Chile - o tragedie care nu se va termina niciodată

În anul 1970, în fruntea Republicii Chile ajunge preşedinte Salvador Allende. Era o perioadă romantică pentru republica sud-americană căreia comuniştii sosiţi democratic la putere îi promiteau un viitor de aur. Măsurile loate şochează toată lumea. „La vía chilena al socialismo”, programul economic al lui Allende, era unul pur comunist care viza, în paralel cu majorările salariale ale muncitorilor şi pensionarilor, un val de naţionalizări în industrie(minele de cupru), sistem bancar şi agricultură. Au loc îmbunătăţiri substanţiale ale sistemului de sănătate, iar învăţământul prinde aripi prin intermediul unui program consistent de şcolarizare. În general, regimul lui Allende a avut o publicitate externă favorabilă, beneficiind de imaginea unor personalităţi de prin rang, precum poetul Pablo Neruda care a servit ca ambasador al ţării în Franţa.

Popor şi populaţie

Sunt oameni pe care-i simţi aproape instantaneu că sunt români şi în care ştii că poţi avea încredere. Oameni care respiră româneşte într-un mod atât de natural, fără pic de falsitate şi fără a încerca să amplifice cumva acest lucru. Îi găseşti pe unde te aştepţi mai puţin, atât pe vârful unui multe cu turma de oi cât şi la conducerea unei companii sofisticate. Adevăraţii români sunt distribuiţi uniform pe toată suprafaţa acestei ţări. Şi, repet, absolut totul e natural în comportamentul lor, fără urmă de falsitate sau îngâmfare. Aceşti oameni formează ceea ce numesc eu poporul român.

Cum va distruge tandemul Iohannis-Orban sistemul de pensii

Ca să înţelegem ticăloşia şi amatorismul jupânilor butonari care au obţinut ilegal controlul ţării nu avem nevoie de documente clasificate sau de studii aprofundate. E necesar să trecem doar de declaraţiile sforăitoare ale influencerilor prostovani şi să citim „pas cu pas” ceea ce propun cei doi „tragicomici” ai politicii noastre, anume beţivul Orban şi prostovanul nostru naţional, Plăvanul. Cu alte cuvinte, lucrăm cu materialul clientului, nu cu ipoteze sau alte artificii.

Şi tu, Barna?

Mulţi suferă de orbul găinii în ceea ce-l priveşte pe Barna, limitându-se la „perversa de pe Târgul Ocna” pe care-a încasat-o de la Plăvan. Într-adevăr, bastârca pe care şi-a luat-o e una dură însă, ceea ce nu se vede e că ea nu are atâta legătură cu Plăvanul sau cu PNL.

Toţi analiştii mai mult sau mai puţin politici se limitează la chestiunea de suprafaţă, anume că Plăvanul i-a tras-o lui Barna. Şi, spun ei, a făcut-o pentru a-i tăia aripile useristului astfel încât acesta să nu intre în turul 2, unde l-ar fi încurcat teribil. E o judecată falsă. În orice scenariu, Barna nu intră în turul 2. Chiar dacă s-ar retrage Veorica, locul ei ar fi luat nu de Barna, ci de Diaconu! Ceea ce s-a întâmplat la europarlamentare e o excepţie generată de o supra-umflare a unei formaţiuni fantomatice. Chestie la care se pricep de minune „serviciurile”.

Trump şi de la capăt

Lupta care se dă la Washington e una crâncenă. Pe de o parte, beneficiind de o campanie media isteroidă, democraţii încearcă să-l suspende pe Trump. Nu zic că n-ar fi posibil, mai ales în condiţiile în care în joc a intrat întreg statul subteran american. Numai că, într-o asemenea situaţie, consecinţele ar putea fi mult mai violente.

De partea cealaltă, Trump şi apropiaţii săi strâng dovezi împotriva statului subteran american. Aici e vorba de o mare parte a CIA, de foştii săi şefi şi de o groază de agenţi şi analişti ai instituţiei. Avantajul lui Trump e dat de faptul că, într-o oarecare măsură Justiţia americană e independentă. Când un judecător e pus în faţa probelor irefutabile trebuie să dea decizia corectă. Nu-i ca la noi unde mult prea mulţi sunt tentaţi să-şi vândă sufletul pentru postul călduţ pe care-l ocupă cu ajutorul „băeţilor din serviciuri”.

Ecuaţia siriană

Mai nimeni nu înţelege ce se întâmplă în Siria. Trump vine cu o retorică ieftină, turcii îşi văd de treabă în timp ce toată lumea se uită cu perplexitate într-o zonă din care nu se mai înţelege nimic. Aparent doar. În realitate treburile sunt cât se poate de simple.

Facts

1

PIB-ul României a crescut cu 35% de când „Ciuma Roşie” a preluat guvernarea de la de la „Guvernul meu”, recte Cioloş. Care „Guvern al meu” reuşise în doar un an să producă ţării un dezastru de proporţii: creşterea deficitului bugetar, scăderea drastică a colectărilor de taxe şi impozite, blocarea economiei, ştrangularea absorbţiei de fonduri etc.