Cod rosu

Într-o stupiditate deplină CCR a decis că o lege este constituțională doar dacă se aplică peste un an! O asemenea decizie numai într-un stat complet destructurat putea fi luată. Cum e posibil să fii atât de penibil în susținerea ilegitimului lichel păstrat în funcție doar de interesele externe? Cum e posibil să nu ai pic de rușine în momentul în care iei o asemenea hotărâre? 

Decizia Curții Constituționale a României încalcă în primul rând Constituția care, la articolul 78, spune negru pe alb: 

„Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. 

Deci legea, dragi politruci, intră în vigoare la 3 zile de la publicare și nu peste 1 an, așa cum ați dat-o voi din pix astfel încât să-l slujiți pe băsescu!

Rewind

Uneori e bine să derulăm banda memoriei, să revedem evenimentele și, cu detașare, să încercăm să judecăm dacă ceea ce am făcut a fost bun sau rău. E un exercițiu util pentru fiecare, însă ar trebui practicat cu precădere cei care au frâiele țării în mână. Nu de alta, dar numai așa pot fi evitate greșelile viitorului.

Criza actuală a reprezentat pentru România o lovitură teribilă. Aflați în vâltoarea cifrelor mari, tindem să trecem în plan secundar datoriile acumulate, ca și cum acestea ar fi amănunte inutile, uitând că acești bani vor trebui plătiți cumva. Și, dacă suntem la capitolul datorii externe, pentru a vă face o impresie mai clară asupra dimensiunii acestora ar trebui să conștientizați că România are o datorie guvernamentală doar cu puțin mai mare decât ceea ce au furat cotropitorii de-a lungul istoriei! Cele 1260 tone aur(calculul detaliat îl puteți vedea aici) reprezinta aproximativ 57 mld EUR, ceea ce nu e cu mult mai mult decât actualul nivel al datoriei publice. Și-a pus cineva întrebarea ce s-a făcut cu acești bani într-o perioadă atât de scurtă?

Principiul Puterii III - Apocalipsa

Cat se putea castiga

La începutul anului sugeram că este un moment foarte bun pentru plasamente pe piețe mature. Aceasta deoarece criza a spulberat unele companii care, chiar și în prezent, sunt puternic subevaluate. Mișcarea de realizare a unor profituri flash pe seama acțiunilor subevaluate am început-o anul trecut. Poate vă mai amintiți cum în urmă cu un an Nokia căzuse la o cotație penibilă. Profiturile celor care au înțeles mesajul le puteți calcula singuri.

Comportamentul piețelor mature este unul normal. Într-adevăr unele acțiuni „au rămas în urmă” fiind uitate de public și de investitori. Însă o situație precară a cotației nu trebuie să fie considerată obligatoriu un semn de slăbiciune. Mai degrabă, în studierea oportunității de investiție trebuie luate în considerare datele fundamentale, cele care ne indică mult mai exact situația reală a unei companii. Mai mult, nu trebuie uitat că piețele mature mustesc de bani, iar oportunitățile nu vor aștepta prea mult timp pe tarabă.

Apele tulburi ale emergenței

Puțini s-ar fi gândit că Brazilia ar putea fi teatrul unor proteste masive. O țară aflată într-o dezvoltare vibrantă, cu creșteri amețitoare ale PIB-ului și cu o populație din ce în ce mai prosperă nu pare în niciun caz un candidat pentru mișcări sociale masive. Cu toate acestea realitatea este cea din stradă și marele deranj brazilian este cât se poate de real.

După Turcia, aflată încă într-o luptă surdă de stradă și cu mari șanse de transformare în război civil(probabil vom mai avea timp să discutăm despre această posibilitate), Brazilia este a doua națiune emergentă care cunoaște o evoluție geometrică a protestelor. Pentru observatorii externi lucrurile par inexplicabile. În lumea aflată într-o criză fără ieșire, evenimentele din ograda „noilor îmbogățiți” par, mai degrabă, niște mofturi inutile. Lucrurile sunt însă mult mai complexe decât ar părea la prima vedere.

Iar minciuni!

În articolul publicat în această dimineaţă am făcut câteva observaţii referitoare la creşterile bugetelor Preşedinţiei şi Parlamentului. Problema este că, în analiza făcută, datele pentru anul 2004 erau greşite. Nu are sens să vă spun că, din comparaţia merelor cu perele n-avea cum să iasă ceva valid, motiv pentru care am fost nevoit să şterg întregul articol. Mea culpa şi multe mulţumiri lui Cristian Dogaru, cel care mi-a atras atenţia asupra greşelii.

Revenind la problema bugetelor celor două instituţii, aveţi ataşate prezentului  articol două grafice cu evoluţiile din 2005 până în prezent ale bugetelor celor două instituţii. În principal, ceea ce a spus ieri preşedintele e corect(comparaţia 2004-2012), dar a omis să vorbească despre suplimentările mai mult decât generoase de care a avut parte în perioada în care coaliţiile sale au fost la putere. 

Pretul aurului