Schimbarea de paradigmă în industria auto

„Cel care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete”. Avertismentul se referea la faptele istorice îndepărtate care, nefăcând parte din bagajul de cunoștințe al contemporanilor, riscă să repete. Ce te faci însă când faptele uitate sunt unele de dată recentă? Riști să le repeți și pe-acestea, cu siguranță. Într-un fel tocmai în asta constă demența societății actuale: sub valul uriaș de false informații ne transformăm într-o plasă permeabilă, supusă de multe ori acelorași stimuli. Exact ca peștele care înoată într-un borcan și are impresia că străbate oceane întrucât, după ce-a atins peretele borcanului, uită evenimentul.

Se întâmpla doar cu vreo 10-15 ani în urmă, atunci când Germania a impus Europei un model nesustenabil de energie verde. Dezastrul de la Fukushima din 2011 a condus la tensiuni în interiorul clasei politice germane, finalizate cu un angajament pe termen lung de eliminare a energiei nucleare din țară. Deziderat imposibil având în vedere dezvoltarea industrială a Germaniei și consumul masiv de energie. Cu toate că era imposibil, s-a mers mai departe propunându-se o schemă de subvenționare a energiei verzi menită a ascunde prețul real al acesteia. Schema a fost impusă și statelor membre și, dacă vă mai amintiți, noi am preluat-o pe nemestecate, transformându-ne în paradisul energiei verzi. Atât de rentabil era să instalezi eoliene sau panouri solare în România încât ne-am trezit că începe „marea plantare” a terenurilor agricole cu instalații solare.

În fapt, expansiunea verde a continentului european mai avea o chestiune scrisă cu litere mici, pe care ceilalți n-au prins-o din prima. Cei mai mari producători europeni de echipamente pentru energia verde erau ... nemții. Ce surpriză! Nu era prima dată când în spatele unei „inițiative generoase” se ascundea un diavol financiar, dar memoria scurtă ne juca feste. Mai țineți minte ce s-a întâmplat atunci? În ciuda subvențiilor generoase, în ciuda proiectului născut „contra naturii”, dar unanim susținut, producătorii germani n-au ajuns la bunăstarea care li se programase. Lumea a fost invadată de echipamente de câteva ori mai ieftine venite din ... China. Prinzându-se de mișcare, chinezii au subvenționat puternic producția cotropind lumea. În fața tsunamiului asiatic, producătorii germani au capitulat ajungând la faliment. Iar continentul european, constatându-și prostia, a lăsat-o mai moale cu energia verde. Și nici pe la nemți nu s-a mai spus nimic despre închiderea reactoarelor. Care reactoare, în caz că nu știați, nu s-ar fi oprit, ci ar fi fost mutate pe cursul Dunării, la noi și la bulgari. C-așa e-n sportul în care unii aleg să fie proști din oficiu.

Iată-ne acum într-o nouă narațiune pornită tot de la nemți. Confruntați cu o industrie auto supradimensionată și îndreptându-se iremediabil spre faliment, nemții au forțat schimbarea paradigmei auto la nivel european. Comisia Europeană a răspuns imediat, adoptând niște norme de emisie care fac imposibilă deplasarea cu mașinile care utilizează combustibili fosili. Socoteala e simplă: în cazul în care se forțează puternic și întreg parcul auto european se schimbă, de câștigat câștigă cei mai puternici. Și cine-s regii automobilelor după care-s morți țărănușii de pretutindeni? Ați ghicit: o nouă pleașcă menită să-i fericească pe producătorii germani. Calculul e simplu: statele europene vor fi obligate să-și reducă „amprenta de CO2”, astfel încât se vor forța subvenții care să acopere prețurile ireale ale autovehiculelor electrice. Și, din tot jocul ar trebui să câștige tot nemții.

Însă, cuprinși de amnezie, arhitecții schimbării au uitat din nou de China. Acolo forțarea schimbării paradigmei de transport s-a făcut din rațiuni practice, de poluare. Asta face ca asiaticii să fie cu ani buni în fața europenilor în ceea ce privește producția de mașini electrice. Și nu-i numai asta, mai avem de-a face cu un alt amănunt esențial: chinezii dețin toate mineralele necesare producerii bateriilor. Nu-s dependenți de nimeni, ba, mai mult, dacă se supără și impun restricții la exportul de metale rare, s-ar putea să fie un „stop joc” mondial în ceea ce privește „înverzirea”. Și nu numai!

Acestea însă nu-s toate elementele pe care le cunoaștem. Iată o alta: viitoarea Dacie electrică, în prima fază, va veni din ... China. N-ați știut asta, cu toate că s-a spus! Părerea mea e că, în condițiile actuale, în cel mai bun setup, viitoarea Dacie va fi doar asamblată la Mioveni. Înțelegeți ce înseamnă asta? Voi nu, dar cei care-s apropiați de industria auto știu că într-un asemenea caz, cu toată bunăvoința francezilor, cel puțin două treimi din salariații Renault România vor zbura. Și nu doar de la ei, întrucât o asemenea mișcare va face inutil întregul furnicar de furnizori din jurul uzinei Dacia. Aveți idee care-i impactul?

Dacia e un fenomen particular al peisajului european. Chinezii nu stau degeaba și au intuit oportunitatea, astfel încât marii lor producători pregătesc „descălecări” istorice în Europa. Deja au început să testeze piața, și-au trimis săgețile și primele șarje au început să se descarce. Ce se va întâmpla e lesne de intuit. Producătorii germani, ca și francezii sau italienii, sunt prinși într-un proces dureros de restructurare a business-urilor și de reproiectare a noilor modele. Un proces anevoios și dureros acre urmează să se întindă pe câțiva ani. În timpul acesta, chinezii, mult mai flexibili, atacă piața entry level. Și-o atacă radical, cu modele ieftine, numai bune pentru a profita de subvențiile generoase. Și uite-așa, repetând cu voioșie istoria pe care-o tot uită, nemții vor cunoaște o prăbușire fără precedent a perlei industriei lor. E în firea lucrurilor să se întâmple așa. Istoria se încăpățânează să se repete atunci când te vede prost.