Nișe profitabile

În urmă cu un an niște tineri „lansau la apă” un concept efectiv revoluționar. O placa „all in one” la un preț derizoriu. Raspberry Pi este numele găselniței pe care o consider una dintre marile realizări ale anului trecut. Practic, pentru o sumă infimă(25 -35$, în funcție de variantă) ai baza pentru a-ți dezvolta un computer cât se poate de OK. 

Dacă m-aș apuca să dezvolt domeniile în care micuța placă și-a dovedit utilitatea aș depăși ca întindere ceea ce a produs acest blog până acum. Desigur, un sistem bazat pe Raspberry Pi nu are puterea de procesare a unui desktop; nici măcar a unui netbook. A pune discuția în acești termeni nu este însă productiv. Plăcuța englezilor are suficientă putere pentru a-și face treaba. Iar ceea ce s-a realizat până acum cu ea demonstrează că încă nu și-a atins limitele. 

Însă ceea ce ne interesează pe noi este partea pământească a problemei, adică banii făcuți de găselnița asta. Vânzările de peste 1.2 milioane de bucăți în 2012 ne sugerează că Rapberry Pi a fost un succes. Un succes atât de mare încât a pus la muncă marii jucători din industrie. Iar concurenții au apărut precum ciupercile după ploaie.  BeagleBone Black este răspunsul pe care cei de la Texas Instruments l-au dat, însă prețul este de 45$. Cubieboard e o altă alternativă la un preț de 49$. În joc a intrat și VIA cu linia APC. Interesant e că VIA a lansat APC Paper, un computer rulând Android 4.0 mascat într-o carcasă sub formă de carte. Prețurile însă depășesc binișor cei 25$ ai zmeurei. La fel stau lucrurile și cu ceilalți concurenți proveniți din „marea industrie”. Spre exemplu, AMD a intrat într-un parteneriat din care a ieșit la lumină Gizmo Explorer, un fel de Raspberry cu steroizi. Prețul său însă este de 199$ ceea ce-l aruncă într-o nișă extrem de strânsă, din care nu cred că va vedea vreodată cum arată profitul.

Văzând toată această vâlvă din jurul unei plăci cu specificații modeste ar trebui să tragem ceva concluzii. Prima ar fi că băieții din spatele proiectului au răspuns unei cereri care efectiv nu era acoperită. Au reușit prin conceptul lor să genereze o nișă extrem de profitabilă. Propunerea lor e cât se poate de simplă și onestă: cu banii pe care-i uiți prin buzunare ți se oferă o placă având performanța de care ai nevoie într-o groază de situații. E lucrul pe care nu l-au înțeles încă mai marii din industrie ale căror propuneri pornesc de la calculele de profit, nicidecum de la nevoile utilizatorului final. Acesta este motivul pentru care ei merg pe un drum înfundat, în timp ce Raspberry PI are viitorul înainte.

Probabil sunt nedrept atunci când amintesc despre Raspberry Pi fără a spune o vorbă despre un alt proiect de succes: Arduino. În 2005 Arduino a pornit ca un proiect studențesc în Ivrea. De-atunci designul deschis al proiectului și ușurința în utilizare au contribuit la democratizarea automatizărilor. O groază de proiecte dezvoltate în jurul platformei low cost au contribuit la popularizarea Arduino și chiar, aș spune, la marginalizarea marilor jucători din domeniu. Mai mult, Arduino a contribuit la ușurarea extremă a muncii de prototyping. Cât s-a câștigat din Arduino? Mi-e greu să estimez, dar cred că e vorba de sume imense. Pornind de la banii făcuți de Atmel Corporation(producătorii microcontrollerului) și coborând pe linia producătorilor de senzori, a integratorilor, a vânzătorilor de kit-uri s.a.m.d. ajungem la un business extrem de generos. Ceea ce părea inițial o nișă strâmtă(cam asta și era în vremea în care mai marii siliconului făceau jocurile acolo) s-a transformat într-un sector extrem de profitabil.

Mai vreți exemple? OK, mai am unul care se află încă la începuturi. De câtva timp se vorbește insistent despre un nou sistem de operare pentru dispozitivele mobile: Firefox OS. Proiectul s-a dezvoltat rapid, există numeroase versiuni ieșite din producție, există emulatoare ale sistemului de operare. Firefox are în jurul său o comunitate vibrantă care a reușit dezvoltarea celui mai bun browser web(din punctul meu de vedere și v-aș fi recunoscător dacă n-ați comenta această opinie!). Motiv pentru care noul sistem de operare pentru dispozitive mobile pare a avea o masă critică de utilizatori gata pregătită „de atac”. Vi se pare că lipsește ceva din peisaj? Desigur, ar mai fi nevoie de ... un telefon! La ce bun un sistem de operare pentru dispozitivele mobile fără un telefon? Este lucrul pe care l-au înțeles niște spanioli care au lansat Geeksphone. Compania a produs două telefoane(Keon și Peak) la prețuri mai mult decât accesibile(91$ respectiv 149$), iar succesul a fost atât de mare încât nu au reușit să facă față comenzilor. Pur și simplu magazinul a fost blocat, iar în prezent sunt „out of stock” pe toată linia. Cu siguranță mizau pe un oarecare succes, însă nu se așteptau la o asemena avalanșă. Acesta pare a fi destinul tuturor proiectelor care răspund necesităților pieței și nu dorințelor imediate de profit creionate de birocrația marilor companii.

Acum pun punct prezentării unor nișe care s-au dovedit extrem de profitabile. Cu siguranță, exemplele sunt numeroase însă, în toate aceste exemple de succes este o constantă: creatorii conceptelor au pornit privind de jos în sus. N-au încercat să reinventeze roata ci pur și simplu au livrat-o la un preț grozav. Este lucrul care scapă întotdeauna marilor companii.