A trecut o săptămână de la shutdown-ul SUA. Angajaţi ai unor agenţii nesemnificative au fost trimişi acasă, în timp ce viaţa şi-a continuat drumul. În rest, mai nimic. Oare doar la atât se rezumă falimentul stăpânului lumii? E o întrebare.
În mod normal, oprirea unui stat care a deraiat de la un comportament normal e o dovadă de democraţie. Atunci când ai tendinţa să mănânci precum porcul, e chiar recomandabil ca o forţă oarecare să-ţi pună pumnul în gură şi să te salveze de la un dezastru. Pe hârtie, cel puţin, aşa stau lucrurile.
Practic însă avem de-a face cu o răfuială de doi bani. În realitate, locul analizelor la rece asupra situaţiei statului a fost luat de polemici politice sterile. Obama se răsteşte la republicani cerându-le responsabilitate, în timp ce republicanii îi spun că ei ar vrea, dar nu-i lasă prinţipurile. Oricât de disperat ar părea Obama atunci când ţipă din toţi rărunchii "Do not shut down the government. Do not shut down the economy. Pass a budget on time", tabăra adversă răspunde cu "no to Obamacare". Şi-atunci, mai mai că, punându-te în pielea lui Obama, îţi vine să replici ca-n bancul cu ţiganul cu "cine-a zis de mă-ta?".
Trecând peste elementele care ţin de o anumită estetică a politicii, trebuie să recunoaştem că, aşa cum era de aşteptat nu s-a întâmplat nimic notabil. Oamenii continuă să meargă la muncă(cei care au unde), magazinele sunt deschise şi totul pare neschimbat. Aproape că-ţi vine să-i dai dreptate lui Ron Paul, cel care strigă că aceasta e cea mai bună dovadă că statul e inutil. Însă lucrurile nu stau tocmai aşa, iar semnalele de alarmă vin dinspre tenebroasa lume discretă.
Într-adevăr, în timp ce oamenii de rând răsuflă uşuraţi deoarece au fost ajutaţi de către media să-şi reamintească faptul că SUA a mai avut, incepând cu 1976, vreo optsprezece shutdown-uri, în spatele uşilor închise nervozitatea se află la cote alarmante. După ce, încă de la începutul ostilităţilor, (super)Mario Draghi atrăgea atenţia că e un joc periculos, Buffett urlă asemeni unui ecou că arma politică a republicanilor ar trebui interzisă prin lege. Oare de ce? Ce i-o îngrozi atât de mult în condiţiile în care lucrurile par a funcţiona? Ei bine, situaţia este mult mai gravă decât pare, iar ceasul ticăie obsesiv. În condiţiile în care partida Obama-republicani va stagna în continuare, pe 17 octombrie SUA intră în încetare de plăţi. Adică faliment. Adică "end of story" pentru toţi cei care au pariat(sau au fost obligaţi să parieze) pe dolar.
Un default al SUA înseamnă, în realitate, un default mondial. Pierderile care ar fi înregistrate de state şi de particulari ar fi incalculabile, iar lumea economică ar fi efectiv dizlocată din rădăcini. Într-adevăr, aceasta nu va însemna că se va stinge definitiv lumina, însă ar fi turbulenţe fantastice care, cu siguranţă, ar scăpa de sub controlul oricui. Însă, mai presus de orice, marii bogaţi ar Americii(şi după ei toţi ceilalţi) şi-ar vedea averile topite într-o fracţiune de secundă. Ar fi probabil cel mai mare faliment din istorie, cea mai mare ştergere de avere operată vreodată. Oare ce partid din SUA se joacă în aceşti termeni? Mai mult, au început să se agite şi apele tulburi ale bancherimii toxice. Aşa se face că, unii dintre mai marii finanţelor, după vizitele pe care le fac pe la Procuratură pentru a mai semna nişte cec-uri grase întru iertarea păcatelor trecutului, îşi fac timp pentru a vizita politicienii finanţaţi. Nu de alta, dar mulţi dintre politicieni, par că n-au realizat încă un lucru simplu: dacă se topesc toate acele averi se cam duce de râpă şi jocul lor.
Toate acestea, puse cap la cap, mă fac să cred că, în cel mai scurt timp, vom parte de o înţelegere amiabilă a părţilor. Nu de alta, dar deja posibilele consecinţe i-au băgat pe mulţi în sperieţi. Numai că ameninţarea rămâne. Probabil plafonul de îndatorare al SUA va fi crescut însă orice om sănătos ar trebui să vadă realitatea din spatele fumurilor. Arma nucleară(cum ar spune Buffett) a fost scoasă la vedere şi a dezvăluit că regele e gol. Indiferent de ceea ce ar spune mulţi alţii, indiferent de cât de mult s-ar invoca diverse probleme de vizibilitate adevărul e unul singur: regele e gol. Gol goluţ! Şi, dacă între timp cineva ar mai pomeni ceva legat de ceaţă, probabil ar trebui să înţelegem că ceaţa, dacă există, se află în ochii sau în mintea noastră.
Chiar dacă am mai avut alte accidente similare în istoria recentă, actualul shutdown e diferit. America se află în dificultate, jocul de-a puterea şi de-a economia riscă să se dizolve la un moment dat. Când va fi însă aceasta e greu de intuit. Ţine de societate, de oameni şi de instincte. Atunci când toţi vom înţelege iluzia banului, atunci când refuzul iluziei va porni de jos, de la omul de rând, toate manipulările şi amăgirile vor dispărea ca prin farmec. Până atunci însă, jocul se va desfăşura normal, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
Cand dreptul universal la vot a dus la dreptul universal la bunastare, ca obligatie a cuiva sa o asigure, ceea ce se intampla este relativ firesc. Acum, parca mai mult ca niciodata, oamenii se incapataneaza sa nu invete din istorie. Sunt convins ca interesele sunt intrepatrunse profund, dar amanarea inevitabilului o sa duca la un haos incontrolabil.
RăspundețiȘtergereDin pacate o sa prindem vremuri interesante, daca nu din alt motiv, macar din acela ca retetele/obiceiurile/rationamentele dezvoltate de majoritatea populatiei in ultimii ani or sa fie bune de aruncat la gunoi.
tic tac ..............boom
RăspundețiȘtergere"Angajaţi ai unor agenţii nesemnificative au fost trimişi acasă"
RăspundețiȘtergereMda, ce pot sa zic, NASA (97% din angajati sunt in furlough), Educatie (94%), Trezorerie (82%), NIH (instutul care cerceteaza si testeaza majoritatea medicamentelor noi de cancer din SUA) 73% din angajati sunt pe tusa, Energy (agentia care inspecteaza centralele nucleare, a fost nevoita sa sisteze aceste inspectii etc). Detalii la http://www.slate.com/articles/news_and_politics/slate_labs/2013/10/federal_government_shutdown_agencies_with_the_most_furloughs.html
In plus de asta, nici un angajat civil al administratiei nu e platit (au avut grija sa excepteze militarii), chiar si cei care sunt obligati sa se prezinte la munca, nu mai primesc salarii de cand cu shutdown. E posibil sa se rezolve situatia si sa primeasca salariile pana la sfarsitul lunii, dar e posibil si sa se taraganeze, deci angajatii nevinovati (care deja au fost obligati sa ia 5-10 zile pe an concedii neplatite, la insistenta republicanilor) nu stiu cum vor putea plati ratele la casa sau alte necesitati.
Punctul cheie este ca republicanii (minoritari in Senat) sunt sabotori--nu sunt multumiti ca deficitul bugetar a scazut in fiecare an de cand este Obama presedinte (chiar daca datoria totala creste, deficitul este in scadere), si nu sunt multumiti cu "sequester" care l-au obtinut acum 2 ani si care a taiat toate cheltuielile discretionare cu 10%, si de ciuda ca nu pot sa il impiedice pe Obama sa implementeze un sistem de sanatate privat (pe modelul Elvetiei si Olandei, unde nu doar spitalele sunt private, ci si companiile de asigurare), inchid tot guvernul. Se intampla asa chestii si in alte tari, doar ca in alte tari asta duce la dizolvarea guvernului/parlamentului si alegeri cat de repede se poate. Bine ar fi sa fie asa si in SUA, din pacate Constitutia SUA este inerent instabila prin faptul ca ramurile legislative si administrative sunt independente una de alta. In secolele trecute, cand partidele nu erau polarizate politic, nu era o problema, dar in anii 1850-1860 si 1995-2013 asta a dus la gridlock. Anii 1850 au dus la secesiune si razboi civil, anii de acum cine stie la ce vor duce.
Cat despre debt ceiling, e ridicol--Congresul stabileste cat sa cheltuie guvernul, tot Congresul stabileste si cat sa incaseze guvernul prin taxe, prin simpla aritmetica deficitul anual, si datoria totala acumulata, este stabilita tot de Congres, care prin Constitutia SUA are "power of the purse" nu de presedinte. Presedintele nu are nici macar puterea sa prioritizeze anumite plati pentru a se putea incadra intr-un debt ceiliing, este fortat sa faca ce zice Congresul, si in momentul de fata Congresul da comenzi contradictorii
Poate ca scopul Republicanilor este sa il forteze pe Obama sa fie intr-o situatie imposibila, si orice ar face, sa il impeach apoi, cum au facut si cu Clinton in 1998 (cand l-au prins cu Monica Lewinski, dar ei se hotarasera de cu 4 ani inainte sa il impeach cu orice pretext). La fel sunt hotarati sa il impeach pe Obama cu orice pretext, si daca Obama nu le da motiv, creaza ei motiv.