Războiul turnului de cristal

Mă uit cu stupoare la ceea ce se întâmplă în finanțele țării. Holera galbenă a venit cu o întreagă clasă de incompetenți însetați după furtișaguri, fără nicio viziune și repetând imbecil mantre pline de locuri comune. Cu economia prăbușită și încasările la buget au devenit practic zero. E un setup păduchios, din care, pentru a ieși, ai nevoie de creativitate și determinare.

Probabil ați aflat care a fost creativitatea de care a dat dovadă Plăvanul: trezindu-se că finanțele țării sunt în aer și că riscăm să rămânem fără oxigen, mintea scurtă a boului național a aciuat la rezervele internaționale ale BNR. Atât de prost e încât, înainte de întâlnirea cu Mugur Isărescu, a și declarat asta. Isărescu i-a explicat că așa ceva tehnic nu prea e posibil întrucât, dacă iei bani de-acolo, ajungi cam frunză în bătaia vântului. Ca să nu mai vorbim că și dimensiunea rezervelor e peticită și cam scoasă din condei. Și așa i s-a dat „pas” prostului. Ceea ce, evident, l-a ofuscat pe Plăvan și, ca printr-o magie, fantoma CNSAS a ieșit la lumină cu dosarul Manole.

În principiu nu-i nicio noutate. Se știa despre dosarul respectiv. Sunt chiar suspiciuni că fusese scos voit la lumină pentru a mușamaliza alte lucruri din trecutul lui Isărescu. Problema devine însă stringentă deoarece, întins la maxim, cazul se poate transforma într-unul penal pentru nemișcabilul guvernator al Băncii Centrale. Fără niciun dubiu, cu o confirmare din partea justiției a statutului de colaborator al Securității, rezultă că Isărescu a comis un fals repetat în declarații, care se poate lăsa cu până la șapte ani de pușcărie. Și, evident, cu fotoliul de la BNR în aer.

Răspunsul dinspre BNR a venit discret, dar ferm, sub forma unui comunicat conform căruia sunt presiuni pe curs. Acolo este arma nemiloasă a lui Isărescu. Mișcând bagheta cursului, poate genera contracții economice, scăderi de venituri ale salariaților, creșteri generalizate ale prețurilor etc. Iar asta conduce la nemulțumiri și probleme pentru politicienii aflați în plină campanie electorală. Din punct de vedere teoretic, Isărescu are o groază de arme în mână. Practic însă nu știm în ce măsură le va folosi. Și, dincolo de măsurile interne, mai are și câteva pârghii externe care l-au ajutat până acum să se tot autonumească în funcție.

Plăvanul a lovit ghiolbănește, așa cum era de așteptat. Isărescu a parat elegant. Nu știm cine va ieși din această încleștare, chiar dacă toate cheile par a fi în mâna lui Isărescu. Determinant în acest război va fi numărul soldaților din sistem care mai sunt de partea lui Isărescu. Chiar dacă mulți se uită către zona externă, fără sprijin intern se produce o fisură care ar face ca treburile să devină sulfuroase.

Nu sunt un susținător al lui Isărescu, îmi știți poziția. Însă, când văd cu cât sârg se pregătește unul ca Isar să preia fotoliul de guvernator, parcă mi se face frică gândindu-mă ce personaje dubioase va aduce acesta în BNR. Dacă până acum aveam bătrânei cu reacții întârziate, după plecarea lui Isărescu vom avea tinerei zevzeci care, după modelul țării, vor prăbuși și BNR.

Spectacolul e departe de a fi terminat. De fapt el nici n-a început. De promis promite să fie unul grandios. Ocupați-vă locurile și asistați în liniște. Prețul piperat al confruntării oricum îl veți plăti voi.