Soleimani și ceea ce urmează

3 ianuarie 2020, ziua în care a fost ucis Qasser Soleimani este ziua din care absolut nimic nu va mai fi ca înainte. Așa cum am mai spus, Soleimani a fost asasinat mișelește, într-un mod care a coborât nivelul confruntării la un nivel atât de jos încât secole întregi de civilizație au fost șterse cu buretele. De-acum înainte războiul va fi mai nemilos ca niciodată, crimele vor fi din ce în ce mai abominabile, iar imaginile pe care le vom vedea din ce în ce mai radicale. Lumea nu va mai fi niciodată ca acum. Dar să lăsăm lamentările și să înțelegem cum stăm în teren.


Prima reacție la asasinatul marelui general iranian nu a întârziat să apară. Pe tabla de șah a Orientului, Iranul a pierdut un general, dar a câștigat o țară: Irakul. De fapt, dacă e să fim corecți până la capăt, actualul regim iranian a câștigat două țări întrucât și-a consolidat puternic poziția internă, zdruncinată până nu de mult de manifestații violente. Acum, mai mult ca oricând, poporul iranian a înțeles că „mirajul occidental” nu-i decât o fata morgana și, peste noapte, s-a reîntors la tonusul fundamental care e baza existenței sale, anume revoluția din 1979.

E bine să cunoaștem istoria pentru că, fără aceasta, riscăm să cădem în aceleași capcane. Istoria secolului XX ne vorbește despre un alt martir iranian, Mossadegh. Ajuns prim ministru în anul 1951, acesta a observat că petrolul iranian este vândut în defavoarea intereselor țării și a naționalizat exploatările. În 1952, șahul a încercat să instaureze un cabinet marionetă care să renegocieze cu englezii(în fapt să restaureze vechea formă de jaf), însă Mossadegh a revenit în forță, blocând inițiativele guvernului-marionetă. Mai mult, a restructura complet țara, punând capăt epocii feudale a Iranului. Cea mai importantă reformă a sa - după naționalizarea petrolului - a fost cea agrară, care-a propulsat înainte conștiința națională a perșilor. Era cât se poate de logic ca asemenea politici să nu rămână nepedepsite. Astfel, în 1953, serviciile secrete engleze alături de CIA organizează o lovitură de stat în Iran, cunoscută sub numele de „Operațiunea Ajax”. Mossadegh e înlăturat de la putere, se instalează tiranicul regim al șahului a cărui prim gest este punerea sub acuzare a fostului prim ministru. În urma unui proces grotesc, procurorul cere condamnarea la moarte, dar obține doar o sentință de trei ani de închisoare într-o cazarmă militară. După trecerea celor trei ani, Mossadegh trăiește într-un arest la domiciliu până la moartea sa din 1967. Nici măcar după ce-a murit, Mossadegh n-a avut parte parte de o înmormântare publică, întreg ritualul desfășurându-se discret, în sufrageria casei sale.

Milionul de dolari băgat de americani în eliminarea de la putere a lui Mohammad Mossadegh părea a fi condus la realizarea cu brio a misiunii. Doar că era un mic element de care nu s-a ținut cont: poporul iranian. Călcat în picioare de un șah tembel, poporul acumula o nervozitate teribilă. Destinul lui Mossadegh a fost un element care, pe măsură ce trecea timpul, adăuga la nemulțumirea populară. Astfel, la 12 ani de la moartea lui Mossadegh a explodat buba. Revoluția islamică a șters absolut totul de pe fața Iranului. Șahul a fugit, Ambasada Americană a fost atacată, iar rezultatul îl vedeți azi. Un regim cu adevărat democratic care lucrează strict în direcția interesului național(nu luați în seamă bălăriile cu care propaganda vă îndoctrinează; americanul de rând și-ar dori să aibe parte de democrația iraniană).

Se vorbește mult despre „agresiunea iraniană”. V-ați întrebat în ce-a constat aceasta? Iranul a fost atacat de Irak-ul lui Saddam Hussein pe vremea în care acesta era manipulat de CIA. Așa-i că ați uitat acest mic amănunt, anume că Saddam a fost omul CIA? Deh, propaganda nu spune decât ceea ce-i convine. Apoi, Iranul a fost ținta tuturor sancțiunilor economice posibile, a fost trecut pe „Axa Răului” a lui Bush, pentru ca acum, un alt dezaxat, s-o califice „națiune teroristă”. Care-au fost totuși „agresiunile Iranului”? Se vorbește mult despre Hezbollah. Într-adevăr, este o grupare paramilitară calificată drept teroristă, dar pentru a înțelege cum a apărut această mișcare trebuie să înțelgem înainte istoria Libanului. Cunoscând-o, vom înțelege că apariția Hezbollah a fost una justificată de evenimentele sângeroase de-acolo, asupra cărora nu se mai apleacă nimeni întrucât, nu-i așa?, e mult mai simplu să califici o mișcare ca fiind teroristă și să-ți croiești astfel justificarea pentru a te război cu ea. O altă luptă calificată ca „agresiune” este reprezentată de intervenția iraniană din Siria. Aici e un alt episod strâmb al istoriei, în care SUA și Arabia Saudită au vrut să îndepărteze mișelește regimul lui Bashar al-Assad. Americanii s-au lovit de opoziția Rusiei și a Iranului. Probabil și aici e un punct care-a atârnat greu în condamnarea la moarte a lui Soleimani, cel care-a fost arhitectul luptei în teren a brigăzilor șiite, în coordonare cu armata siriană și cu Hezbollah. Victoria nu putea rămâne nepedepsită! Și, pentru a nu uita nimic, voi mai adăuga situația din Yemen, unde Iranul a ajutat cu succes rebelii Houthi în confruntarea lor cu forțele saudite de ocupație. Despre Yemen nu spune nimeni mai nimic întrucât acolo saudiții - aliații americanilor - au comis un adevărat genocid asupra căruia media de propagandă nu zice nici pâs.

Orb să fii să nu constați că așa-zisele agresiuni se referă strict la acțiuni menite a proteja populația șiită de la linșaj. Un linșaj pe care-l execută statele aliate SUA cu speranța detonării unei bombe sunito-șiite care le-ar ușura misiunea de destabilizare a zonei. Tot la fel e lesne să constați că „agresorul iranian” e înconjurat de nu mai puțin de 45 de baze militare americane în care sunt concentrați peste 65 000 de soldați, cărora li se vor adăuga alți 3 000 ca urmare a evenimentelor din Irak. Nu vi se pare că egalitatea între agresiune și Iran pute de la o poștă a propagandă?

Să vedem acum care-s adevăratele cauze ale uciderii lui Soleimani. Totul pornește de la ISIS, mișcarea pe care americanii au creat-o și pe care-au decapitat-o pentru a-și șterge urmele(într-un mod similar au încercat să-și șteargă urmele și din Operațiunea Ajax). Militanții ISIS au rămas în teren ca pradă numai bună pentru toți: armata Siriană îi vânează, kurzii de asemenea, turcii îi frig e unde-i apucă, iar americanii - care între timp „au uitat” că ISIS e creația lor - îi vânează mai abitir ca toți. Poate vă întrebați cine mai e în ISIS. După ce cei care făceau spectacolul uciderilor în direct s-au dat sau au fost dați morți, de rămas au rămas militanții simpli, carnea de tun deplasată de saudiți în zonă. Aceștia sunt împărțiți în brigăzi simple, ocupând teritorii restrânse și căutând să-și salveze propria piele din capcana în care-au fost împinși. Tocmai de-aici a pornit marea problemă generată de Soleimani: acesta a reușit să-și infiltreze oamenii în grupurile solitare ale ISIS pe care le-a curățat - pe baza dovezilor deținute - de cozile de topor americane. Mai mult, pâlcurile respective s-au integrat în milițiile irakiene într-o sinergie sunito-șiită bazată pe ura față de SUA. Iată elementul care-a înfuriat la culme oficialii americani, anume faptul că Soleimani reușise să împace capra șiită cu varza sunită, deschizându-le ochii tuturor asupra adevăraților tartori din Orient. De-aceea s-a trecut la lichidarea sa cu orice preț.

Mi-e greu să cred că operațiunea lui Soleimani e una de care avea habar doar el. Este, cu siguranță, un proiect iranian care e pus în aplicare de ani buni și pe care înlocuitorul lui Soleimani îl va continua. Și nu doar el, ci oamenii simpli din Orient, care încep să priceapă așa cum pricepeau iranienii în urmă cu cincizeci de ani. De altfel, prima bombă a fost detonată în Irak, unde Parlamentul a cerut Guvernului să pună capăt prezenței trupelor străine în țară. Trump le-a răspuns sfidător că acest lucru se va petrece după ce irakienii vor plăti miliardele cheltuite de SUA pentru construirea acelor baze. E o sfidare teribilă: numai corupția orchestrată de americani în Irak depășește 1000 de miliarde! Biata țară a plătit și plătește cu vârf și îndesat un preț mult prea piperat pentru un război început de la un fake news propagat de alianța americano-engleză. Așa-i că ați uitat că Războiul cu Irakul a început pe baza „dovezilor” că Saddam deține arma nucleară? Iar arma aia nu s-a mai arătat în veci!

Așa cum în cazul Mossadegh absolut totul a fost irațional, încercându-se acoperirea sa cu propagandă, la fel se petrec lucrurile și acum, cu singura deosebire că, de această dată totul se face pe față. Din disperare! SUA și Occidentul riscă să piardă definitiv Orientul, iar aici avem de-a face cu o disrupție care va reconfigura fața economică a lumii. Mai devreme sau mai târziu Orientul se va elibera întrucât „virusul” luptei comune sunito-șiite contra ocupației produce deja efecte. Ceea ce SUA numesc atac asupra Ambasadei de la Bagdad e un exemplu. La acea manifestație au participat atât șiiți cât și suniți, așa cum decizia din Parlamentul irakian a fost susținută atât de șiiți cât și de suniți. Și pentru că am ajuns la acel „atac” asupra Ambasadei SUA o să mai fac o precizare. Doar cei care n-au habar ce înseamnă „Zona Verde” din Bagdad cred în poveștile cu „milițiile care-au pătruns pentru a ataca Ambasada SUA”. În „Zona Verde” sunt controale din 100 în 100 de metri, e complet militarizatăși nu poți pătrunde decât în urma unor verificări amănunțite. Ambasada SUA e situată la sudul zonei, mărginită de-o parte de fluviul Tigru și doar cu o parte spre „Zona Verde”. Cum de-au pătruns revoltații atât de adânc e o întrebare, în ciuda faptului că accesul în anumite perimetre ale zonei a fost liberalizat din 2018. Dacă nu cumva s-or fi închis ochii special pentru a exista motivul uciderii lui Soleimani.

Pentru a nu o lungi prea mult, voi trata în final problema replicii care va fi date de Iran. În cazul în care n-ați observat, replica a fost deja dată: Iranul și-a suspendat înțelegerea cu privire la programul său nuclear. E prima și e extrem de dură, în condițiile în care, conform unor calcule, țara ar avea nevoie de trei luni până la prezentarea propriei arme nucleare. Din punct de vedere tehnologic, Iranul este mult sub SUA. Întrebarea care se pune este dacă SUA pot distruge Iranul, iar răspunsul este afirmativ. Există însă o problemuță: SUA pot distruge și lumea și încă de vreo câteva ori, dar n-o vor face niciodată. La fel cu nu pot proceda în acest fel cu Iranul deoarece aceasta ar crea o destabilizare a întregii lumi. Mai mult, Iranul are posibilitatea de a reacționa teribil, fără ca cineva să poată face legătura dintre acțiune și regimul de la Teheran. Așteptați-vă la asemenea evenimente în perioada care urmează. Dar nu imediat întrucât funeraliile lui Soleimani sunt mai importante decât orice pentru iranieni.

Prevăd că într-o perioadă nu foarte lungă de timp se va dovedi că uciderea lui Soleimani a fost o prostie. Deja a trecut în rândul martirilor și de pe această poziție nicio putere a lumii nu se mai poate lupta cu el. Prin moartea sa, Soleimani și-a câștigat un statut la care nu spera. O poziție din care se va lupta infinit mai eficient cu dușmanul american.


P.S. Dacă ar fi avut creier, Trump ar fi anunțat retragerea din Irak. N-a făcut-o din cauza propriei îngâmfări. E un gest pe care-l va regreta toată viața!