De ce arată România așa?

Am stat mult să mă gândesc dacă merită pornită acum o astfel de dezbatere. De fapt, sincer să fiu, nici măcar nu e o dezbatere. E pur și simplu un punct de vedere abrupt pe care îmi propun să-l spun apăsat, astfel încât să nu rămână loc de echivocuri. Este o distilare a ceea ce am înțeles din mine și din noi, un soi de radiografie necesară, menită a arăta limpede miezul tumorii. 

Cel mai mare rău care ne-a fost făcut a fost cel produs de un domnitor pe care toți îl respectăm: Dimitrie Cantemir. Culmea, era un om educat, respectat pretutindeni și cu viziuni cât se poate de deschise. Însă nu era nici pe departe bun de domnitor. Nu pentru că ar fi fost prost, tiran sau ticălos. Culmea, nenorocirea pe care ne-a produs-o a fost un efect al educației și erudiției sale. 

În perioada lui Dimitrie Cantemir, Imperiul Otoman își începuse decadența. Dădea semne clare de distrugere a fundațiilor sale. Ca un fin observator, Cantemir a văzut fenomenul. Iar acțiunile sale s-au bazat pe disoluția societății otomane pe care o identificase. Imperiul rămânea vizibil în urmă. Ceea ce l-a făcut să creadă că va putea da cu ușurință o lovitură aprigă asupra celui mai anacronic imperiu al istoriei. Presupoziție falsă, de intelectual care vede fenomenul, dar care nu e capabil să țină cont de inerție. 

Întotdeauna ignorarea inerției are consecințe dezastruoase. Ludwig von Rochau a introdus noțiunea de realpolitik, iar Kissinger a popularizat-o. Termenul nu are de-a face direct cu inerția, dar te obligă să evaluezi la rece puterea momentului. Nu faci presupoziții legate de evoluții posibile fără să ții cont de situația certă de la momentul la care analizezi. Realpolitik-ul poate fi văzut acum limpede în confruntarea dintre alianța China-Rusia cu SUA/Occidentul. Cu toate că Imperiul Occidental e într-o putrefacție aproape descompusă, niciuna dintre puterile ascendente nu dă atacul frontal deoarece scopul unei puteri în devenire este acela de a slei muribundul până când vine el singur să-și ceară „ultima dorință” înainte de a-și da răsuflarea finală. 

Dimitrie Cantemir a intrat într-o combinație periculoasă și a pierdut. Iar ca efect, în Moldova și Țara Românească s-au instaurat regimurile fanariote. Istoria insistă pe jaful practicat de aceste regimuri. Din punctul meu de vedere, jaful a fost irelevant. Jaful la care suntem supuși acum e infinit mai mare! Însă catastrofa cea mai mare a fost distorsionarea mentalității. Cele două state nu au mai avut domni ai pământului, iar boierimea s-a transformat într-o slugă a „celui care vine”. Ba, mai mult, boierimea a învățat să-și facă drum cu coatele pe la Înalta Poartă, să găsească pe-acolo tot soiul de birocrați, chițibușari, oameni de nivel inferior, dar aflați în slujba Sultanului, astfel încât să aibă „acoperire”. Și uite-așa, constanta absolută a fost slugărnicia, „capul plecat sabia nu-l taie”, atitudinea ghiocelului. Ca și cum n-ar fi fost suficient, ne-am mai îmbolnăvit și de-o corupție generalizată. Estimativ, limba română are peste 150 de cuvinte și expresii care exprimă noțiunea de a da mită. Toate acestea au venit peste o tară genetică nefastă, moștenită de la daci: trădarea. Și uite-așa, la unirea Principatelor ne-am trezit ca o masă de trădători slugarnici și corupți până-n măduva oaselor, convinși că „lumina nu poate veni decât din exterior”. Că dacă până atunci n-ai avut decât străini la putere, care erau puși de alți străini, e clar că „lumina ta”  n-are cum să vină din interior.

Apoi, în 1918 a venit Marea Unire. Stratului mental dubios al Regatului i s-a adăugat stratul ardelenesc, cel în care trădarea și „lumina străinului” s-a combinat cu atitudinea slugarnică a iobagului. Așadar, slugărniciei corupte a Regatului i s-a adăugat slugărnicia iobăgească a Ardealului rezultând un mix absolut distructiv. Cu toate că e vorba de două atitudini de slugărnicie, ele nu sunt congruente. Cei din Regat sunt slugarnici și corup pentru a fi lăsați să-și facă de cap, pe principiul „te faci frate du dracu' până treci puntea”. Slugărnicia iobăgească e una aflată la nivelul cel mai jos de robie, în care ești slugă pentru că ăsta ți-e ADN-ul, iar dorința de independență, de voință liberă ți-ai inhibat-o. Ca rob îl trădezi pe celălalt pentru că a îndrăznit să se gândească la eliberare și nici nu-ți trece prin cap să te eliberezi tu. 

Iată originea „mândriei” absolut tâmpite a unora din spațiul transilvan - avându-l ca exponent pe nătărăul ăla de Sabin Gherman - care se traduce într-o „superioritate” izvorâtă din faptul că „ai fost rob austro-ungar, în timp ce ăia din Regat au dat tribut la turci”. Cât de prostească poate fi o astfel de atitudine? Aceeași mentalitate este cea care-i face preponderent pe cei din Transilvania să fie atașați tiraniei Europene, să fie dispuși să stea capră, indiferent de imbecilitatea care vine de-acolo. Iar asta unii dintre ei o consideră „calitate”, „aleasă trăsătură de caracter”.

Nu pentru a jigni aduc atenție aceste caracteristici. Ne-am contagiat unii de la ceilalți, astfel încât bubele pe care unii le văd la munteni, moldoveni sau ardeleni ne sunt caracteristice tuturor într-o oarecare măsură. Acum românul e un mix purtând în el un amestec de slugărnicie prefăcută cu una „cimentată ideologic”, o credință absolută că „străinul e mai deștept și mai bun decât localnicul”. Tot omul care citește aceste rânduri ar trebui să conștientizeze rahatul în care ne-am scufundat. 

Oricare român, orbit de credința că lumina vine obligatoriu din afara țării, își caută fericirea acolo. De aceea nejustificat de mulți au făcut pasul, de-am ajuns să fim răspândiți precum evreii, în toate colțurile lumii. Doar că evreii s-au răspândit peste tot în lipsa unei țări, în timp ce noi fugim ca zăbăucii de țara noastră care-i reală, palpabilă, bogată și frumoasă. Însă viermele ăla pe care-l avem implantat în cap, cum că ăilalți sunt cu stea în frunte, nu ne dă pace! Și când ne trezim că-i o prostie, deja e prea târziu. Nu mai vorbesc că, în timp ce evreii se caută cu disperare unii pe alții, noi fugim de-ai noștri ca de râie. 

Ne uităm cu scârbă la clasa politică. De ce-i atât de plină de proști, de ce-i atât de insalubră? Păi cum poate fi altfel? Asta e elita în termenii idealurilor pe care le avem sădite în noi: dacă trădarea, corupția și slugărnicia ne sunt valorile, e logic să ai în vârful țării cei mai trădători, cei mai corupți și cei mai slugarnici dintre noi. Prostia e un efect secundar al triadei slugărnicie-corupție-trădare. N-ai cum să fii altfel când te subordonezi unor asemenea „valori”. Și dacă vă gândiți să mă contraziceți, răspundeți-mi sincer la întrebarea aceasta: „Câte țări din lumea ne-bananieră au avut un cetățean străin șef al Serviciului de Informații Externe?”. Hai, să v-aud!

Cu toate că schimbarea clasei politice pare o urgență care nu mai poate fi amânată, problema e în noi. Prostul și dementul ăla care e la butoane a fost votat pentru că „e văzut bine de francezi”. Nulitatea de Plăvan a fost votată pentru că „e neamț”. La fel ca și nulul de Fritz. Și-atâția alții. Chiar dacă li s-au împins voturi pentru a fi puși în funcție, problema reală tot în mentalitatea noastră e. Indivizii ăștia au o masă incredibil de mare de voturi, iar motivul acestor voturi stă în mentalitatea de robi. De-aici vin cele mai grave probleme. 

Vă mai supun un singur aspect înainte de a încheia. S-a încetățenit ideea de necesitate a venirii „investitorilor străini” ca garanție a bunăstării. Zău? Păi investitorii români ce au? Nu există? Așa e, dar inexistența lor e cauzată tot de politicile cretine și de mentalitatea noastră că n-am fi buni de nimic. În realitate, investitorul român poate exista doar cu mici modificări în legislație și în câteva instituții anchilozate ale statului. Și nu doar că poate exista, dar se poate transforma, la rândul său, în „investitor străin” pentru mulți alții. Cu beneficii reale pentru noi. Iar mișcarea asta e simplă, credeți-mă!

De ce România arată așa? Pentru că oamenii săi au ales să stea în peștera lui Platon în loc să se elibereze de lanțurile mentale în care sunt închistați. Gândiți-vă bine la ceea ce v-am spus și căutați să vă eliberați! Abia de la acel moment nu veți mai avea limite!