Bloatware bursier

Aflat în apărarea jucătorilor din „liga Internet”, un celebru investitor spunea că puzderia de companii tehnologice nu sunt nicidecum supraevaluate deoarece ele schimbă fața economiei. Cu alte cuvinte, ar rezulta că suntem undeva foarte aproape de producerea unei revoluții totale, care va schimba comportamentele și obiceiurile consumatorului. Făcând o paralelă între lumea de acum doar douăzeci de ani și cea de azi, putem considera că omul știe ce vorbește.

Noua lumea ne-a pătruns cu brutalitate în viață, obligându-ne să ne schimbăm radical. Pentru mulți, a cumpăra are sens dacă în toată operațiunea e amestecat și un browser. La fel și socializarea, lectura, divertismentul. Hălci din viața noastră au fost răpite de lumea tehnologică. Și, în aceste condiții, a te păstra rezervat față de fenomenul economic reprezentat de noile tehnologii nu este oare o greșeală? E o întrebare.

Furtuna perfecta europeana

În timp ce mediile diplomatice aruncă verzi și uscate înspre baricadele virtuale ale conflictului ucrainean, Europa suferă din cauza propriei lăcomii. La cum sunt transmise semnalele de la Moscova, rezultă că birocrații de la Bruxelles au făcut-o din nou lată, întinzându-se fix unde nu le fierbe oala. 

Cum în ultima perioadă am tratat situația politico-strategică de-acolo, o să mă opresc deocamdată cu analiza acestei fațete a conflictului. Voi face însă loc unui aspect destul de puțin tratat până acum, anume cel economic. Foarte puțini au analizat impactul economic al evenimentelor. Partea militară a conflictului nu ne-a afectat încă și, într-un scenariu fericit, e posibil să ne ocolească. Economic însă începem deja să fim afectați. Chiar dacă șocul nu-l percepem direct - ci prin interpuși - aceasta nu ne garantează o reducere a amplitudinii. 

Maistrul si margarina

Dincolo de oamenii normali, picați în necunoștință la mijloc, o masă de peltici, cotoarbe, mediocri și zeci de alte produse ale subculturii pseudo-capitalisto-corporatist-mioritică se tăvălesc în chinuri prefăcute și isterii s(t)imulate. E aproape sfârșitul lumii, domnilor! Se dărâmează(sic!) planeta! Așa nu se mai poate, e o stare copleșitoare pentru intelectul nostru măreț! S-a ajuns chiar prea departe!

Stai și te crucești văzând cum avem de-a face cu îmbinarea suavă dintre psihologia bocitoarei pe bani, tandrețea celui care joacă rolul intelectualului rafinat și mistica băeatului de carter care nu se lasă până nu-și spune replica favorită în care „mă-ta” e elementul central, primordial.

Joaca de-a focul

În 1914, când Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia, nimeni nu intuia dimensiunea dezastrului care avea să vină. Și, cu toate acestea a venit. Terminat în 1918, Primul Război Mondial a lăsat națiunile europene distruse. Niciodată până atunci lumea nu cunoscuse o încleștare atât de mare, niciodată până atunci mașinăria infernală a războiului nu ucisese atâția oameni. O nouă epocă răsărea în timp ce lumea se grăbea să-și vindece rănile provocate de un război inutil.

N-au fost necesari decât câțiva ani. Germania, secătuită de resurse, cu datorii ucigător de mari, trăia o frustrare extremă. Dar asta nu interesa pe nimeni. Fiecare se ocupa de propriile probleme, iar Germania-și trăia frustrările din ce în ce mai radical. Un setup perfect pentru ridicarea unui lider deviant, inflexibil și cu idealuri ciudate: Hitler. Nimeni nu l-a observat. Ca orice nebun, Hitler și-a urmărit cu obsesie realizarea propriului plan. Din afară nu se schița niciun gest, ceea ce se întâmpla părea absolut neinteresant. Perspectiva unui război, după doar 21 de ani de la marea conflagrație, nu era  un scenariu de luat în calcul. Ceea ce-a urmat cunoașteți cu toții.

Oportunitate sau semnal de alarma?

Pe 3 martie bursa autohtonă a căzut isteric. Un context politic intern dubios și o emoție internațională au făcut ca ieșirile din piața autohtonă să fie zgomotoase. Este un comportament oarecum normal. Dacă în ceea ce privește climatul intern mai pot exista explicații, cu evenimentele din apropierea granițelor țării e mai greu de „coabitat”.

Rezultatele acestui mix dezastruos nu s-au lăsat așteptate. Fluxul de ieșiri s-a accentuat însă nu trebuie uitat că la această accentuare a contribuit și comportamentul cvasi-speculator al jucătorului local. Psihologia de mic negustor, dominantă la BVB, face ca mișcările care depășesc o numită dimensiune să fie amplificate mult prea isteric.

Pierderea intelepciunii

Cateva intrebari necesare

Apariția unui link către articolul meu de ieri în secțiunea de comentarii a blogului unui individ pe care-l consider prematur de frustrat(ma refer la dl. Vlad Petreanu) a generat un trafic nedorit pe acest blog. Un fenomen similar se întâmpla atunci când „primeam trafic” de la Hotnews. Din fericire, cititorii blogului d-lui Petreanu s-au dovedit a fi mai civilizați, nesolicitându-mă în ceea ce privește moderarea comentariilor.

Când am postat articolul de ieri m-am gândit că nu va suscita prea mult interes. Pur și simplu nu era altceva decât o opinie. Înainte de a publica articolul cu pricina, chiar m-am gândit dacă nu cumva articolul e prea nepotrivit pentru a fi publicat. Însă nu am ezitat în a-l publica deoarece blogul nu e altceva decât un jurnal public, în care-ți dai frâu liber simțirilor proprii. Ceea ce a urmat a fost chiar surprinzător pentru mine.