O poveste chinezeasca

Plictisit de politichia şi întorsăturile evenimentelor actuale, zilele zilele trecute căutam să citesc ştiri ceva mai interesante. În tot mormanul de WikiLeaks şi alte subiecte la modă, am găsit însă un subiect atât de interesant, încât îl voi repovesti mai jos.

La un an după prăbuşirea Uniunii Sovietice, Rusia a început să vândă din arsenalul militar pe care-l deţinea. O făcea atât din cauza unei  jene financiare cât şi dintr-un calcul oarecum pragmatic: indiferent de ceea ce faci, în timp, tehnologia militară pe care o deţii se uzează moral. Astfel, decizia vânzării de armament către armata chineză a fost una normală care, în plus, i-a şi ajutat pe ruşi să depăşească o perioadă dificilă. Ani buni China a fost cea mai importantă piaţă de desfacere pentru armele ruseşti, iar aceste contracte i-au propulsat pe ruşi pe primul loc în ierarhia exportatorilor de arme.

Unul dintre cele mai interesante contracte a fost cel legat de avioanele de luptă Suhoi 27. După ce au achiziţionat un număr impresionant de avioane, chinezii au reuşit să cumpere şi licenţa de fabricare a acestora. E drept, licenţa prevedea fabricarea avioanelor utilizând anumite componente importate din Rusia. Un fel de certificat de asigurare al ruşilor că lucrurile nu vor scăpa de sub control.

După masivele importuri de tehnologie militară, armata chineză s-a oprit brusc din mania achiziţiilor. Mai precis, de doi ani ruşii n-au mai primit nicio comandă substanţială. Motivul? Un clasic joc chinezesc. În perioada dotării armatei, chinezii au desfăşurat în paralel un program de însuşire a tehnologiei cumpărate, de copiere şi îmbunătăţire a sa. Clasicul clonaj chinezesc transpus în tehnologia militară.

Astfel, unii au fost surprinşi să constate cum chinezii au început să invadeze pieţele specializate cu echipamente militare mai ieftine şi mai bune decât cele importate în trecut de la ruşi. Dar ceea ce a surprins cu adevărat jucătorii internaţionali din domeniu a fost intrarea Chinei pe piaţa tehnologiilor militare de vârf, mai precis pe cea a avioanelor de luptă. După ce au reuşit clonarea unor echipamente esenţiale, de genul radarului(a cărui acurateţe este decisivă pe un avion de luptă), chinezii au reuşit să pună la punct propriul motor de avion, ceea ce deschide calea apariţiei unor noi generaţii de avioane 100% chinezeşti, bazate la origine pe tehnologia rusească.

Poate că acest lucru nu ar fi foarte deranjant pentru ruşi, dar e un mic amănunt care ar trebui să-i facă să-şi regândească strategiile: cu noile produse chinezii le fură clienţii. Aşa s-a întâmplat, spre exemplu, cu armata Pakistanului care este dotată cu avioane Suhoi produse de China în colaborare cu... Pakistanul. Iar acesta e doar un exemplu. Piaţa ţărilor în curs de dezvoltare, avide după tehnologii militare ieftine este mai mult decât tentantă, iar aici, cu noile oferte, China ar putea face jocurile în perioada imediat următoare. 

Nu putem spune decât că avem de-a face, din nou, cu un model chinezesc pus impecabil în practică. Pentru noi ar trebui să se constituie într-o lecţie despre cum din consumator trebuie să te transformi în producător. Evident, pentru asta mai ai nevoie şi de ceva minte, în special prim mediile rarefiate ale puterii.