Bani aruncati

În 2004, un Parlament inconştient vota în unanimitate legea pentru privatizarea Petrom. Cea mai mare companie românească era cedată unor outsideri austrieci în condiţii cel puţin dubioase: OMV plătea statului 669 milioane de euro pentru preluarea a 33% din acţiuni şi, în urma unei majorări de capital social de 801 mil euro, devenea acţionar majoritar.O clauză a contractului de privatizarea prevedea plata timp de zece ani de către statul român a unei sume de 60 milioane de euro anual pentru activităţile de ecologizare(parcă aşa suna clauza, sper să nu mă înşel). Cu alte cuvinte, cei şase sute de milioane plătiţi de OMV se întorceau către Petrom în zece rate. De asemenea, odată cu această privatizare, statul român şi-a cedat toate rezervele strategice de petrol, iar pentru a nu-i supăra pe "vedeţii" austrieci au fixat, prin aceeaşi lege păguboasă, o redevenţă fixă în dolari. Cât de prost trebuie să fii ca să nu-ţi dai seama că, pe termen mediu şi lung, inflaţia îţi erodează respectivele încasări? Tot acest contract este într-adevăr o mare necunoscută, iar vinovat pentru încheierea sa în aceste condiţii este întreg spectrul politic (doar s-a votat în unanimitate). Fiţi convinşi că cei care se erijează în luptători împotriva contractului nu sunt altceva decât nişte farsori de doi bani.

Marele câştig(dacă poate fi numit aşa), susţin cei care au parafat privatizarea, ar fi aşa-zisa acţiune de aur pe care o deţine statul. Aceasta permite un drept de veto statului, cu toate că este acţionar minoritar. Chiar şi această "facilitate" este discutabilă, având în vedere că "acţiunea de aur" nu este văzută cu ochi buni de Comisia Europeană(care evident uită de legile similare cu rol protecţionist din Germania sau Franţa).

Recent, OMV şi-a exprimat intenţia de a opera o majorare a capitalului social la Petrom. În total, OMV doreşte să pompeze ~ 1 miliard de euro pentru dezvoltarea capacităţilor de extracţie şi producţie. În subsidiar, cel mai probabil, acţionarul majoritar al Petrom doreşte să-şi majoreze cota de deţinere, prin forţarea unei majorări de capital social acum, când statul se află într-o sărăcie lucie. În mod cu totul surprinzător, Ministerul Economiei(care deţine 20.64%) a anunţat că participă la majorare. La fel şi Fondul Proprietatea (20.11%). Marea întrebare care se pune este dacă merită aruncaţi banii pe această majorare, iar opinia mea este că nu. În mod normal, acţiunea iniţiată de OMV ar trebui blocată şi, în paralel, ar trebui să căutat un investitor care să preia cota deţinută de stat(inclusiv acţiunea de aur, dacă dpdv juridic este posibil aşa ceva). Poate că sună nebuneşte ceea ce am afirmat, dar trebuie să privim realitatea în faţă: OMV nu este interesat decât de extracţie. Statul român este practic impotent şi nu prea pare "creativ" la capitolul taxe pentru suplinirea redevenţei fixe. Ieşind din afacere se câştigă două lucruri: pe de o parte statul primeşte bani reprezentând contravaloarea acţiunilor deţinute, iar pe de altă parte, în faţa unei necesităţi stringente de bani poate redeveni creativ în ceea ce priveşte redevenţa. Nu de alta, dar în cazul puţin probabil în care aş găsi petrol în curte, aş fi nevoit să plătesc o redevenţă mai mare decât Petrom-ul, lucru care n-ar fi tocmai OK.

Cred că a venit momentul în care statul să-şi restructureze la sânge business-urile. Acolo unde are participaţii minoritare trebuie să vândă, iar unde este majoritar trebuie să-şi întărească poziţiile. Din păcate nu avem oameni politici capabili să ia măsuri radicale, dar asta este deja este o altă discuţie.