Naţionalismul dezirabil

Până în urmă cu puţin timp, a afirma că eşti naţionalist te arunca într-o zonă de izolare. Erai un ciumat în momentul în care contraziceai tezele fleşcăite ale moşilor impotenţi din spatele „fenomenului WEF”. S-a instaurat de multă vreme o falsă axiomă a inteligenţei globaliştilor vs prostia naţionaliştilor. Asta în condiţiile în care realitatea ne arată că izvorul nesecat de prostie vine tocmai din tabăra internaţionalist-globalistă. Dacă vreţi un exemplu, uitaţi-vă în cuibul de viermi infecţi numit SNSPA şi spuneţi-mi care dintre cadrele didactice de-acolo are un IQ mai mare de 90. Nu, nu e glumă, dacă ar accepta să se testeze, ar ieşi la lumină întreg puroiul. De altfel, pentru majoritatea, nici măcar nu e nevoie de vreo testare. Pur şi simplu îi laşi să deschidă gura şi înţelegi instantaneu despre ce e vorba. 

Însă, după ce Trump a câştigat alegerile, treptat s-a răspândit curentul naţionalist, patriotismul luând avânt. Nu vreau să pic în capcana în care l-aş considera pe Trump vreun patriot autentic, în condiţiile în care nici sinceritatea nu i-aş pune-o la îndoială. Trump era sincer, dar, ca orice american, e superficial. De asemenea, din toată ideologia sa a ieşit un artefact aproape comic, anume naţionalismul economic. Adică fix ceea ce convenea structurii subterane de putere.

De atunci a început să se răspândească noua formă de naţionalism, anume naţionalismul dezirabil. Este acela care-i permite unei nulităţi ca Meloni să vorbească în slogane patriotice în timp ce-şi îndeplineşte misiunea pentru care-a fost aleasă, anume reaşezarea vechii Axe contra Rusiei. Acelaşi naţionalism bulevardier face ca la noi să răsară tot felul de buruieni care trag la slogane precum beţivul la băutură. Altfel, toată această gloată e absolut inutilă. N-au habar pe ce lume sunt, dar pentru a intra „în lumea bună” a politicii îţi dau cu stângu-n dreptul, încercând să bată pe la poţile unor puteri, doar-doar i-o băga cineva în seamă. Ba că ar fi obligaţia noastră să le dăm din oficiu cetăţenia evreilor plecaţi de bunăvoie, ba că ar trebui să returnăm statului Israel banii pe care i-a plătit lui Ceauşescu, ba că nu trebuie să spunem nimic despre teritoriile noastre care acum sunt în Ucraina deoarece, vezi Doamne!, Ucraina luptă cu ruşii şi ruşii sunt eminamente răi!

Să le luăm pe rând: evreii nu au plecat din România pentru că n-ar fi vrut sau pentru că i-a dat Ceauşescu afară din ţară. Nu! Au plecat pentru că atât ei cât şi statul Israel au vrut acest lucru. Faptul că statul Israel a plătit pentru fiecare familie era perfect justificat în logica vremurilor de atunci. O plecare atât de masivă a populaţiei se lăsa cu distorsiuni economice care trebuiau cumva acoperite. La fel s-a întâmplat şi cu saşii. De ce-ar trebui să le dau eu din oficiu cetăţenia? Vor cetăţenia, sunt liberi s-o ceară pe baza legilor în vigoare. N-am înţeles de ce nu le dai prin lege cetăţenia românilor care-au emigrat pe la începutul secolului în America. Fără doar şi poate vei mai găsi nişte Andrew, John sau mai ştiu eu cum care-ţi vor spune că la origine sunt „rumanian”, dar nu ştiu să arate pe hartă unde-i ţara aia! „Român e cel care simte româneşte”, idioţilor!

Şi-o să vă mai spun o chestie legată de evrei. Foarte mulţi dintre cei care-au plecat atunci şi-au dat seama abia când au ajuns că au luat ţeapă, dar nu mai aveau ce să facă. De altfel, un amic evreu rămas aici se întreba cum naiba de-au acceptat atâţia evrei să plece din ţările în care ajunseseră în vârful piramidei sociale pentru a merge în Israel unde-au luat-o de la zero. Înţelegeţi probabil ce tragedie au trăit acei oameni. Şi n-au fost doar români, ci din tot Estul Europei, iar majoritatea din Rusia.

În ceea ce priveşte problema cu Ucraina, treaba devine de-a dreptul flagrantă. Păi ce patriot eşti mă, tu, cel care te uiţi în altă parte atunci când Zelenskyi comite atâtea abuzuri împotriva românilor de-acolo. Cum de nu iei măsuri când vezi că românii sunt luaţi cu japca şi aruncaţi în luptă în timp ce ucrainenii sunt strămutaţi din Donbas şi au bani să-şi cumpere proprietăţi în Cernăuţi? Cum e posibil ca românii să fie dai afară din biserici şi preoţii arestaţi? Cum e posibilsă se dea foc altarelor româneşti pentru a se spune apoi că ruşii au dat cu bomba, asta în condiţiile în care se vede limpede cine e vinovat după filmările de la faţa locului. Zici că eşti patriot pentru că eşti anti-rus? E simplu să fii „revoltat al sistemului”. Adică s-o faci pe istericul la adresa celor care spun împotriva trilului oficial. Cel mai elocvent exemplu e Cristian Tudor Popescu, ziaristul-manea care înfuleca rahatul cu polonicul, arătându-le proştilor cum trebuie să facă. Sau amazoana aia de la Realitatea care urla împotriva vaccinurilor în condiţiile în care cu un an în urmă declara redacţia „liberă de nevaccinaţi”. S-a dat liber la critica lui X, harşt şi eu! Cunoaştem specia.

Mi s-a luat de tot circul inept pe care-l văd derulându-se prin faţa ochilor noştri. Naţionalismul dezirabil e la fel de toxic precum globalismul galopant. Ar trebui să vedeţi asta în condiţiile în care un papiţoi precum Rareş Bogdan s-a transformat din globalist corect politic în naţionalist de fanfară. Mi-e scârbă, dar mă abţin deoarece ştiu că Ion Luca Caragiale, dacă-ar fi trăit în prezent, ar fi scris exact aceleaşi opere nemuritoare deoarece proştii, filfizonii, închipuiţii şi înfumuraţii fără motiv nu vor dispărea niciodată. Iar vinovăţia pentru proliferarea speciei ne revine tot nouă. Noi îi votăm, noi îi împingem în sus, noi nu exercităm presiunea care trebuie pentru eliminarea tuturor jivinelor de care ne tot lovim. Şi, mai grav, noi ne amăgim că dacă au spus un slogan rudimentar se dovedesc a fi „oameni de bine”. 

P.S. Pentru a nu fi greşit înţeles fac de pe acum precizarea că naţionalismul adevărat nu e anti-rus, anti-american, antisemit, sau mai ştiu eu ce alt anti. Patriotismul adevărat e „Pro România şi Pro Poporul Român” în întregul său istoric. Gândiţi-vă bine la asta pentru a nu pica în capcanele înşelătoare care se-arată la tot pasul.