O întâmplare la mall

Știu, noi suntem ciumați. Cică a relaxat Arahat restricțiile și ăștia nevaccinați ca noi ar avea voie în mall dacă-și fac test. Vă spun sincer, n-am avut habar că dacă nu ești vaccinat n-ai voie în mall. Adică în cazul în care ai test negativ. N-am știut! Eu ca eu, că nu-s deloc fan mall, dar bunul meu prieten tovarășul Costel - probabil cel mai antivaccinist personaj de pe mapamond - cu siguranță nu știa nici el, cu toate că își face veacul prin zonele alea. Mă rog, face ceva business pe-acolo, că cică se câștigă bine de pe spatele proș tefeleilor. Dar el își făcea teste ca să meargă la mall. Și nici ăia de-acolo - care-i citeau cu cerbicie ceferticatul - clar nu știau chestia asta. Așadar, tovarășul Costel, sunteți cam la mâna mea! V-aș putea da la cremenal pentru zădărnicirea boalelor. 

Dată fiind chestia asta mi-am amintic că am avut și eu o experiență cu mall-ul. Nu acum, că n-am voie. Sunt ciumat! Ehei, am ezitat să v-o spun, dar vreau să fiu sincer. Așa că luați loc și cetiți ceea ce urmează.

Mă trezesc într-o sâmbătă ca orice sâmbătă. Plănuiam să merg pe la țară pentru niște lucrări. Știți cum e, ca să faci lucrări ai nevoie de prieteni, iar pe prieteni îi atragi cu fructele lichide pământului: mai un vin, mai o țuiculiță, mai un grătărel și uite-așa, îmbinăm utilul cu plăcutul.  Doar că în acea zi, la micul dejun, dinspre partea mai sensibilă a familiei primesc o solicitare ciudată: „Azi aș vrea să mergem și noi prin mall-uri”. M-am uitat strâmb încercând să-mi amintesc dacă ultima dată călcasem printr-un mall în urmă cu doi sau cu trei ani. Efectiv nu mai țineam minte! Pun cu voce tare în discuție dilema mea,  încercând să înțeleg de ce în acel moment trebuia să bănănăim toate mall-urile. „Cum, n-ai auzit? De luni n-o să mai avem voie acolo și ne mai trebuie o groază de chestii!”. OK - încercam eu să explic - n-o să mai avem voie, dar când aveam voie oricum nu mergeam pe-acolo. Astfel încât acum, din punct de vedere practic nu ni se pune nicio restricție! 

Vă imaginați, n-ai cum explica logic o chestiune precum aceasta. Tentația fructului oprit. Ni se trage de prea mult timp, e prea întipărită în codul nostru genetic. Așa că, iată-mă bântuind mall-urile. E un fel de-a spune. Mai precis, iată-mă așteptând pașnic să se termine nebunia. Mai o cafea, mai un ceai, mai o carte. Dar la un moment-dat m-am gândit să-mi iau o geacă, mai de vreme rece. E mai bine s-o iei de-a gata, mi-am zis. Și uite-așa m-am băgat în magazinul cu pricina încercând să-mi găsesc ceva pentru vremuri mai reci. Numai rahaturi: culori sterpe și combinate anapoda de croitori nebuni, unele prea subțiri, altele exagerat de groase. Unde să te uiți? De plictiseală am început să caut, iar până la urmă am găsit una. Era decentă, îmi stătea destul de bine și părea bine structurată. Mă așez la coadă așteptând să-mi vină rândul. La ditai magazinul întins pe X etaje, boii ăia aveau fix trei case, dintre care una era închisă. Marfă! Nu știu de ce, în timp ce mă cruceam văzând peticele second hand pe care oamenii și le cumpărau plătindu-le „de noi”, îmi trece prin cap să văd ce compoziție are geaca. Știți, e folmotocul ăla de etichete. Ei bine, înțepenesc când citesc ceva de genul că producătorii sunt mândri că au făcut o geacă din 100% poliester reciclat! Mă uit cu scârbă și cu uimire: adică pe un căcat practic second hand, făcut 100% din plastic trebuia să decartez vreo 600 EUR?? Bă, voi sunteți nebuni? Păi am ajuns să mă îmbrac de la vulcanizare???

Am ieșit de frică din magazinul ăla. Cine știe, mă gândeam, că poate că au pe vreunul care te pândește și dacă te vede că n-ai luat nimic te pune să cumperi ceva cu forța. Altfel nu înțeleg care-i sensul. Doamne, multă nebunie pe lumea asta! Așadar, pentru niște căcaturi făcute din plastic se înghesuiau tefeleii ca la fântâna cu leac! Mare ți-e grădina, Doamne!

După o perioadă de timp, undeva pe holurile lucitoare ale mall-ului, la insistențele exagerate ale părții brutale,  s-a reunificat famelia. „Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” - vorba poetului. „Nu ți-ai luat nimic?” - îmi spuse uitându-se lung la mine. „Nici eu, au doar prostii pe-aici! Abia am reușit să aleg două-trei chestii”. Mă rog, nu vă lăsați înșelați de aparențe. Când am ajuns în mașină era cât pe-aci să nu mai încăpem acolo din cauza ălora „două-trei chestii”.

Nu înțelegeam de ce unii simt nevoia să-și cumpere cabine de TIR în loc de mașini. Probabil asta e explicația: să încapă ălea „două-trei chestii”. Mă rog, nu acolo era esența. Pe mine mă neliniștește o chestie: dacă Arahat se hotărăște să facă pasul și să dea acces liber la mall pentru ca după să-și ia vorba înapoi? N-am chef de-o altă experiență similară, așa că, băi Arhat, am o propunere pentru tine: pune-le, bă și taxă! Stai liniștit că tot vor merge acolo! Și ca să fiu și eu liniștit, pune-le bă și crotali! Fix modelul de la oi. Și nu le pune gratis, ci pe bani. Stai liniștit, vor plăti!