să critice: ba că n-ar fi apă la robinete, că autobuzele circulă aiurea, că nu se trage apa la hoteluri s.a.m.d. Cu cât se apropia Olimpiada, cu atât presa se agita mai tare. Americanii încep să acuze şi se declanşează o acţiune de boicot a Olimpiadei din partea liderilor. Putin îşi continuă imperturbabil pregătirile, văzându-se în continuare în rolul de gazdă primitoare. Atunci primeşte o lovitură pe care - cred eu - o consideră ca fiind o jignire personală: începutul evenimentelor din Ucraina. Pregătirea sa îl face să mascheze perfect trăirile pe care le are. Fix în momentul în care dorea să se înscăuneze(simbolic) drept Ţar suprem, fix atunci petrecerea îi este stricată de bruiajul ucrainean care reprezintă nici mai mult nici mai puţin decât un atac la securitatea Rusiei. A rămas calm ducându-şi la bun sfârşit obligaţiile de gazdă, însă era cât se poate de logic faptul că va reacţiona radical. A făcut-o anexând Crimeea instantaneu şi generând criza din estul Ucrainei.

Acum lucrurile încep să devină extrem de ceţoase. Conflictul Rusia-Vest este unul deosebit de dur. Este clar că negocierile în ceea ce priveşte estul Ucrainei n-au niciun sens deoarece Rusia nu va accepta niciodată o graniţă a NATO/UE atât de aproape de Moscova. Însă niciuna dintre părţi nu este decisă să tranşeze într-un fel acel conflict. E o zonă gri transformată într-o linie roşie. Cel care se atinge primul de ea declanşează conflictul total. 

Să continuăm cu depănarea amintirilor. SUA a impus sancţiuni economice Rusiei, iar UE le-a copiat docilă. Este adevărat că fiecare sancţiune a atins puternic funcţionarea statului rus, însă la fel de adevărat este că sancţiunile nu au avut efectul scontat la nivelul populaţiei. Aşa cum am mai discutat, în împrejurări critice ruşii preferă să se grupeze monolitic în jurul ţarului. E greu de înţeles cum americanii au ignorat acest lucru. Sau poate că nu l-au ignorat, ci au căutat altceva, dar eu unul nu înţeleg ce. Popularitatea lui Putin a explodat, ruşii aliniindu-se în spatele lui precum armata în spatele generalului suprem. În timp ce media occidentală continuă demonizarea, Putin pozează în conducătorul imperturbabil, stăpân pe situaţie. Arată că fiecare sancţiune economică reuşită sugerează o fragilitate a economiei ruseşti incapabile încă să se auto-satisfacă. Începe să ia măsuri concrete pentru reducerea dependenţei de importuri şi creşterea producţiei interne. Alt element pe care nu-l înţeleg este de ce nu a făcut acei paşi cu mult timp înainte. Nu pot să cred că nu ştia ce-l aşteaptă.

După toate sancţiunile economice a venit, precum o bombă atomică, scăderea preţului petrolului. Rusia este dependentă de exporturile de hidrocarburi, iar scăderea petrolului se reflectă direct în scăderea veniturilor. Preţul petrolului poate fi văzut ca o răzbunare americano-saudită. Cu toate acestea Putin pare imperturbabil şi răspunde printr-o radicalizare a miliţiilor din estul Ucrainei. 

Mă voi întoarce acum în Siria. Situaţia de-acolo este total neclară. Statul Islamic, chiar dacă finanţat de americani via Kuweit şi Arabia Saudită, a ajuns să se auto-susţină. Deja armata radicală trăieşte din taxe şi impozite, exact ca un stat. Mai mult, prin decimările de lideri, se pierde cordonul ombilical care lega această organizaţie de finanţatorii iniţiali, devenind necontrolabilă. Cu toate că pentru SUA şi Israel ar fi foarte simplu să lichideze respectiva organizaţie n-o fac pentru a nu permite armatei lui Assad să preia controlul. Decimarea ISIS ar dezechilibra frontul în favoarea armatei fidele lui al-Assad. Ignorarea în continuare a ISIS întăreşte aripa radicală care, într-un final, se va îndrepta cu siguranţă spre "duşmanul perpetuu" Israel. În aceste condiţii SUA încearcă să ţină lucrurile sub control prin lovituri aeriene şi înarmarea unor triburi rivale, dar insuficiente numeric. Şi-acolo este un echilibru instabil!

Să ne uităm acum asupra economiei. O facem pentru că războiul la care asistăm este total, desfăşurându-se pe toate planurile posibile. Avem, în primul rând aprecierea dolarului faţă de euro şi "scăparea de sub control" a francului elveţian. Aprecierea dolarului nu o văd ca pe un efect al nefericitului QE european ci, mai degrabă, ca pe un ciclu înainte negociat. Aşa cum aprecierea Euro faţă de dolar s-a făcut într-un moment în care nu exista nicio justificare, la fel se întâmplă acum. Cu un singur amendament: în ecuaţie este vorba şi de un interes american în ceea ce priveşte semnarea tratatului de liber schimb SUA-UE. Devalorizarea euro face produsele europene competitive pe piaţa americană - o capcană cu scopul de a uşura negocierile cu argumente de genul "semnând tratatul veţi vinde mai mult unei pieţe bogate". În ceea ce priveşte francul elveţian, aprecierea sa este singurul element logic pe care-l percep. Aici lucrurile sunt clare: Elveţia efectiv nu a mai putut face faţă cererii de franci şi a fost nevoită să reacţioneze înainte de a-şi umple inutil visteria cu gunoi.

Nu în ultimul rând avem aurul. În loc să scadă pe fondul aprecierii dolarului el creşte. De ce? Speculaţiile sunt multiple şi ţin de zvonurile din piaţă. Logica din spatele acestei creşteri îmi scapă, însă preţurile sunt impulsionate de vigurozitatea cu care băncile centrale îşi repatriază rezervele. 

Deocamdată mă opresc aici. N-am făcut nimic altceva decât să reamintesc evenimente din istoria recentă. În episodul viitor doresc să încercăm ca, pe baza informaţiilor pe care le avem, să înţelegem logica evenimentelor. Dacă vi se pare că am sărit din enumerare informaţii care ar putea fi introduse în raţionament, vă rog să comentaţi. De asemenea, sunt binevenite orice opinii legate de logica evenimentelor enumerate.

P.S. Îi rog pe cei care vor să-mai demonstreze cât de pro rus, comunist şi reacţionar sunt să se abţină de la comentarii. Acesta este un exerciţiu pe care minţile îmbuibate de propagandă nu-l pot înţelege.