Dileme estice

În timp ce lucrurile par a-şi reveni pentru est europeni, câteva ştiri sunt menite a le strica speranţele de revenire. În primul rând trebuie să amintim opinia lui Eisuke Sakakibara, conform căruia actuala recesiune se va întinde cel puţin până în 2018. Dacă numele celui care a emis această prognoză vă este necunoscut, vă voi spune numai că individului i se mai spune şi Mr. Yen. Aceasta deoarece a lucrat timp de peste 20 de ani în Ministerul Finanţelor din Japonia(cea mai mare perioadă ca vice-ministru), fiind responsabil pentru afacerile internaţionale. Orice prelungire a crizei mondiale înseamnă pentru Estul Europei(poate mai puţin Polonia şi Cehia) o adâncire a problemelor financiare, scăderea accentuată a economiei şi o înrăutăţire a nivelului de trai.

Cel de-al doilea element de risc vine dinspre farul călăuzitor al Europei de Est, adică din partea Austriei.  Vineri, în timpul uni briefing, Guvernatorul Băncii Centrale a Austriei, Ewald Nowotny a declarat că ţara sa suferă de faptul că este percepută ca o ţară est-europeană, în timp ce orientarea sa este strict către vest. Teoretic, ceea ce susţine Nowotny poate fi adevărat, dar delictul pe care-l face este acela al omiterii cu bună ştiinţă a unor realităţi. Temerile investitorilor nu sunt legate de apartenenţa geografică a Austriei la o anume falie europeană ci de realităţile economice ale ţării. Şi aceasta pentru că Austria este legată ombilical de Est prin băncile sale. Atâta vreme cât expunerea Austriei pe Europa de Est este aproximativ egală cu PIB-ul ţării, în condiţiile unei continuări a crizei se va pune problema sustenabilităţii construcţiei austriece. Până acum, ţara nu a dat semne de slăbiciune, dar actualele realităţi economice o pot transforma într-o pradă destul de bună pentru speculatori.

Declaraţia lui Nowotny a fost dată în condiţiile în care se constată o subţiere a cererii de bonduri austriece, o etapă care probabil i-a pus pe gânduri pe oficialii ţării. Până acum Austria a absorbit rapid şocurile, chiar dacă acestea s-au numit, spre exemplu, Hypo Alpe Adria sau altele cu reverberaţii ceva mai apropiate de noi. Problema expunerilor austriece era de actualitate pe la începuturile crizei, însă, atunci nu se ştia exact care va fi impactul crizei. Acum, după episodul Irlanda, ecuaţia se schimbă, iar problema expunerilor se acutizează. Ceea ce pentru estici poate însemna o nouă sursă de probleme. De data aceasta, mult mai mari decât cele pe care le-au avut până acum.