Tu știi în ce lume te afli?

Înțeleg că propaganda își turează motoarele, că pe aici încă se mai lansează petarde urât mirositoare, dar realitățile din jur ne arată că lumea a luat-o deja la vale. Sunt chestiuni pe care oamenii nu le înțeleg și care sunt atât de radicale încât politicienilor le este frică să le privească în față. 

Elementul de la care voi porni azi este redimensionarea vizibilă a forțelor americane în Europa. Deja mișcare este atât de amplă încât nu mai lasă loc echivocurilor. Nu e vorba doar de retragerea soldaților ci de reduceri masive ale capabilităților strategice. Când ai de-a face cu așa ceva, e clar că treburile se complică. Cei care mă citesc de mai mult timp știu bine că am avertizat în mai multe rânduri în ceea ce privește comportamentul SUA din prezent, avertizând că NATO nu mai are mult până să devină o formă fără fond. La fel și UE, iar azi vom vedea exact care e traseul.

În cadrul așa-zisului „NATO 3.0” Statele Unite nu vor mai acționa ca primă linie de apărare convențională terestră pe continentul european. SUA își rezervă rolul de furnizor pentru umbrela nucleară de descurajare și capabilități strategice critice(sateliți, informații, aviație grea), în timp ce forțele terestre de manevră trebuie preluate aproape integral de aliații europeni. 

A nu se vedea definiția „NATO 3.0.” ca un drum de parcurs, ci doar ca o poposire intermediară, care va fi urmată, cel mai probabil, de o abandonare totală a Europei de către SUA. Motivele sunt multiple, dar cel mai important este cel economic. SUA, în contextul provocărilor pe care trebuie să le înfrunte, nu mai poate ține trupe peste tot în lume. Armata sa e cel mai energofag artefact, care a ajuns să tragă totul în jos. Nu, nu se va face de bună voie, dar se va face. SUA deja execută mișcări de întoarcere în carapacea proprie deoarece deja nu mai face față cheltuielilor. 

E o chestiune care nu ține obligatoriu de Trump sau de republicani, ci de structura SUA. Provocările financiare pe care le are statul american sunt mai mari de la o zi la alta, însă nu pe o scală normală, ci pe una exponențială. Iar realitatea despre care vă vorbesc va șlefui politica americană a viitorului, indiferent de persoanele care se vor afla la butoane.

Și, să fim serioși, nici din punct de vedere tehnologic nu stă grozav. SUA are tehnologie militară de anii 80, mult prea scumpă și mult prea puțin capabilă să scaleze. Să rămâi fără muniție într-un război pe care l-ai deschis chiar tu(cel cu Iranul) e mai mult decât un accident: e un simptom clar al lipsei tale de pregătire, al lipsei tehnologiilor necesare războiului modern. După cum vedem atât în Ucraina cât și în Iran, luptele se dau la distanță, cu echipamente ieftine, dar nu rudimentare. Tentativele americane de a replica drona Shahed au fost sortite eșecului. Comparați asta cu iterațiile pe care le-a făcut Rusia pe baza modelului basic Shahed și o să înțelegeți exact despre ce vorbesc. Geran 6 sau DAN-T(care-i o fuziune între dronă și rachetă de croazieră) sunt realități înfiorătoare ale frontului ucrainean.

Trilaterala SUA-China-Rusia are capacitatea de a rupe lumea în două. E vorba, fără doar și poate, de o reîmpărțire a sferelor de influență. În timp ce europenii urlă precum o moară stricată că Rusia vrea să-i atace, treburile reale sunt mult mai complexe. Rusia caută să aibă pace la granițele sale, să nu mai aibă parte de deranjuri și provocări precum ceea ce s-a întâmplat în Ucraina. De aceea, în mod real, Rusia caută să finalizeze toată mizeria de-acolo într-un mod brutal, pentru a se înțelege că nu trebuie să te pui cu Imperiul. În ceea ce privește Europa, personalș cred că Rusia are un singur interes: să fie lăsată în pace. E o prostie să crezi că în lumea de azi, un stat precum Federația Rusă ar avea chef să-și mai asume destinele altor popoare. E exact ca-n anecdota cu Stalin care, întrebat de un general de-al său de ce nu merge să cucerească întreaga Europă, ar fi replicat: „E simplu s-o cucerești acum, dar ce le dai de mâncare?”.

Cred că abia acum veți înțelege că destinul Europei va fi chiar mai grav decât și-l imaginau unii atunci când spuneau că Putin vrea să cucerească Europa. O eventuală intrare a Europei în sfera de influență rusă ar însemna, din nou, accesul la energie ieftină, care ar impulsiona mașinăria economică europeană. Iar SUA tocmai asta vrea să prevină. Credeți că degeaba au băgat atâția bani și efort în toți acești proști penibili împinși la vârful puterii europene? Credeți că degeaba au împins-o pe Melorni în Italia, pe-un fanfaron de-al lui Rotschild în Franța, pe-un papagal ca Merz în Germania sau pe o babă crăcănată și coruptă până-n măduva oaselor la vârful UE? Dacă Rusia vrea liniște, la fel vrea și SUA. Iar liniștea, atât pentru SUA cât și pentru Rusia are un nume: nu ne atingem nici noi nici voi de ei, în sensul apropierii. Cu alte cuvinte, SUA vrea să părăsească Europa dacă e încredințată că Rusia nu vine să facă o alianță cu Europa. 

Chestiunea e puțin mai devastatoare decât ați crede. Și, ca să înțelegeți, o să derulăm puțin până în perioada anterioară conflictului din Ucraina. UE avea un deficit comercial cu China de aproximativ 200 miliarde $ și un excedent comercial cu SUA tot de atâta. Cu alte cuvinte, ieșea pe zero în raport cu marile puteri. Ceea ce era excelent, iar asta se vedea inclusiv la capitolul excedent comercial general, unde UE înregistra un surplus solid, de aproape 3%. După începerea războiului, principalul paradit nu a fost Rusia, ci Europa. Importurile energetice scumpe, uneori imposibilitatea de a se aproviziona și crizele înlănțuite au făcut ca, la ora actuală, deficitul înregistrat de SUA cu Europa să ajungă la ... un ușor excedent. Iată unul dintre motivele pentru care trăim mai prost. Celălalt este reprezentat de accentuarea deficitului comercial cu China, care a ajuns la 360 miliarde $. Practic Europa e zdrobită. Și asta se vede limpede la analiza contului curent general care este estimat să ajungă la un 1.5%. O tendință descrescătoare clară.

Din punct de vedere geopolitic, pentru a-și asigura liniștea, SUA nu poate accepta o Europă care se dezvoltă și riscă să devină independentă. Mai ales în combinație cu Rusia! Evenimentele din Ucraina tocmai asta au avut ca scop, anume tăierea legăturilor Europa-Rusia. Și priviți rezultatul. Deci la ce să ne așteptăm în viitoarea trilaterală?

E posibil ca Rusia, pentru a garanta că n-are treabă cu Europa, să le asigure SUA status quo-ul pe care și-l doresc pentru controlul strict al Europei. Iar acesta se va face prin scheme care se vor asigura că hidrocarburile rusești vor fi tranzacționate în Europa prin proxy american. Care proxy va mări și mai mult tributul plătit de UE. Adică exact schema descrisă pe DDWall referitoare la „Coridorul Vertical”. În acest mod se pacifică tot: SUA se asigură că nu va exista o alianță Rusia-Europa, iar Rusia își vinde liniștită eventualul exces de hidrocarburi, chiar dacă prin proxy american. Iată de ce am spus că va fi mai rău decât dacă Rusia ar primi Europa sub sfera sa de influență. Ce-ar obține Rusia la schimb? Acces instantaneu pe piețe și, probabil, o demilitarizare a statelor baltice și a Finlandei cărora NATO le va garanta securitatea.

De partea cealaltă, China își va asigura o libertate mai mare de acțiune în Pacific și își va putea proiecta mai mult puterea asupra statelor aflate sub ocupația SUA. Principala țintă a Chinei e Taiwanul, dar nu se va pune acum problema. De fapt, scopul trilateralei va fi acela de a „demonstra” că o lume multipolară nu dăunează intereselor americane, chiar dacă vor fi nevoiți să-și abandoneze o groază de baze militare. Iar, odată cu abandonarea bazelor, de facto puterea lor va scădea.

Chestiunea pe care o înțeleg puțini este dată de realitatea că lumea se reașează. Instituții transaționale precum ONU, FMI sau Banca Mondială au toate șansele să dispară, revenind în prim-plan aranjamentele dintre marile puteri. 

Poate vă întrebați de ce nu i se permite decât formal Ucrainei accesul la negocierile de pace. Pare ilogic în condițiile în care este direct implicată în asta. Ei bine, chestiunea v-am explicat-o deja: războiul din Ucraina este despre SUA, Rusia și Europa. Nu despre Ucraina, care-i doar un furnizor de carne de tun. Statele cu capul pe umeri au înțeles asta, unii chiar mai devreme decât ar fi trebuit(vezi Ungaria și Slovacia). Acum însă s-au trezit inclusiv polonezii și chiar și bulgarii. Noi? 

Închei spunându-vă că totul se va schimba radical. Dacă Trump va ataca frontal Iranul(așa cum se pregătește), e posibil ca trilaterala să se producă doar pentru a cere timeout la masa verde. Altfel, doar pentru a negocia în termenii desenați în articolul de față.. Oricum, în ambele sittuații avem de-a face cu un om bolnav(SUA) și unul care trebuie omorât indiferent de situație(Europa). Mai pe șleau, în termeni locali, putem spune că Europa e ciobanul din Miorița, însă nu unul care are habar de destinul care i s-a pregătit, ci unul care chiar crede că-i va doborî pe cei trei care-i vor pune pielea pe băț. Acesta e setupul radical, dar inevitabil, căruia trebuie să-i facem față în perioada care vine.