Basescu a ales: ramane demagog!

Am asistat ieri la un circ generat de un individ aflat in delirium tremens. N-am înţeles foarte bine rolul şmenarului politic băsescu în ceea ce priveşte modificarea constituţiei sau a arhitecturii regionale a României. Şi n-am înţeles-o din cauză că preşedintele nu are acest rol. Desigur, dacă ar fi fost vorba de un preşedinte normal probabil că n-am fi avut parte de circ, dar cum, din nefericire, cel mai înalt post al statului este ocupat de un găinar, rezultatele nu întârzie să se arate.

De fapt, băsescu n-a vrut decât un singur lucru: să le sugereze ungurilor că există o înţelegere cu opoziţia pentru structura regională şi, în final, să forţeze aberanta chipurile reformă a administraţiei locale. Din nefericire pentru el, transmiterea în totalitate a întâlnirii cu liderii USL n-a lăsat loc de interpretări şi întreaga încercare de manglire a partenerilor politici s-a transformat într-un eşec răsunător. Într-o ultimă încercare disperată l-a întrebat discret pe Antonescu dacă mai rămân în opoziţie. Răspunsul acestuia, anume că preşedintele ar trebui să aibă alte griji mai mari l-a lăsat KO. Nervos din cauza ratării obiectivului, a ieşit în final pe post pentru a-i înjura pe cei care i-au stricat jocurile. Penibil!

Încercările sterile ale lui băsescu de distragere a atenţiei publicului de la dezastrul guvernării sale încep să fie sortite eşecului. Ultima găselniţă, promovată cu insistenţă de posturile de o mare respiraţie intelectuală gen OTV, este cea referitoare la prezumarea caracterului licit al averii. Prin această încercare penibilă, băsescu vrea să convingă prostimea că el va fi cel care le va oferi ultimul circ posibil: acela de confiscare a "averilor bogătaşilor". Bineînţeles că demagogul de serviciu nu are de gând să promoveze aşa ceva deoarece el şi familia sa s-ar număra printre primele victime. Însă ştie că e un lucru care funcţionează la prostime şi încearcă să se agaţe cu disperare de el. Mai mult, ştie că a funcţionat la Vadim în 2000, aşa că se gândeşte că va merge şi acum. Probabil că în gândirea sa comunistoidă, ameninţarea  cu Legea 18 ar trebui să fie un lucru care să sperie pe toată lumea. Poate că aşa se va întâmpla, dar sperietura în ziua de azi nu înseamnă altceva decât mutarea unor bani în locuri în care proprietatea nu este subiect de negociere politică.

Din nefericire pentru noi, comportamentul demagogic al lui băsescu va prelungi circul încă cel puţin un an. Simţind că timpul curge în defavoarea sa va încerca să se agaţe de putere cu orice preţ, generând crize politice, atacuri aberante şi propuneri abracadabrante. E o veste proastă pentru noi: circul va continua şi, din nefericire, asta ne-ar putea fi fatal. Dar, până la urmă, cui îi pasă? Încă sunt destui prostălăi care-l susţin.