Se întâmplă ceva ciudat

Ieri portavionul Abraham Lincoln a avut o tentativă de a se muta în apropierea Strâmtorii Hormuz pentru a încerca protecția tancurilor petroliere și pentru a debloca situația. Doar că - în conformitate cu declarațiile IRGC - a fost atacat cu drone iraniene de nouă generație și a făcut cale întoarsă, rapoartele spunând că în prezent se află la peste 1000 km de coasta iraniană. 

Poate că informația dată de IRGC e falsă. Avem însă o altă informație despre o coliziune dintre armata americană și cea irakiană, undeva în zona deșertică din vestul Irakului. După mai multe ipoteze, cea mai probabilă este cea a căutării unui pilot care a reușit să părăsească o aeronavă doborâtă de antiaeriana iraniană. Incident nerecunoscut de SUA sau Israel. Dar atunci ce căutau în deșert?

Posibil ca informațiile pe care le am eu să fie false. E bine să menții o atitudine rezervată, mai ales când nu ai confirmări clare. Dar deja nu mai pot fi considerate false distrugerile bazelor militare americane din  statele Golfului(doar a ajuns și CNN-ul să facă reportaje despre ele). Și nici modul în care arată orașele israeliene după fiecare rundă de bombardamente. De fiecare dată propaganda israeliană de război spune cum au distrus sute de lansatoare de rachete, cum au scos din uz peste 60% din rachetele balistice iraniene, dar ceea ce se vede când tragi linia arată un cu totul alt tablou. Părerea mea e că toată trăncăneala propagandei israeliene este menită strict liniștirii populației care s-a săturat să stea sub pământ, ca efect al politicii războinice a deviantului Netanyahu.

În cursul zilei de ieri Iranul a utilizat în premieră Khorramshahr 4 împotriva Israelului. Nu se știe exact ce distrugeri a făcut, dar problema cu această nouă rachetă balistică e dată de faptul că are focoase multiple cu fragmentație, făcând prăpăd în zona în care atacă. Rachetele hipersonice, despre care spuneau că nu există, fac dezastru la fiecare lansare. 

Antiaeriana israeliană pare epuizată. Este posibil să nu mai aibă muniție. Există zvonuri că Trump retrage muniția antiaeriană de peste tot din lume pentru a o redirecționa în Golf. Taiwan, Japonia, Coreea, toți sunt obligați să trimită stocurile pe care le mai au pentru a salva obrazul SUA.

Ceea ce însă lumea vede cu ochiul liber este că sistemele care au costat miliarde de dolari nu-s bune de nimic. Rachetele iraniene trec prin ele ca prin brânză, iar disperarea cu care se aruncă muniție inutilă spre ele, n-au cum să nu-ți aducă în minte tehnica de pescuit „la japcă”. Și, atenție, până acum, cu mici excepții, iranienii au folosit drone Shahed și rachete din stocul vechi, cel considerat depășit tehnologic. Abia acum încep cu rachete de producție mai nouă.

Pentru prima dată de la începutul conflictului văd o schimbare radicală a tonului presei occidentale. De exemplu, în Financial Times citesc o știre care în alte vremuri nici nu s-ar fi pronunțat. Statele din Golf vor să își retragă „investițiile” din SUA negociate cu Trump din cauza distrugerilor de care au parte. Și-aici e un alt tâlc. Statele acestea au construit baze militare americane și au găzduit armata de ocupație deoarece erau convinse că astfel vor sta sub „umbrela ocrotitoare a Fratelui cel mare”. Iată că acum, în condiții de război cu o putere minoră, protecția „Fratelui cel mare” nu face nici cât o ceapă degerată. Bazele militare au fost spulberate în doi timpi și trei mișcări, iar așa-zisa protecție e zero. 

Ceva îmi spune că statele Golfului tocmai ce s-au trezit din hipnoză. Nu doar că au realizat că-s în fundul gol, dar pe holurile cancelariilor a început să se discute „Planul Trump” de salvare a dolarului. Acest plan s-ar baza pe distrugerea în mare parte a infrastructurii petroliere din Golf ca efect al războiului, timp în care SUA s-ar îmbogăți din vânzarea petrolului venezuelean și astfel ar salva dolarul. Mai mult, în urma unui război devastator și al înfrângerii Iranului, SUA și-ar face a doua „benzinărie” pe model Venezuela în Iran, având astfel un petrodolar propriu.

O asemenea aberație de plan doar o minte simplistă precum cea a lui Trump putea gândi. Trebuie să fii tare cretin să nu ai habar într-un asemenea mod de piața mondială a petrolului și de efectul dezechilibrelor care te fac inclusiv pe tine, conspiratoul lu' Pește, să pici în groapa visului tău umed de benzinar universal. E un element care indică, fără drept de tăgadă, declinul abrupt în care se află SUA. Pentru o mare putere reală nu-i o problemă când un dobitoc ajunge la putere, ci când un dobitoc ajunge să imprime viziunea lui oligofrenă întregului stat, când nu mai găsește opoziție rațională în interiorul aparatului de stat. Uitați-vă doar ce papagali sunt pe-acolo: Steve Witkoff, Pete Hegseth sau ciudatul „gigolou” Rubio. Se vede limpede că prostia mustește acolo. 

Pentru noi, cei de pe margine, povestea e cumva hazlie, dar pentru șefii statelor din Golf, totul prinde un contur întunecat. Una e să vezi de pe margine eroarea și cu totul altceva e să te trezești că un cretin de la celălalt capăt al lumii vrea să se salveze din faliment pe pielea ta. Statele respective sunt prinse acum între ciocan și nicovală, înțelegând mai bine decât oricine ceea ce le-a transmis Lavrov, anume că „nu poți călări în același timp pe două cămile”.

Iată de ce, treziți buimaci din visare, caută acum să peticească ce se mai poate. Renunțarea la investițiile din SUA e prima deoarece au pierderi serioase din înghețarea activității și distrugerile de infrastructură, astfel încât efectiv nu mai au de unde(vezi articolul din FT aici). Nu mai vorbesc despre distrugerea imaginii care e ireparabilă. Faza a doua va veni sub forma presiunilor asupra SUA pentru încetarea războiului. Și dacă va eșua, faza a treia nu e clar ce va presupune. Întrucât, dacă ne uităm la ce se petrece în Bahraim, în unele state pot exista inclusiv schimbări violente ca efect al actualului conflict. 

Știu că mă veți privi din nou cu circumspecție. Cine din Dubai s-ar îndrepta împotriva conducerii? - se vor întreba cei care au văzut doar sclipiciul Emiratelor. Eu întreb altceva: cine nu se va îndrepta împotriva conducerii atunci când el și familia mor de foame? Statele din Golf importă între 80% și 90% din hrana pe care o consumă, iar oprirea Strâmtorii Hormuz deja a transmis un șoc în lumea fertilizatorilor. Cum se vor face recoltele în condițiile în care agricultura modernă e dependentă de fertilizatori? Abia acum poate înțelege oricine că efectul conflictului - chiar dacă pare limitat - este unul cel puțin pe termen mediu. Iar răul - adică prețurile - deja au crescut, amplificând spirala inflației. Trump, în inconștiența sa, spune că nu-l interesează cotațiile petrolului. Să vedem! Punem pariu că într-o săptămână-două își va schimba opiniile?

Închei aici cu îndoiala omului care s-a lovit de mult prea multe ori de propagandă. Vă spun că se întâmplă ceva ciudat în conflictul ăsta. Prea o parte e învingătoare fără să-i de nimeni victoria. Și, ca o remarcă, din nou Trump a spus că Iranul vrea să negocieze(vezi captura din FT). Asta după ce toți din conducerea statului și a armatei au urlat continuu pe rețelele sociale că Iranul nu mai vrea să negocieze. Oare cine-i cere negocieri lui Trump? Ori vorbește singur în oglindă și sfârșește prin a auzi voci, ori crede că papagalul ăla de-și zice șah e conducătorul Iranului. Ori, pur și simplu, latră precum câinele la lună, doar-doar l-o băga cineva în seamă.