Arme diferite

Cum recunoşti un imperiu decadent şi cum îţi dai seama că o altă putere răsare? În principal e deosebit de simplu: în timp ce puterea în ascensiune acumulează, puterea decadentă caute să-i taie aripile celei în ascensiune. Aşa se întâmplă lucrurile de când lumea. Imperiile ajung la impotenţă şi sunt măcinate de propria lor incompetenţă. De fapt, ironia sorţii face şi ca absolut toate acţiunile luate de imperiile decadente să sfârşească în final în curtea lor, distrugându-le ceva pe acolo. Iar finalu îl ştie toată lumea. 

Care-a fost motivul declanşării crizei din Ucraina? Ascensiunea Rusiei şi, mai mult, ameninţarea ca prin alianţa ruso-germană, întreaga Europă riscă să scape din mâna americanilor. De altfel aceasta este obsesia americanilor de mai mult timp. Dacă în timpul Războiului Rece pompau bani şi ajutoare cu nemiluita, după finalizarea acestuia, fără un duşman vizibil, americanii au început să joace la rupere. Un exemplu clasic: în momentul în care politicienii italieni au sesizat că după căderea URSS nu prea mai are sens prezenţa SUA în Europa, s-a declanşat operaţiunea „Mani Pulite” care a avut ca efect schimbarea din rădăcini a întregii clase politice italiene. Trebuie să vă mai arăt cu degetul că-n Franţa e un preşedinte-lacheu al SUA? Sau mai e nevoie să vă povestesc că Germania de acum este condsuă de un desant de marionete americane? 

V-am semnalat de mai multe ori faptul că sancţiunile împotriva Rusiei au avut ca efect întărirea Rusiei. Acum Rusia este cel mai mare producător mondial de grâu, cel mai mare producător mondial de fertilizatori, cel mai mare producător de rachete(şi arme în general), iar în scurt timp veţi constata cum lista de „cel mai mare” va conţine multe alte poziţii. În ciuda agresiunii teribile căreia trebuie să-i facă faţă, economia rusă se încăpăţânează şi iese pe plus în condiţii aproape imposibile: scăderi teribile ale hidrocarburilor vândute, sancţiuni din toate părţile s.a.m.d.

Însă n-am fi corecţi dacă nu ne-am uita şi dincolo, la finanţatorii războiului. Cum arată Europa şi cum arată SUA? SUA, cu toate că e impulsionată de noua întoarcere, în care Europa e obligată să-i cumpere hidrocarburile scumpe, nu profită din plin de asta. De altfel, chiar şi cu monopolul asupra Europei, gazul american e atât de scump încât nici măcar producătorilor de-acolo nu prea le iese mare lucru. Mă rog, ca de fiecare dată, unii se îmbogăţesc, dar nu-i acea „bogăţie suficientă” care ar impulsiona economia americană. Aiurea, bugetul e vraişte, adus din condei, iar datoria SUA e pe cale să crape. Vă daţi seama ce aberaţie: cel mai mare deţinător de datorie americană e Banca Japoniei, bancă eminamente falimentară în condiţiile în care nu ţine doar SUA în spate, ci şi Japonia cu mega sa datorie. 

Dar să lăsăm chestiunile tehnice pentru a observa alte elemente. Cum stau treburile în Europa? Jalnic! De altfel o constataţi pe propria piele atunci când vine vorba de preţurile imense ale energiei. Ca să înţelegeţi, preţurile reale pe care ar trebui să le plătească un român sunt de cel puţin zece ori mai mici decât cele actuale. Eu unul efectiv nu înţeleg cum un român care câştigă un salariu mediu pe economie reuşeşte să facă faţă facturilor imense. Nu mai vorbesc de pensionari sau de cei care au minimul pe economie! O jale similară e şi în Europa, în ciuda subvenţiilor uriaşe scoase din joben pentru a masca dezastrul. Iar dacă ne uităm la cum arată economiile statelor europene, vedem dezastrul absolut.  Germania va avea un deficit bugetar de peste 5%, iar Franţa probabil va depăşi 7%. Germania încă nu e problematică deoarece are un nivel foarte bun de gestionare a finanţelor ţării. De exemplu, gradul de îndatorare este la 60% din PIB şi e în scădere! Însă Franţa e un dezastru absolut! În 2020 a avut un deficit de 9%, iar în 2021 de 6.5%. De unde va plăti toate acestea în condiţiile în care datoria este acum de 98% din PIB? În scurt timp va exploda la peste 100% şi, cel mai probabil, va avea nevoie de FMI!

Mă rog, toate chestiunile pe care vi le-am arătat nu sunt menite a arăta că Rusia e superioară Occidentului. Nicidecum! Rusia este încă o economie destul de mică, orientată mai mult către interior. Astfel e greu de anticipat saltul pe care-l va face. Însă adevăratul gigant e China. Nu are de-a face cu războiul şi creşte într-un ritm ameţitor. Asta în ciuda alarmismelor occidentale. 

Să facem însă comparaţii reale. În timp ce-n SUA se fac hărţi şi infografice cu boschetarii trăind sub limita sărăciei, China are un plan extrem de temerar, anume creşterea clasei mijlocii de la 400 milioane de oameni cât numără în prezent, la 900 milioane de oameni! Faceţi un grafic al clasei mijlocii în SUA sau în mult mai socialista Europă şi o să înţelegeţi de ce cântecul de sirenă al Chinei va deveni refren la nivel mondial. Ce mai face China? Inovează, Integrează, Inginerizează! Toate strategiile de până acum ale Chinei, devin sinergice. 

Primul „I”- Inovare: Baza industrială şi comercială a Chinei se transformă într-un ritm uluitor într-una bazată exclusiv pe inovaţie şi tehnologii înalte. Din acest punct de vedere, Hong Kong-ul va juca un nou rol de „vârf de săgeată” pentru China. 

Cel de-al doilea I - Integrarea: Cum se posibil? China e în plină schimbare de paradigmă pentru a-şi echilibra piaţa internă cu cea externă. Acum avem China - cel mai mare exportator al lumii, iar în perioada imediat următoare vom vedea cum China devine şi cel mai mare consumator al lumii. Totul, integrat perfect în „Strategia Clasei Mijlocii”. 

Cel de-al treilea I - Inginerizarea: China face absolut totul planificat. Nu de acum, ci încă de la primul său Împărat. În cazul de faţă, ţara îşi restructurează programatic economia de stat, susţine economia privată şi introduce noţiunea de „dreptate a pieţei”. Asta înseamnă că economia de stat trebuie să devina una flexibilă şi orientată către piaţă, nu un element de blocaj sau manipulare a pieţelor. 

Cele trei principii se aplică nu doar la intern, ci şi la extern. Noul Drum al Mătăsii este un drum al comerţului şi integrării prin inovare, al schimburilor comerciale planificate şi reciproc avantajoase. În ciuda ideologiei sale de sorginte marxistă(de fapt o interpretare confucianistă a lui Marx), China nu-şi impune ideologia, ci merge în direcţia garantării reciproce a investiţiilor. 

Care-i planul Chinei? O integrare a ţărilor de pe Drumurile Mătăsii, dar o integrare aduce bunăstare, care ridică. Interesant e că fiecare asemenea bunăstare adăugată ţărilor prin care trece, adaugă bunăstare Chinei. Şi-aici e un element interesant dearece astfel China devine din ce în ce mai mare.

Ce face SUA, Ce face Occidentul? Încearcă să bombardeze strategia chinezească, să pună restricţii şi alte tălpi. Ce obţine? Lovituri în propria cocoaşă! În timp ce chinezii pun bunăstarea pe masă, Occidentul pune ideologia. Şi cine în ziua de azi mai dă vreun ban găurit pe ideologie? Poate doar ştirbii lui Liiceanu deoarece, dacă n-aţi observat, ştirbii din tabăra sa sunt din ce în ce mai mulţi şi mai puturoşi!