Zugzwang

Puține vești ies din Bahrain și nu doar de acolo. Există o serie de evenimente care par a scăpa de sub control. Nu se vorbește despre ele, dar există. Iată de ce azi ne vom uita din alt unghi la conflictul de acolo. Și nu numai. 

Bahrain. Țară strategică pentru războiul americanilor, sediul Flotei a V-a SUA. Întâmplător, Bahrainul a prins și un loc în Consiliul de Securitate al ONU. Se cunosc puține la nivelul publicului despre această țară inventată. Mai multe se știu despre colecția de mașini a tiranului de-acolo, Hamad bin Isa Al Khalifa. E însă limpede pentru oricine că atunci când ai astfel de comportamente nu prea ești cu toți boii acasă. 

Ca toate regimurile din Golf, Bahrain-ul este o tiranie condusă la modul brutal de regele său. Conflictul cu Iranul a adus restricții. Însă moartea lui Khamenei i-a făcut pe cei 80% dintre cetățenii săi(șiiți) să intre în fibrilație. În ciuda interdicțiilor majore tensiunile între populație și poliție sunt zilnice și nimeni nu știe cum se va sfârși acolo. Informații de ultimă oră vorbesc despre o fugă a lui Hamad bin Isa Al Khalifa în Arabia Saudită. Însă, până în acest moment, datele nu sunt confirmate. Oricum, tensiunile existau acolo înainte de începerea conflictului, însă actualul conflict complică din ce în ce mai rău situația. 

Arabia Saudită a părut refugiul sigur al tuturor tiranilor din zona Golfului și nu numai. Regimul său pare de nemișcat. Însă e o stabilitate iluzorie. Sunt foarte mulți vectori contrari regimului de-acolo, care par a se alinia. În estul țării minoritatea șiită fierbe. Problema regimului e dată de faptul că estul țării este teritoriul fertil de unde se extrage petrolul, iar acolo majoritari sunt șiiții care sunt opozanți absoluți ai casei Saud. De partea cealaltă, în interiorul țării, la nivelul de jos tensiunile sunt ridicate ca efect al costului vieții, iar la nivelele superioare ca efect al tiraniei prințului moștenitor, care a concentrat în mâna sa întreaga putere. 

Emiratele Arabe Unite se confruntă cu o alte forme de protest, mult mai crâncene, anume exodul. Expații și capitalurile și-au luat zborul de-acolo în condițiile în care lumea abia acum înțelege că „siguranța” garantată de regimul de-acolo a fost iluzorie. Chiar și cu o pace reinstaurată, e greu de crezut că cineva își va mai duce acolo banii. 

Qatarul se confruntă cu un dezastru absolut ca efect al stopării exporturilor sale de gaze. Nu mai vorbim că prețul plătit pentru alianța cu SUA este unul din ce în ce mai puțin sustenabil. În cazul în care apar accidente la infrastructura sa de gaze, Qatarul este un stat mort. 

Kuweitul, de asemenea, se află pe o lamă de cuțit încă din 2024, după ce Emirul Sheikh Mishal al-Ahmad al-Jaber al-Sabah a luat decizia drastică de a dizolva Parlamentul și de a suspenda anumite articole din Constituție pentru o perioadă de până la patru ani. Cu toate că minoritatea șiită este integrată în viața politică a țării, conducerea știe că în actualul context are de realizat un echilibru extrem de periculos. Nemulțumirile se înmulțesc, cu toate că pe moment nu se manifestă mai nimic. Evident, aici e vorba și de tirania pro-activă a regimului care a arestat peste 1000 de persoane bănuite a fi asociate Iranului.

Este interesant acum de văzut cum stau treburile în nucleul dur al Alianței Epstein. Israelul a văzut în ultimele zile o explozie de manifestații antiguvernamentale și anti-război, semnalizându-se faptul că populația a ajuns la saturație. Inclusiv rapoartele armatei care arată un deficit masiv de personal conduc la ipoteza unei concentrări generalizate, iar oamenii încep să-și pună întrebări dacă merită să fie sacrificații lui Netanyahu. Ca să fie și mai complicat, e foarte posibil să se ia decizia luării cu arcanul inclusiv a ultraortodocșilor, ceea ce va provoca un adevărat tsunami politic. 

În SUA avem manifestări masive anti-Trump și anti-război. O să vă mai spun un element critic: pentru prima dată în istoria recentă, SUA este mai degrabă anti-israeliană decât pro. Depășirea este mică(mă rog, și dacă era mare, probabil nu se spunea), dar semnalizează un trend puternic: doar grupul de peste 55 de ani rămâne fidel viziunii pro-Israel în timp ce, de exemplu, în grupul celor mai tineri atașamentul pro-Israel este de doar 13%!!!

În ceea ce privește manifestările anti-Trump acestea au prins aripi. Mișcarea „nu vrem rege” putem spune că a furat realmente narațiunea. Asta în timp ce electoratul MAGA se simte trădat de schimbarea belicoasă a atitudinii lui Trump. O să mai adăugăm că inclusiv sfidări internaționale pe față, precum cea a Spaniei, au lovit teribil în imaginea Administrației Americane, care părea solidă ca o stâncă înainte de începerea confruntărilor.

Cu toate că mulți dintre cei care citesc materialul de față se bucură, trebuie să vă dezvălui un aspect care, cu siguranță, vă va crispa instantaneu zâmbetul. Am rămas surprins când am constatat că unele dintre articolele mele recente au început să fie distribuite în mediul neomarxist autohton. Stai puțin, cum să mă distribuie idioții ăia care, până mai ieri, mă raportau la Facebook, la fact checkerii lor penibili, mă rupeau prin articole ale fătucilor mult prea stătute s.a.m.d. Care-i problema? Păi v-o spun eu pe șleau, ca să o înțelegeți.

Spania îl atacă pe Trump și SUA de pe poziții neomarxist-radicale. Idiotul ăla de Pedro Sanchez este un comunist notoriu atât de imbecil încât și-ar sacrifica întreaga țară pentru ideologie. Dacă a ajuns să-l dezgroape pe Franco, vă dați seama cât de imbecil e. Manifestațiile din Israel au legătură directă cu Soros, fiind organizate de progresiștii de neomarxiști. Iar ceea ce se întâmplă în SUA este aceeași mișcare neomarxistă a dobitocilor din Partidul Democrat care simt că le bate vântul în pânze. 

Faptul că Trump se scufundă exact ca un prost îngrămădit, nu-i un motiv de bucurie. Din spate vin cretinii neomarxiști ai democraților care, în prezent, sunt cocoțați pe din ce în ce mai masivul val anti-Trump. Cu alte cuvinte, idiotul de Trump nu a făcut altceva decât să crească teribil cotele din sondaje ale Partidului Democrat, devenind previzibilă o victorie „en fanfare” a acestora în alegeri. Și, odată cu victoria, absolut toate mișcările spre normalitate efectuate de Trump se vor topi în câteva zile, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Va reveni din plin „Părinte 1/Părinte 2” și toate menajeria cu rahaturi a ăstora. 

Inclusiv conflictul din Iran va fi folosi pentru „tranziția la verde”. Dacă lui Trump îi este frică de posibilitatea ca Iranul să distrugă infrastructura petrolieră din Golf, sunt ferm convins că democrații vor face în așa fel încât aceasta să fie distrusă. N-am nici cea mai mică iluzie! 

Și, dacă vreți să înțelegeți spre ce se îndreaptă Europa, vă recomand să vă aplecați asupra ideilor tembelului absolut Jean-Luc Mélenchon, fondatorul și liderul mișcării La France Insoumise. De aceea vă spun că ceea ce se petrece în interiorul nucleului Alianței Epsein nu e un motiv de bucurie. Iar ceea ce se petrece în monarhiile Golfului va putea fi foarte ușor deviat spre o nouă Primăvară Arabă. 

De aceea consider că nu sunt motive de bucurie indiferent de cum vor evolua lucrurile.