Razboaiele hilare din industria auto

Fără doar şi poate, anul care se apropie de sfârşit a fost cel mai prost an pentru producătorii auto. Confruntaţi cu o contracţie bruscă a pieţei cauzată de o criză care parcă nu se mai termină, producătorii fac eforturi disperate de a trece cu bine această perioadă nefastă. Evenimentele de care am avut parte până acum sunt dintre cele mai ciudate şi imprevizibile. S-ar fi gândit cineva că marii producători americani puteau ajunge pe marginea prăpastiei, că mărci cu rezonanţă vor dispărea sau că necunoscuţi răsăriţi de nicăieri vor apărea în prim-planul industriei? Poate că nu, dar asta nu a împiedicat producătorii americani să treacă prin furcile caudine ale falimentului, pe Porsche să devină pradă a "vânatului" Volkswagen, pe Volvo să intre sub "dominaţie" chineză sau pe Saab să "cocheteze" cu moartea. Nu cred că greşesc dacă spun că în această ramură am avut evenimente cât pentru un secol. Şi, de asemenea, nu cred că acest tăvălug s-a terminat.

Cum sfârşitul anului se apropie cu paşi repezi, mi-au reţinut atenţia două evenimente hilare care, probabil, vor ţine pagina întâi a primelor luni ale lui 2010. Primul vine din Europa şi are în centrul atenţiei pe Opel. Decizia General Motors de a nu mai vinde Opel a stârnit supărarea celor care puseseră la cale blatul cu ruşii. Autorităţile germane au protestat, dar şi-au reprimat rapid sentimentele negative sub presiunea mutării capacităţilor de producţie din Germania. Singurii vocali au rămas ruşii care, prin vocea ţarului Putin, au condamnat "atitudinea arogantă" a GM. În traducere liberă, aceasta nu este altceva decât un fel de "declaraţie de dragoste" pentru produsele GM pe piaţa rusească. Ultimul ieşit la atac în această confruntare a fost preşedintele Sberbank, German Gref. Acesta a declarat vineri pe un post rusesc de televiziune că GM trebuie să plătească voluntar o compensaţie către banca rusească din cauza nehotărârii de care a dat dovadă. Rămâne de văzut dacă vreo instanţă din lumea civilizată va lua în considerare plângerea lui Gref care a lăsat să se înţeleagă că va merge cât de departe se va putea cu această cerere. Personal tind să cred că omul băuse cam multă vodcă, altfel este de neînţeles cum poţi cere o compensaţie pentru că unii n-au vrut să-ţi vândă un bun care le aparţinea. Aici poate numai justiţia sovietică ne-ar putea ilumina.

Pe cealaltă parte a lumii, în Venezuela, Hugo Chavez şi-a descoperit veleităţi în ceea ce priveşte construcţia de maşini. Cum, pe fondul crizei, popularitatea sa are de suferit puternic, aventurierul de la Caracas este pus pe fapte mari. Aşa se face că a ameninţat cu naţionalizarea fabricilor auto din Venezuela. Motivul supărării este dat de faptul că producătorii internaţionali nu transferă către ţara sa ultima tehnologie. De asemenea, Chavez este supărat că nu se produc mai multe maşini destinate zonelor rurale. În cazul în care ameninţările circarului de la Caracas vor fi puse în aplicare, Toyota, Chrysler şi General Motors şi-ar pierde unităţile de producţie din Venezuela. Ceea ce este de-a dreptul hilar este că, în cazul unei naţionalizări, Chavez şi-ar tăia singur creanga pe care stă. Unităţile de producţie din ţara sa nu fac altceva decât asamblarea autovehiculelor venite sub formă de CKD-uri. În aceste condiţii, prin naţionalizare nu ar obţine altceva decât oprirea producţiei autohtone, cu consecinţe nefaste pentru economie. În timp ce oficialii Toyota au contactat ambasada Venezuelei din Tokyo, ceilalţi reprezentanţi ai producătorilor afectaţi de declaraţiile belicoase au preferat să nu reacţioneze. După ce a naţionalizat cât a putut, Chavez îşi trăieşte ultimele iluzii şi de-aici înainte nu-i mai rămâne decât să se bată cu spiritele nefaste care au ceva cu Venezuela. Lăsând gluma la o parte, nu pot să nu mă gândesc la costurile pe care le va plăti Venezuela pentru că şi-a permis luxul de a avea drept "comandant suprem" un circar ratat. Dar, despre consecinţe vom vorbi la timpul potrivit.