Cum va arăta piaţa gazelor?

Conflictul din Ucraina va modifica pentru totdeauna ruta gazelor ruseşti. Asta este deja o certitudine, ca şi schimbarea modului de business al Gazprom. Încă de acum vă spun că cele două megistrale aruncate în aer de anglo-americani nu vor mai fi reconstruite. De asemenea, actualul traseu al gazelor prin Ucraina va fi eliminat. Iar aici vom avea şi o victimă colaterală, anume Austria. Să vă explic.

În timpul Războiului Rece, primele exporturi ale Rusiei către Occident presupuneau livrarea acestora până în prima ţară neutră din punct de vedere militar. Iar aceasta era Austria. Iată misterul existenţei Bursei de Gaz de la Viena! De asemenea, petrolul rusesc se exporta tot printr-o firmă rusească din Austria denumită Sowjetische Mineralölverwaltung(SMV, în traducere „Compania de Administrare a Petrolului URSS”) care, după data de 3 iulie 1956, este cunoscută ca Österreichische Mineralölverwaltungs Aktiengesellschaft sau, prescurtat, OMV. Vedeţi ce mică e lumea?

Legătura indisolubilă dintre Rusia şi Austria s-a păstrat inclusiv după căderea Cortinei de Fier şi de aceea tot ce este gaz în Europa se tranzacţionează la Viena. Ei bine, treburile s-au schimbat şi Viena va fi viitoarea victimă a regrupării Gazprom. Dacă până acum compania rusească transporta gazele până în curtea solicitantului(vezi modelul NS1&2), acum sunt obligaţi să-şi securizeze exportul. De renunţat e clar că nu vor renunţa la Europa, cel puţin nu pe moment. 

Într-adevăr, ruşii exportă puternic în China, iar capacitatea actualelor conducte e deja la maxim. Ar trebui construită o nouă infrastructură, anume „Power of Siberia 2”. Doar că chinezii sunt extrem de abili, ştiu că ruşii au probleme şi de aceea negociază dur întrucât pe moment toate avantajele sunt de partea lor. Însă şi China are un interes major să se conecteze mai puternic la „energia rusească” deoarece într-un conflict cu SUA şi-ar vedea importurile energetice extrem de afectate. Rusia oferă stabilitate şi predictibilitate, elemente de care are nevoie ca de aer China. Probabil extensia se va face, dar pe termen scurt Gazpromul este tot în aer.

Un alt domeniu este cel al GNL-ului. Şi-aici sunt probleme deoarece e nevoie de o creştere a scalei de procesare. Gazpromul trebuie să-şi facă staţii de lichefiere mai mari, să achiziţioneze o flotă de transport adaptată şi să intre puternic în acest business. Sunt pregătiţi pentru asta, dar scalarea necesită timp, tehnologie şi investiţii. Deci, din nou vorbim de un proiect pe termen mediu. Ce facem însă pe termen scurt?

Practic Rusia revine la paradigma din timpul Războiului Rece, dar pe altă cale, anume Turcia. Construirea Hub-ului Energetic Turcesc va avea multiple avantaje. În primul rând Gazprom nu se va mai interesa de transport la furnizorul final. Va fi treaba acestora să se lege la hub, adică la turci. De asemenea, prin acel hub vor trece atât gazele ruseşti, cât şi cele iraniene, azere sau kazahe. Astfel, gazul se depersonalizează, iar companiile europene nu mai cumpără de la ruşi, ci de la hub-ul turcesc. Circuitul gazului este, de asemenea, sigur deoarece trece prin Marea Neagră, prin apele teritoriale ale Rusiei şi Urciei, fiind atent supravegheat. În acest mod centrul de greutate al gazului se va muta din Austria în Turcia. Mai mult, ruşii vor inactiva conductele care trec prin Ucraina, lăsându-i pe toţi cei dependenţi de acele conducte să-şi negocieze gazele cu turcii. 

Aşadar, ceea ce urmează să vedem anul acesta va fi o reconfigurare majoră a pieţei gazelor naturale, în sensul mutării definitive a nodului din Austria în Turcia, adică din Europa Occidentală într-o ţară care în curând va face parte şi din BRICS şi din NATO. Teoretic noi i-am spune cu fundu-n două luntre. Însă, dacă e să privim lucrurile corect, prin interdependenţa Turciei atât de BRICS cât şi de Occident, se poate spune că ţara are un ciudat statut de neutralitate. Mă rog, dacă ar fi să-i găsesc o denumire i-aş spune „neutralitatea anti-neutră”.