Facebook si de la capat

 „Se-aude că plăvanul i-a promis Teleormăneanului că-l scapă de proces în cazul în care face cum zice în ceea ce priveşte guvernul. În acelaşi timp, ambasadorul licuriciului i-a promis lu' colegu' că dacă trece guvernul fără probleme, îi oferă conducerea partidului după condamnarea Teleormăneanului şi, de asemenea, măreaţa funcţie de comisionar între ambasade. Asta înseamnă să fii mafiot!”

În mare, din ce-mi amintesc, acesta a fost mesajul de la care a pornit toată problema. La vreo câteva ore de la postare, logându-mă pe Facebook primesc minunata notificare de blocare a contului.  O experienţă fabuloasă pentru cineva care vrea să înţeleagă cu adevărat mediul care e pe cale să apară. Vă propun aşadar în continuare să vedem cum merg lucrurile - vorba marelui Kurt Vonnegut.

Trezindu-mă în „realitatea blocată” mi-am propus să cooperez, doar ce era să fac? Aşa că, pac la războiu pentru recucerirea redutei. Pasul1 - zice Zuckerberg - recunoaşte-ţi prietenii. Ha, păi asta e floare la ureche pentru unu care a confirmat democratic orice cerere de prietenie. Încep să defileze ecrane. Primul prieten pe care trebuia să-l recunosc era reprezentat în următoarele ipostaze: un ghivecicu pământ în el, un buchet de flori, trei lăzi cu răsaduri, o păşune s.a.m.d. Întrebarea banală a lui Zuckerberg: spune-ne cine-i ăsta? Parcă era o ghicitoare de-aia gen „ce are patru picioare, blană miţoasă şi paşte”. Hait, m-am prins: e oaia. Pe dracu'! Zuckerberg mă pune să aleg din opt nume şi pe niciunul nu-l chema oaie. Asta e, zic, hai să-i dau skip. Următoarea, din nou floare la ureche: erau numai câini. Iar opt nume, iar skip. Apoi îmi zâmbeşte soarta. Îl recunosc pe Mirel Palada. Banal, zic. Apoi sunt inundat din nou de un potpuriu de căsuţe, peisaje bucolice s.a.m.d. Skip nu mai merge, aşa că aleg pe baza algoritmului „m-au trimis mama şi tata/să ghicesc unde e piatra ...”. Excepţional! Ultimul era un om pe care, în mod evident, „nu l-am văzut în viaţa lu' eu”. Desigur, aplic acelaşi algoritm imbatabil din care, probabil, Zucki decide că sunt infractor(sau poate că deja decisese, iar ăsta era un pas aşa, la mişto). 

„Începem etapa a doua, infractorule!” - pare a-mi spune Zucki. „Acu' să te văd! Dovedeşte că eşti tu!”. Ceea ce trebuie să faci nu e mare lucru: faci o poză color unui document de identitate şi-l pui la ei. Ei îţi promit că, după identificare, îl şterg de pe servere. Greu de crezut! Presupunând că e aşa, cum dovedeşti că dacă sunt neam de bin Laden m-ai legitimat? Simplu, probabil tipăreşti pe o hârtie dovada sau, şi mai simplu, ştergi aruncând mizeria fix la NSA. Dar să lăsăm supoziţiile! Ne-a spus Zucki să-i dăm docomentu' ce facem? Ceva din mine zice „las-o baltă”. Altă parte îmi spune „ce-i mare lucru?”. Până la urmă, ajung la înţelegere cu ambele părţi şi mă hotărăsc să încarc docomentul, dar cu chestiile gen serie, număr, CNP, adresă, poză s.a.m.d. blurate. Până la urmă vor să-mi verifice identitatea şi-atât. Dau să-ncarc, fail! Adică pur şi simplu nu merge. Hait, mă gândesc, e prea mare docomentu' şi nu le mai încape pe servere. Fă-l mai mic, optimizează imaginea(deh, o fi trebuind să respecte şi niscaiva criterii SEO) dă-i iar upload. Canci! „Ţi-am spus eu să stai de-o parte!” - îmi şopteşte autoritar vocea suspicioasă. O las baltă şi-i dau dracu'. 

Peste vreo câteva ore, diavolul îmi dă iarăşi ghes: „păi laşi tu atâţia prieteni fără vocea ta pe wall? Renunţi tu la succesurile(sik!) feisbucistice? Nu-ţi dai seama ce vor suferi ăia cu buchetu de flori, cu păşunea, cu căţelu s.a.m.d.?”. Rapid deci: login, „dovedeşte-ne infractorule”, upload. Succes! Aia e, conspiraţionistule. Merge! Peste vreo câteva ore, vine răspunsul lu Zucki: nu e bine, e prea mult blurat. „Să moară mă-ta!” - zic. „Păi n-ai spus, băi mediocrule, că vrei să vezi dacă sunt eu? Ţi-am arătat! Ce vrei mai mult? Număru' de la pantof? Amprenta dentară? Număru' de la cont??? Suspiciosul din mine pune gaz pe foc: „Ţi-am spus eu că eşti prost!”. Are dreptate! Astfel încât l-am băgat pe nea Zucki acolo de unde a venit şi am lăsat-o baltă. Poate rezista şi fără mine! La fel şi eu fără el.

Acestea fiind zise, cred că le-am răspuns tuturor celor care mă întreabă una-alta legat de subiectul FB. Prefer să postez azi acest material, iar luni(dacă mă încadrez în timp) să ne ocupăm pe îndelete de cenzură, identitate şi alte câteva nimicuri legate de facebook şi lumea care vine. Le mulţumesc tuturor celor care m-au urmărit, mi-au dat like şi m-au contactat. Pentru mine, cel puţin pentru moment, aventura facebook s-a terminat. Dacă vă face plăcere, urmăriţi-mă în continuare pe blog şi daţi share.