Am să încerc să vă prezint o față a Chinei absolut necunoscută publicului. Și nu e necunoscută pentru că ar ascunde-o cineva ci, culmea, pentru că încă nu se vede limpede, în ciuda unor acțiuni cât se poate de clare. Cei care mă citiți, știți că v-am pomenit momentul limită al evenimentelor din Piața Tiananmen, cel în care autoritățile comuniste s-au hotărât să meargă pe o linie consumeristă, astfel încât să nu mai apară evenimente similare. Ceea ce e cert e că acum, probabilitatea unor proteste în China este absolut zero. Cu peste 800 milioane de oameni scoși din sărăcie, China este cea mai dinamică țară în canalizarea populației sale spre clasa mijlocie. Asta în timp ce „marile democrații” și-au decimat fix această clasă care, fără doar și poate, e sângele unei societăți.
Însă, în ciuda succeselor, a apărut o problemă doctrinară. Inițial oficialii chinezi au peticit marxismul, cu toate că era cât se poate de clar că doctrina marxistă a partidului se potrivește cu noua direcție a Chinei exact ca nuca-n perete. De-atunci a început un lung proces de reconstrucție doctrinară care, în același timp, transmută China într-un tip diferit de societate.
Am vorbit de mai multe ori despre virarea doctrinei Partidului Comunist Chinez dinspre marxism spre confucianism. JIang Zemin vorbea despre „societatea moderat prosperă”(Xiaokang), termen confucianist consacrat. Hu Jintao a lansat teza „societății armonioase”(Hexie Shehui), înlocuind „lupta de clasă” cu principiul confucianist al armoniei sociale, ierarhiei și stabilității. Xi Jinping a oficializat această fuziune sub formula „cele două integrări”(liang ge). Par chestiuni mărunte, dar pentru un masiv aparat de partid, anchilozat într-un marxism strâmt, schimbările ideologice pe care vi le-am creionat sunt pași uriași care conduc spre un deconstructivism al marxismului pe fondul elaborării unei mașini ideologice absolut contemporane, perfect adaptată direcției în care merge China.
Dacă veți studia societatea și business-ul chinez, veți înțelege că acolo capitalismul este aplicat ca la carte. Însă, dacă vă veți deplasa prin localități mai mici, încă situate în afara ariei de acțiune strategică a autorităților, vă va surprinde un comunism parcă de anii 80. Sunt cele două contradicții masive, care vă pot dezamăgi. De altfel, inclusiv la nivelul conducerii superioare de stat n-a fost abandonat limbajul marxist, tocmai ca cerință de frânare, pentru ca adaptarea întregii populații să se facă treptat.
Poate cea mai importantă teză a lui Xi Jinping, este cea generată din lupta sa anticorupție. Mulți au văzut epurările inițiale ale lui Xi drept răfuieli politice. Însă procesele spectaculoase și acțiunile anticorupție se tot desfășoară, în condițiile în care aparatul su de putere este cât se poate de solid. Teoretic n-ar avea nevoie de răfuieli. Dar lupta anticorupție continuă. De ce?
Recent, Xi Jinping chiar a explicat-o public, formulând un principiu care e deja integrat în politica chineză: „Nu e rău să te îmbogățești, dar calea îmbogățirii și cea a facerii de bine colectiv(adică a politicii) sunt două căi absolut diferite”. Așadar, dacă vrei să te dedici comunității, poți s-o faci dacă alegi să nu te îmbogățești sub nicio formă. Iar aici procurorii chinezi au devenit extrem de activi: dacă tatăl e oficial al Partidului și copilul e bogat, asta nu te incriminează automat, dar orice atingere, orice legătură directă sau indirectă între banii copilului și poziția tatălui este extrem de dur pedepsită.
Fenomenul a lovit puternic în ... piața imobiliară canadiană. Deveniseră ultra-cunoscute cazurile de copii de lideri comuniști, cu buzunarele doldora de bani, care cumpărau imobile acolo. Fenomenul s-a estompat la fel de brusc cum apăruse, târând piața canadiană într-o recesiune. Motivul e exact cel pe care vi l-am povestit. Xi Jinping a reușit să stopeze tendințele de îmbogățire a managementului mijlociu al statului chinez, schimbând masiv garnitura de lideri. Iată de ce, în prezent, cele două direcții sunt cât se poate de clare și, mai ales, separate. Liderii locali, regionali sau cei de la centru au ca scop edificarea și menținerea „societății armonioase”. Adică prosperitatea locuitorilor e în fișa postului lor!
Inclusiv în zona capitalismului chinez există o mână nevăzută care acționează în direcția „prosperității moderate”. Poate mai țineți minte dispariția de pe firmament, pentru vreo câteva luni, a liderului gigantului Alibaba. Jack Ma, după ce avusese inclusiv interese politice, stârnind mici furtuni prin intermediul South China Morning Post și al altor câteva insituiții de presă pe care le controla, s-a reîntors în business complet „dresat”. De fapt ce s-a întâmplat cu el? În timpul cât a fost „dispărut” - de fapt unul în care i s-a cerut să se retragă pentru clarificări - i s-a expus întreaga teorie, fiind amendată inclusiv tendința sa monopolistă. Alibaba începuse să-și șunteze concurenții prin mijloace neortodoxe, specifice capitalismului american.
Unii văd faultarea lui Jack Ma drept o răfuială politică. Însă a fost o mișcare de limitare a puterilor giganților tech. În timp ce-n SUA acești giganți sunt cei care dictează politica, în China se merge pe o diferențiere din ce în ce mai clară între politică și business. Așa cum dacă vrei să fii implicat în politică nu trebuie să te îmbogățești, dacă te îmbogățești sau ești bogat n-ai voie să te implici în politică. E o demarcație cât se poate de clară impusă de doctrina lui Xi, care este un alt punct forte al „noului stat” care se desenează în China.
Și-abia aici putem vedea limpede direcția. China o virează spre o societate post-politică. În timp ce Occidentul se îngroapă în circul falsei lupte dintre stânga și dreapta, China iterează pe marginea confucianismului secular lucrând din plin la „societatea armonioasă”. Aceasta nu este definită drept o luptă între diverse instituții sau puteri ale statului - așa cum e definită de ideologia occidentală - ci prin demarcații clare. Ceva de genul „dacă ți-ai ales destinul X, atunci asta ai voie, asta n-ai voie”. Principii simple, clare, nediscutabile. De aceea, dacă un oficial al Partidului e prins cu o sumă mare de bani, nejustificabilă, automat se califică la o condamnare drastică pentru corupție întrucât, în cazul său, bogăția se prezumă a fi ilicită. Ceea ce nu funcționează în cazul unui om de afaceri care poate să se îmbogățească, dar nu are ce căuta în politică.
Principiul „prosperității moderate” este cel care interzice companiilor chineze să-și faulteze adversarii. Da, competiția este esențială, dar când devine incorectă(de exemplu, prin practici monopoliste), aceasta distruge armonia societății și este pedepsită exemplar. De aceea Alibaba, de la o evaluare de peste 800 miliarde de dolari, a ajuns la jumătate din cât a fost.
Ceea ce văd în China este o separație din ce în ce mai clară a rolurilor sociale. Și aceasta este, probabil, cea mai mare invenție la nivel societal. Nu știu dacă va statuta noul mod în care se va defini societatea viitorului, dar ceea ce devine clar este faptul că Imperiul Celest își regăsește doctrina istorică, perfect adaptată prezentului. Și aici e fenomenul care nu e înțeles de mai nimeni. O țară care este condusă după un principiu străin de ADN-ul său e o țară eșuată.
Nu știu dacă cei care au pus la cale „revoluțiile” aveau habar de principiul anterior enunțat, dar ceea ce știu este că, peste tot pe unde Occidentul și-a impus doctrina, societatea s-a prăbușit. De ce se întâmplă așa e simplu de explicat întrucât e ca și cum ai introduce un cui ruginit și otrăvit într-un organism sănătos. Culmea, indiferent că e vorba de marxism sau capitalism de sorginte occidentală, în sine e același lucru.
Dacă vreți, ceea ce vedem în China este cel mai radical mod de sfidare a Occidentului! Practic, prin redefinirea societății la fiecare nivel, China își reinventează propriile idealuri și, cel mai probabil, acesta este izvorul de vitalitate al țării. Nu vreau să idealizez situația. Țara încă de află într-un balans între trecut și prezent. Oricând s-ar putea reîntoarce la un marxism crâncen, care ar distruge-o. Faptul că toate generațiile ajunse la putere după 1989 au virat-o către direcția expusă, e un semn de hotărâre a aparatului de partid. Însă nu trebuie uitate câteva elemente, dintre care cel mai important este că „societatea armonioasă” este una rezilientă doar în condițiile în care separațiile despre care vă vorbeam sunt stricte. Iar aici este un echilibru discret și fragil, care nu poate fi întreținut decât cu o mână forte.
Așadar, aici intră în joc aparatul de stat, care e definit drept mâna forte a cărei preocupare este menținerea armoniei societății prin penalizarea drastică a oricărei „depășiri de atribuții”. Așadar, statul devine sursa echilibrului prin faptul că oamenii săi sunt preocupați de menținerea sa la fiecare nivel. Asta înseamnă, cu adevărat, o societate post-politică!
Nu spun că drumul pe care merg chinezii va avea universalitatea necesară acceptării sale largi, peste tot în lume. Din contră, o astfel de societate este absolut imposibil de desenat în lumea occidentală. Însă, esența care trebuie pricepută e alta, anume că trebuie ca fiecare țară care vrea să prospere să abandoneze normele închistate(bazate pe false valori) ale Occidentului și să-și găsească sistemul potrivit ADN-ului național. Doar atunci o țară va deveni prosperă. Ar trebui în sfârșit înțeles cât se poate de clar că rețeta occidentală e o o cale a pierzaniei!
Da.
RăspundețiȘtergereAm observat că evaluăm unele fenomene noi prin prisma unor concepte mai vechi, care poate nu mai sunt pe deplin aplicabile. Este ca și cum am tracta vagoane care nu mai sunt utile, iar pentru ca motorul să funcționeze eficient, poate ar fi mai bine să lăsăm în urmă ceea ce nu mai contribuie la progres.
RăspundețiȘtergereÎn partea a doua, domnul profesor Jiang explică mecanismul bulelor economice, iar observațiile sale par să indice că piața se comportă altfel decât prezice domnul Dan Diaconu. Se pare că realitatea economică actuală nu confirmă întotdeauna perspectiva expusă pe acest blog, iar Occidentul nu adoptă această abordare, posibil pentru că există o discrepanță între predicții și evoluțiile reale.
Am încercat să înțeleg care ar fi cauza acestei situații și cred că unele dintre conceptele utilizate de domnul Dan Diaconu sunt mai puțin actuale, ceea ce face ca explicațiile să nu mai corespundă pe deplin realității. Este posibil ca o parte din aceste idei să nu mai fie relevante, iar renunțarea la ele ar putea aduce claritate.
Ascultând podcastul menționat, am resimțit o anumită tensiune între ceea ce se afirmă acolo și ceea ce susține domnul Dan Diaconu pe blog. Realitatea din august 2026 pare să urmeze o altă direcție, iar abordarea domnului profesor Jiang, care se bazează pe analize actuale, sugerează că unele dintre predicțiile anterioare nu mai sunt valabile. Poate că ar fi util să reconsiderăm aceste perspective, pentru a rămâne ancorați în realitatea prezentului:
https://www.youtube.com/watch?v=5rDMq-5_xkM
Jiang e o trompetă occidentală. Să ignori China de azi e o tâmpenie absolută.
ȘtergereMi se pare normal!
ȘtergereDomnule Dan Diaconu, nu are rost sa le mai răspundeți, sunt deja mai mulți neaveniți din cohortele de odrasle securiste sau ongisti care de mult timp au început să “comenteze” fără niciun argument articolele dumneavoastră. La fel cum ieri la articolul “ SUA e pe cale să piardă cursa AI. Definitiv!” a făcut-o un oarecare “luci parizianul”. Securistii si ongistii corporatiști au resurse imense la dispoziție, ca de aia am ajuns la 230 miliarde euro datorie externă, iar propaganda lor ticăloasa si informațiile false sunt postate peste tot foarte agresiv. Ignorați-i va rog, nu merita sa le răspundeți. Noi, cei care inca gandim liber, facem la fel. Multă sănătate va doresc si sa nu încetați niciodată să spuneți adevărul!
Ștergerehttps://youtu.be/QEysVg7ftWk?si=cQDdjpAg1psFj4vI
ȘtergereDacă e trompeta de la la minutul 33:00 vorbește despre Ceuta Spania că e făcu de Israel și SUA împotriva Spaniei. Critică și SUA și Israel.
Mai mult spune că SUA și China sunt împreună împotriva Lumii și ei decad împreună. Sunt mult mai legați între ei decât își imaginează cineva. SUA+China versus 🆚 restul lumii.
Cade SUA cade și China.
Jiang! Cine este Jiang? Un profesor de liceu, nu de facultate, fără vreun doctorat sau altă recunoaștere semnificativă, care, de la istorie a trecut la economie-afaceri, apoi geopolitică, cu o anume notorietate dată de canalul său de YouTube. Din acestă categorie avem și noi cu o grămadă de vizualizări (Zaiafet, Cad mere.....)
ȘtergereInteresant e ca unii il catalogheaza pe Jiang ca fiind o trompeta Chinezeasca.... (poate Jiang are in fisa postului sa ignore China ....)
ȘtergereAu separat banii de politica.Lucrul ideal.Lumea vestica a cazut in capcana ideologiei bipartisanismului, a luptei de clasa, a individualismului ca unic drum de parcurs, a idolatriei banului.Propunere din partea neamuluismecher.
RăspundețiȘtergereDestructurarea Vestului e programatica, la fel cu ridicarea Chinei, ca baros al NOM.Pe galbejiti ii ajuta si numerele, dar atentie la cele 20k de divizii, pregatite pentru asaltul Fortaretei Vestului !
Vara asta am vizitat China, 13 zile, si am avut ocazia sa vad si America acum cativa ani, unde am stat o luna ca turist si am vizitat ambele coaste. Pot afirma ca SUA mi-a lasat clar o impresie de decadere iar China de tara in ascensiune. In alta ordine de idei in aceasta vara sotia a facut bautura racoritoare persana recomandata de tine (inclusiv cu castravetii rasi) si intr-adevar e foarte buna. Cred ca o sa mai umblam la reteta in sensul ca e cam mult zahar... dar intr-adevar e buna ! Multumim !
RăspundețiȘtergereAcum sub conducerea actuală merge si mentine directia pe care ai expus-o . Daaar . Dar cind se va schimba garda , oare vor pastra directia ? Că de regulă cel care vine are propriile lui idei și viziuni despre ce și cum vrea sa facă . Dacă vom avea zile pînă atunci o sa vedem . Dar nu prea cred că o să vedem mai mult decit schimbul următor . Ptr ca dureaza mult pina își vor face simnțite efectele noii conduceri .
RăspundețiȘtergereCe pot sa observ : timp de un mileniu ( sa zicem )si societatea occidentala a fost condusa de sus in jos, de aristocratie, cea care a stabilit si constitutia feudala si principiile etice ce ii asigurau coerenta. Rasturnarea nu dateaza decat de cca.200 de ani.Teoria "clasei de mijloc" de si mai putin timp si, deja nu mai are corespondent in realitate , ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. In acest context istoric, incercarea conducerii Chinei de a administra tara de sus in jos, pornind de la principii ( ma rog,princiile lor ) nu pare hazardata. Mai mult, pe cat stim, China medievala a avut un sistem draconic de recrutare a functionarilor ( a administratiei, am spune ) Se pare ca si in PCC competitia pentru putere este reala si ca se face prin selectie foarte riguroasa, foarte constient fiind PCC de provocarile timpului si adaptarea la ele ( spre deosebire de inconstienta PCR ). Timpul ( care le rezolva pe toate, fara voia ta, vorba lui Sofocle ) pare a fi dat semnalul. Si, daca ne uitam bine, nici SUA nu este departe de o asemenea rezolvare.
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru analiza deosebit de competenta, daca imi permiteti as dori sa fac o completare cu doua incercari de explicare suplimentara a politicii socialismului din China, care la fel ca socialismul Jugoslav, sunt ambele variante de socialism Trozkist finantat si sustinut de "Illuminatti" americani, care sunt fratii gemeni ai bolsevicilor rusi.
RăspundețiȘtergereDoar ca Troizki era un evreu, deci greu de acceptat pentru poporul rus, asa ca in locul lui a fost impus Lenin, ca acesta sa aplice politica socialista de model trotkist = modelul Illuminatti.
Problema s-a schimbat prin faptul ca Lenin a fost scos rapid din joc, si in locul lui a venit Stalin care era un mare dusman al politicii Trotkiste = americane, pentru ca acest "tzar" nu voia sa fie supusul Americii!
Asa ca Rusia si apoi Europa de est au urmat o alta cale catre comunism, si anume una fara mari industriasi miliardari, si de aici conflictul care s-a terminat odata cu venirea lui Gorbaciov si cu terminarea razboiului rece.
2 Occidentul nu isi impune doctrina sa, ci doctrina mai veche a "sionistilor" care au fost acei "parintii" care l-au "infiat" (citeste finantat si pus in functia de cancelar pe pupilul lor, Hitler cu tot cu tara sa,) miscare care avea ca scop sa distruga URSS-ul care si-a intors fata de la socialismul Trotzkist, si astfel URSS-ul a devenit cel mai mare concurent dar si dusman al acestor parinti ai hitlerismului, care trebuia sa fie sionist;
Acum ne aflam in faza in care se continua aceasta politica intrerupta de tradarea lui Hitler!
A doua observatie este aceea ca occidentul nu are nicio doctrina a ei, si ca tot ceea ce se intampla in UE este o mare actiune de distrugere a Europei condusa si funantata de Soros care este omul de baza al parintilor hitlerismului, si care prin ONG-urile sorosiste au misiunea sa distruga UE, mai intai corupandu-i pe politicieni ca acestia sa si distruga industriile cele mai prospere, (de ex. in Germania industria auto) ca sa inlocuiasca oamenii bine calificati cu migrantia in masa a unor necalificati si ne-educati in cultul muncii, ca apoi sa falimenteze toata si restul industriilor prin proiecte de genul "green deal" (de ex. in DE = inchiderea tuturor centralelor electrica nucleare, dar si prin distrugerea North Stream 1 si 2, ceea ce a insemnat si distrugerea industriei chimice dar si cresterea pretzului de productie, astfel incat tot ce se produce in DE sa nu mai poata fi competitiv.
Apoi a inceput supra-indatorarea in care politicienii corupti au acceptat plata uriasa a dobanzilor facute in cur-papirul scos la tiparnita parintilor hitlerismului, numit dollar, si acum suntem in faza finala in care tot acesti parinti ai hitlerismului imping Germania intr-un razboi sinucigas impotriva Rusiei, pentru ca decapitarea "locomotivei germane" care pina de curand tracta dupa ea toata Europa, va trebui sa duca la distrugerea totala a statelor Europei, dar si a rasei albe, conform planului Kalergi!
Asa ca oricat de mult ar dori Rusia dar si popoarele Europei sa fie pace, aceasta depinde de parintii hitleeismului care de peste 150 de ani pregatesc acest mare razboi ajuns la repriza a 3-a!
Asa se explica faptul ca conducerile sorosiste impuse de la Bruxelles, nici nu vor sa auda de cuvantul pace, pentru ca Europa trebuie sa fie distrusa, in razboiul dus de NATO impotriva Rusiei aliata cu China!
nu stiu cine v-a spus ca lenin nu era evreu...90% din sefii revolutiei din 1917 erau evrei
ȘtergereMandatul Cerului (天命, tiānmìng): un concept fundamental al filosofiei politice chineze (1)
RăspundețiȘtergereMandatul Cerului (天命, tiānmìng) este unul dintre cele mai semnificative și durabile concepte din filosofia politică chineză, modelând structurile politice și sociale ale Chinei timp de peste două milenii. În esență, Mandatul Cerului a fost o justificare divină pentru domnia împăraților, stabilind dreptul de a guverna pe baza virtuții, a conduitei morale și a capacității de a menține armonia. Acest eseu explorează originile, dezvoltarea și implicațiile Mandatului Cerului, precum și rolul său în legitimarea ciclurilor dinastice și menținerea ordinii în istoria Chinei.
Origini și dezvoltare timpurie
Mandatul Cerului a apărut în timpul dinastiei Zhou timpurii (cca. 1046-256 î.Hr.), în urma răsturnării dinastiei Shang de către Zhou. Conducătorii Zhou aveau nevoie de o explicație legitimă pentru rebeliunea și preluarea ulterioară a puterii, deoarece Shang conducuseră timp de secole și pretinseseră o legătură directă cu autoritatea divină. Zhou și-au justificat cucerirea susținând că ultimul rege Shang devenise corupt și tiranic, pierzând favoarea Cerului (天, tiān), forța cosmică supremă din cosmologia chineză timpurie. Drept urmare, susțineau Zhou, Cerul își retrasese mandatul de la Shang și îl acordase virtuoșilor conducători Zhou.
Spre deosebire de multe alte teorii ale dreptului divin din sistemele politice globale, Mandatul Cerului nu era o donație eternă sau neschimbată. În schimb, era condiționat de capacitatea conducătorului de a menține virtutea morală, bunăvoința și o guvernare eficientă. Dacă un conducător devenea despotic, nedrept sau incapabil să asigure pacea și prosperitatea, Cerul își retragea sprijinul, ceea ce ducea la rebeliune, dezastre naturale sau prăbușirea dinastiei. Această viziune ciclică asupra istoriei a devenit cunoscută sub numele de „ciclul dinastic”, fiecare dinastie crescând, înflorind, declinând și, în cele din urmă, fiind înlocuită atunci când pierdea Mandatul Cerului.
Flexibilitatea și implicațiile Mandatului
Conceptul de Mandat al Cerului era flexibil, adaptându-se la diferite dinastii și contexte politice. Puterea sa rezida în fundamentele sale morale: lega guvernarea de conduita etică, cerând ca conducătorii să acționeze pentru bunăstarea supușilor lor. Acest sistem permitea posibilitatea rebeliunii și a schimbării de regim dacă un conducător era considerat nedemn. Acesta era un contrast puternic cu dreptul divin mai rigid al regilor întâlnit în monarhiile europene, unde rebeliunea era adesea considerată un afront la adresa ordinii divine în sine. În China, rebeliunea putea fi justificată atâta timp cât se putea demonstra că conducătorul își pierduse mandatul prin neîndeplinirea îndatoririlor sale.
Mandatul Cerului transcendea, de asemenea, etnia și nu se limita la o anumită familie sau trib. Această universalitate a permis diverselor grupuri etnice, inclusiv mongolilor (dinastia Yuan, 1271-1368) și manciurienilor (dinastia Qing, 1644-1912), să revendice Mandatul atunci când au cucerit China. Atâta timp cât o putere conducătoare putea demonstra capacitatea de a menține pacea, stabilitatea și armonia, își putea afirma dreptul de a domni sub Mandatul Cerului.
Mandatul Cerului (天命, tiānmìng): un concept fundamental al filosofiei politice chineze (2)
RăspundețiȘtergereCicluri dinastice și Mandatul în acțiune
De-a lungul istoriei Chinei, Mandatul Cerului a jucat un rol central în ascensiunea și decăderea dinastiilor. Acesta a legitimat noile dinastii, în timp ce le-a delegitimizat pe cele vechi care căzuseră în corupție sau ineficiență. Dezastrele naturale, foametea, inundațiile și rebeliunile au fost adesea interpretate ca semne că o dinastie pierduse mandatul, deoarece se credea că Cerul își exprimă nemulțumirea prin aceste tulburări cosmice.
Unul dintre cele mai faimoase exemple ale acestei credințe în acțiune a avut loc în timpul declinului dinastiei Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.). Han a fost afectat de corupție internă, lupte pentru putere și revolte țărănești, inclusiv Rebeliunea Turbanelor Galbene. Aceste semne de dezordine au fost văzute ca o dovadă că Han pierduse Mandatul Cerului. În mod similar, la sfârșitul dinastiei Ming (1368-1644), o serie de foamete, inundații și invazii ale manciurienilor au fost interpretate ca semne ale dizgrației Cerului, facilitând ascensiunea dinastiei Qing.
Autoritatea morală și idealurile confucianiste
Mandatul Cerului era strâns aliniat cu idealurile confucianiste, care subliniau responsabilitățile morale ale conducătorilor. Confucianismul, care a devenit filosofia dominantă a guvernării chineze începând cu dinastia Han, învăța că un conducător ar trebui să acționeze ca un exemplu moral pentru popor. Împăratul trebuia să cultive virtutea personală (德, dé) și să guverneze cu dreptate (义, yì) și bunăvoință (仁, rén). Mandatul Cerului a întărit aceste principii confucianiste, încurajându-i pe conducători să acționeze cu înțelepciune, reținere și grijă pentru bunăstarea supușilor lor.
Se spunea că un conducător care guverna cu compasiune și susținea valorile moralității confucianiste se bucura de favoarea Cerului, rezultând un tărâm prosper și stabil. În schimb, conducătorii care își neglijau îndatoririle sau acționau nedrept erau văzuți ca curtând dezastrul. Această dimensiune morală a puterii politice oferea un control asupra autorității imperiale, amintindu-le conducătorilor că erau responsabili nu numai față de supușii lor, ci și față de forțele cosmice.
Moștenirea durabilă a Mandatului
Mandatul Cerului rămâne un concept crucial în înțelegerea istoriei imperiale și a filosofiei politice a Chinei. Acesta a modelat structura guvernării, a legitimat schimbările dinastice și a oferit un cadru moral pentru autoritatea politică. Spre deosebire de dreptul divin fix al regilor din alte culturi, Mandatul Cerului a fost fluid, adaptându-se la circumstanțe și dinastii în schimbare. Acesta a impus conducătorilor o obligație morală de a guverna cu dreptate, cu bunăstarea poporului lor în centrul preocupărilor lor.
Chiar și după căderea sistemului imperial în 1912, ecourile Mandatului Cerului pot fi auzite în limbajul discursului politic chinez. Liderii continuă să sublinieze capacitatea lor de a menține stabilitatea și prosperitatea, aliniindu-se implicit la mandatul antic. În acest fel, Mandatul Cerului rămâne nu doar un concept istoric, ci o tradiție vie în cultura politică a Chinei.
Societățile occidentale ar fi bine sfătuite să înțeleagă conceptul de Mandat Cerului și să îl aplice atunci când își aleg liderii.
Coruperea este principiul occidentului, de aceea anticoruptia este un sisific si generalizat fiasco.Chinezii nu au moralismul nostru, cred ca si marxismul lor e un soi de paravan de budoar,sigur nu o filosofie, deci ei pot fi in the real thing fara publicitate malformata si fara iluzii crestinesti. Nu fusei, deci nu cunosc,nu pe mine l-au prpus ca secretar 3.
RăspundețiȘtergereCum s-ar putea explica faptul singular ca la noi confucianistii oficiali si destepti si in general marginalizati de sefii lor marxist-securisti tin totusi la fictiunea UE, liberalism de muie, exploatarea oricarui om din orice cetatean care nu a fost predestinat elitei de pe vremea UTC-ului cu petlite albastre? Chinezii inteleg altfel teoria, si puterea de altfel, nu ca elitele noastre care sunt total antiUE, performativ, pragmatic,chiar in actul in care isi rup chilotii de pe ei sa apere propagandistic si idealizat valorile fictive la care ei nu pot accede altfel decat prin corupere. Lumpenintelectualii lui Dan, subofiter plin de muci, tocmai s-au deconspirat, si auto-incriminat. Ca omul-nou, avortati prea tarziu ai marxism-securismului imbibat cu legenda occidentalizarii fine si a sincronismului axiologic. Idiotii inutili lor insile, ei sunt confucianistii nostri recunoscuhi. Haios intr-un fel nou, nu?
Specificul național e ignorat cu desăvârșire de către și în lumea vestică. Ne vor pe toți o apă și-un pământ, o pastă amorfă, supusă și fără glas.
RăspundețiȘtergereUn mic exemplu dintre miile posibile: românii au proprietatea in sânge, vesticij , mai ales germanicii au mentalitatea de chiriași. Acum nu se impune și nouă mizeria asta. In fine. Ce vreau sa spun este că dacă o vor tine tot așa, UE va avea parte de zeci de piețe Tienanmen pentru că așa nu se va mai putea. E nevoie doar de o mica scânteie și dispare totul. Sau e inabusit in sânge. Ambele variate sunt posibile.
Delimitarea asta descrisa in acest articol dintre o persoana care isi asuma rolul de politician si o alta persoana care isi asuma rolul de afacerist fortandu-i pe primul sa fie rezervat in a se imbogatii iar pe cel de al doilea sa nu interfereze cu factorul politic si cu decizia politica poate ar fi bine sa fie adoptata si de Romania. La noi e un haos special creeat prin care politicienii controleaza si bugetele statului si le directioneaza spre bugetele propriilor firme sau spre bugetele firmelor afinilor sau al celor ce ii sustin. E un fel de model American clonat prost.
RăspundețiȘtergereLa ei, postpolitică, la noi post-democrație, la ei liberalism economic arbitrat, la UE imperialism fără reguli, la ei prudențialitate în toate marile afaceri mondiale, la noi muUE pe toate palierele. La ei lege pozitivă, la noi toată negativitatea exploatarii omului din cetățean.
RăspundețiȘtergereLa ei școală oficial ideologizată, în practică educație pentru viitor, meritocrație și măsline, la noi propagandă și lumpenproletari înstrăinați care ne învață ca UE e despre bunăstare și prosperitate. A lor, o mână transpirată de elitiști predestinați, NU despre valori, cum urlă oficinele îndrumătorilor și tovarășilor ai lor de drum, prostălăii și dezaxații cu grade, funcții și mereu vechime-n rele.
Coruperea ca principiu constitu'ional, la noi fiind vorba de chiacchere întru persuasiune vinovată, la ei corup'ia ca atentat reușit la bunăstarea psihologică a clasei de mijloc din imperiul de mijloc.
La noi marxism pur și dur atâta vreme cât operatorii sunt percepuți drept useriști, la ei un sos abstract care se acomodează și cu puii dacici de la Crevedia.
La noi lovitură în statu fascist nascendi, la ei atenție la buzunare! Să nu găsiți în ele vreun cîine loial numai bun de folosit ca proteină pură.
Pe scurt, numai chinez să nu fii, în ziua de azi, în România care-și schimbă, fără să știe stânga ce face dreapta, garda! Haoleuu, ou sont mes pantoufles d Ali Baba...
Delimitarea finanțelor în China este cea care menține balanța. În occident (SUA, Canada - în special), banii din business ajung în politică prin scutirea de taxe la banii donați pentru charity. Așa se face ca au apărut ONG-urile, fundatiile caritabile, etc., care spală banii din business in drum spre clasă politică. Desființarea acestor legi de scutire de taxe pentru donații caritabile ar fi un prim pas de curățare a politicii.
RăspundețiȘtergereDar cum să faci asta, când acest lucru este fundația puterii Americii în lume: USAID este operațiune politică mascata ca și “ajutor/ donație”. Go figure!
Cu 999,999% sunt de acord cu ce spune Dl. Dan. Restul 0, 001 nu cunosc dar ma edific in curand. Nici eu nu puteam spune mai bine. Nea Dan Presedinte sau macar Prim Ministru.Am periat bine sper sa apara comentariul meu 😄
RăspundețiȘtergereCă veni vorba, oare de aceea rușii pe care-i caută toți printre prietenii și cunoștințele lor, ca să afle cine a dat un cap sec în gura democrației deja vidate de sens, deci rușii sunt total amorțiți, nici măcar o glumă nu mai percep? Sigur nu știu ei de chinezii care și-au uitat surse inestimabile, nici nu-și pun problema că ar putea fi chemați la un McCarthy cu cap țărănist, ca bostanii (aud că importați mai degrabă decât furați, cam ca porumbul hibrid de la Fundulea, exact din America deja preocupată de aselenizarea președinților ei)care pot fi folosite ca rachete interceptoare de la Deveselu. Chemați la interviu.
RăspundețiȘtergereClar, li s-a întîmplat ceva rușilor, văzând tratamentul de discriminare pozitivă la care au fost supuși chinezii. Eu le-aș zâmbi, să nu se supere, amorțeala le folosește, când se trezesc vor fi acuzați ca într-un SF scris de unii mult inferiori CTPului.
Eu regret că nu mi-am făcut prieteni printre ruși, chestie de inimă, știam că e interzis fără aprobare,
că nu am nevoie de nimic, uneori un pic de acțiune mă ajută să-mi păstrez stima de sine, care nu arareori este de mine simultan cu de alți necunoscuți.
Alo, LUME CITITOARE ! Ia aminte la ce-ți spun acum : prin 2021, la început de decembrie, Dan Diaconu publica mult prea vizionarul articol" N-ați privit unde trebuie !" referitor la CHINA, dar și la alte teme mari ale lumii... RECITIȚI-L ! Mai poate fi găsit pe net. Ca să vedeți cine e cel mai vizionar geopolitician de prin partea asta de lume ! De-abia apoi veți înțelege corect apelul meu... Fiindcă și articolul de azi va deveni la fel de celebru-îi prevăd aceeași soartă peste timp ! Păcat de nivelul comentariilor noastre de până acum, suntem prea jos față de ștacheta ridicată a lui D.D. ! Voi încerca să revin cu o replică pt.Anonim 13.06 fiindcă mă mănâncă palma... DLV
RăspundețiȘtergereNu mi-a scăpat operațiunea de cretini absoluți pe care cei neștiutori din SRI au dezvoltat-o, exact ca la MAE. Remarc doar o analogie fenomenală, incredibilă, inacceptabilă în condițiile pseudo-legale de azi.
RăspundețiȘtergereSRI-MAE-AGERPRESS au devenit, pe nesimțite curve, SRL-uri. Peștii vorbesc în numele lor, îi discreditează, le folosesc imaginea.
Eu i-aș da în judecată. Dar ei nu au personalitate juridică, uneori mă întreb dacă mai au vreo personalitate. Oricum, dacă-și primesc banii ca să fie mereu ușor de găsit, apăi atunci e bine. Sigur că nu te poți lua de colegi, nu așa a fost justificată 30 de ani istoria falsificată monstruos?
Și totuși ceva mă face să cred că nu trebuie confundați unii escroci cu niște amărâți profesioniști care exact în acest moment au o criză de rinichi, semn de mare frică depășită fără apunctură.
Colegialitatea, cuib de curvăsării inubialbile, dar imortalizate...