România la răscruce

Deşi previzibilă, hotărârea de ieri a CCR este una revoluţionară. Ştiu, sunt cuvinte mari, mai ales în condiţiile în care vorbim de o reinstaurare a normalităţii. Însă nu trebuie să ignorăm faptul că realitatea în care trăiam era atât de deformată încât normalitatea părea un vis mult prea frumos şi mult prea îndepărtat.

În primul şi-n primul rând, hotărârea de ieri a CCR reinstaurează statutul de republică parlamentară a ţării. Regimul Iliescu şi, mai pregnant, cel al lui băsescu, instauraseră ideea conform căreia România ar fi o republică semiprezidenţială. În vremea lui băsescu, prin şmecheriile sale specifice de golan de port, România aproape că se transformase într-o republică prezidenţială, fără a exista niciun fundament constituţional în acest sens. Aceasta conducea la abuzuri incredibile comise de către preşedinte în numele unui iluzoriu caracter „prezidenţial” al ţării.

De aceea, confirmarea statutului de republică parlamentară a ţării reprezintă o revoluţie în sine. Şi, personal, o consider cea mai potrivită formă de organizare pentru noi deoarece reduce posibilitatea ca ţara să devină moşia aflată la discreţia unui descreierat. Cei zece ani de băsism ne-au arătat cât de mult şi cât de tragic se poate deregla societatea. Ne-au demonstrat că revenirea ţării la dictatură se poate produce fără mari eforturi şi, de asemenea, că oricând se poate încropi un aparat de linguşitori şi obedienţi care să uşureze calea de acces a unui individ la toate cheile puterii. Din acest punct de vedere, hotărârea de ieri care statutează caracterul parlamentar al ţării şi care repune Parlamentul acolo unde-i e locul, adică în fruntea statului ca organ suprem, ne reîntoarce la democraţie, făcând o reparaţie mai mult decât necesară.

Un alt element remarcabil este reprezentat de readucerea procurorilor în limitele constituţionale, adică sub autoritatea ministrului justiţiei. Tot băsismul statutase o independenţă tâmpă a procurorilor pe care-i transformase într-un fel de stat în stat. Puteau face orice-i tăia capul, indiferent dacă era vorba de abuzuri, minciuni sau dosare abracadabrante deoarece nu-i putea trage nimeni la răspundere. Nici nu-i de mirare că într-un asemenea mediu s-au dezvoltat elemente deviante precum Portocală, Onea, Man s.a.m.d.

Nu în ultimul rând, eliminarea teleghidatei din fruntea DNA, ar trebui să pună capăt unei mult prea lungi perioade în care abuzurile instituţiei în cauză au reprezentat regula de funcţionare. DNA trebuie să devină o secţie care investighează marea corupţie, care recuperează banii furaţi, cu mult mai puţin spectacol, dar cu mult mai multă eficienţă.

Ar mai trebui adăugat şi că, într-o altă speţă,  s-a dat verde constituirii secţiei de investigare a infracţiunilor magistraţilor, alt element de o necesitate stringentă, întrucât investigarea acestor infracţiuni tot de către DNA conducea la abuzuri halucinante. A urmări penal un judecător doar pentru a pune presiune sau pentru că s-ar face vinovat de achitarea cuiva din lipsă de probe e de-a dreptul mizerabil.

Putem spune că suntem într-un moment de răscruce, în care, printr-o hotărâre dreaptă, s-a luat un jug de pe umerii românilor. Desigur, se deschide calea unor revizuiri răsunătoare şi a unor condamnări ale României pentru abuzurile comise în ultimii ani. Să sperăm însă că se vor găsi resorturile care-i vor face pe cei care-au comis abuzurile să plătească pentru această întoarcere a ţării în istorie. Nu trebuie să uităm niciodată că am trăit un nou episod de stalinism şi că toată deviaţia de la normalitate ar trebui pedepsită exemplar. Cei care se fac vinovaţi de toate aceste nemernicii trebuie să plătească.

Vestea bună însă e reprezentată de faptul că România începe să-şi recâştige suveranitatea, să redevină o naţiune. Este probabil cea mai bună veste pe care o puteam primi în anul Centenarului. Să sperăm că până la 1 decembrie ne vom recâştiga independenţa de care avem nevoie precum de aer!

P.S. Ceva îmi spune că cel mai afectat de plecarea lui Koveşi este fix băsescu, cel care era „criticul” ei, dar care, în perspectiva plecării odioasei de la DNA, începe să audă mai clar zornăitul cătuşelor. Se apropie ziua revanşei!